Chinotita Muntelui Athos, formată din reprezentanții a doar 5 mănăstiri din Sfântul Munte s-a întâlnit pe 1 ianuarie pentru a discuta deciziile pseudo-sinodului din Creda. Chinotita consideră documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” ca fiind neclar în a exprima unicitatea unei singure Biserici, cea Ortodoxă. Totodată a subliniat că textele sunt lipsite de dispoziții pentru a descuraja acte și declarații care spun că eterodocșii au botez valid și preoție, apoi chinotita și-a exprimat dezacordul cu privire la faptul că au fost acceptate căsătoriile mixte la nivel local.
Cel mai grav este faptul că reprezentanții Chinotitei subliniază necesitatea de a menține unitatea și condamnă tendințele schismatice, făcând referire la „întreruperea pomenirii ierarhului”, care nu este justificată.
Acest gen de circulară este modelul oficial pe care l-au folosit toate patriarhiile semnatare în Creta. Se pare că a fost transmis de o unică sursă.
Circulara Chinotita Muntelui Athos referitor la sinodul din Creta
La cea de a 203-a Sinaxă Extraordinară a Sfintelor Mănăstiri, din data de 23.09.2016, s-a considerat că „documentele finale oficiale ale Sinodului trebuie studiate cu prudență; evaluate aspectele pozitive și notate eventualele neclarități pe care le conțin și care necesită lămuriri”. Nouă ni s-a încredințat studiul și evaluarea documentelor finale ale Sfântului și Marelui Sinod din Creta (16-27 iunie 2016) în vederea întocmirii unui raport cu privire la acestea.
Simțind neputința noastră, dificultatea lucrării încredințate nouă, dar și povara responsabilității noastre înaintea tradiției aghioritice mărturisită de peste un mileniu, dar și recentă, chemăm cu dinadinsul mijlocirile Ocrotitoarei cinstitului nostru loc, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și ale Cuvioșilor Părinți Athoniţi, cunoscând că fundamentul oricărei poziții teologice trebuie să izvorască din viețuirea sfântă duhovnicească a Tradiției apostolice a Bisericii, pe care au avut-o sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți și la care ne nevoim să fim părtași și noi cu harul lui Dumnezeu.
Legătura indisolubilă dintre sfințenie și expresia autentică a Tradiției Bisericii, care există doar la Sfinții Părinți, este singura garanție pentru călătoria în Duhul Sfânt a Bisericii Ortodoxe luptătoare în lume, dar și pentru mântuirea în Hristos a fiecărui membru al ei. Așadar, în prezentul raport nu am putut să nu avem în vedere cele care s-au spus și scris de Athoniţi şi de cei dinafara Sfântului Munte, de mai curând sau din trecut, de sfinţii recunoscuţi și de unele chipuri sfințite ale Bisericii Ortodoxe.
Cele opt documente finale ale Sfântului și Marelui Sinod din Creta, publicate pe pagina de internet a Sinodului, se numesc documente oficiale și sunt după cum urmează:
- Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe
- Mesajul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe
- Importanța postului și respectarea lui astăzi
- Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine
- Autonomia și modul de proclamare al acesteia
- Diaspora Ortodoxă
- Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta
- Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană
Întrucât prezentarea minuțioasă a acestora nu reprezintă misiunea comisiei noastre și depășește posibilitățile noastre, ne vom limita la a face unele mențiuni în duhul hotărârii celei de a 202-a Sinaxă Extraordinară a Sfintelor Mănăstiri.
A. Sfântul Munte urmăreşte cu dragoste şi rugăciune neliniştea creştinilor binecredincioşi referitoare la Sfântul şi Marele Sinod şi la documentele sinodale. Sfânta Chinotită nu ar putea rămâne tăcută la rugăminţile fraţilor noştri monahii athoniţi şi ale credincioşilor din lume. Desigur, mai întâi caută să mărturisească adevărul despre dogmă și etos și apoi să vorbească cu bună îndrăzneală, atunci când credința și poruncile evanghelice sunt periclitate. Ea vorbeşte sau tace cu discernământ, pentru ca Biserica să fie zidită, iar poporul lui Dumnezeu să primească sprijin.
Urmărind unitatea Bisericii, pe care o înţelege ca unitatea de credinţă şi (n.n. unitatea) în Hristos a sfintei vieţi duhovniceşti, Sfânta Chinotită a transmis cu discernământ şi îndrăzneală amendamentele care trebuiau aduse documentelor presinodale ale Sfântului şi Marelui Sinod, prin intermediul unei scrisori adresate Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, datată 12/25 mai 2016, care a fost făcută cunoscută şi Întâistătătorilor celorlalte Patriarhii şi Biserici Autocefale. Prin aceasta, au fost solicitate anumite amendamente la documentele presinodale, lucru solicitat şi de aproape toate Bisericile Ortodoxe.
Un cuvânt sinodal autentic „în conformitate cu teologia Sfinților purtători de Dumnezeu și cu conștiința binecinstitoare a Bisericii” este un cuvânt de mântuire. El diferențiază duhul teandricocentric (divino-uman) al Bisericii de duhul antropocentric (umanist) al oamenilor, religiilor și confesiunilor creștine din afara ei. El vindecă nevoia fundamentală a omului de cunoaștere a Dumnezeului adevărat și a scopului existenței umane. Omul contemporan, care călătorește pe marea acestei vieți și se pierde în tulburări, în griji și dificultăți, are nevoie în primul rând de „adevărul noii vieți duhovnicești în Hristos”, care există numai în Biserica Ortodoxă, după cum doar aceasta este comuniunea Sfinților și oferă comuniunea sfântă duhovnicească în Hristos cu Dumnezeul în Treime Cel Unul Sfânt.
Sfânta Chinotită a solicitat modificări la documentele presinodale pentru a se oferi lumii cuvântul sinodal al Bisericii Ortodoxe curat de elementele care nu sunt mântuitoare, ci împresoară veacul acesta. Așadar, Sfânta Chinotită s-a bazat pe o tradiție îndelungată de mărturisire a credinței ortodoxe, a conștiinței de sine (n.n. a Bisericii) și a eclesiologiei, dar și de sprijinire a încercatei Patriarhii Ecumenice în ridicarea crucii sale.
- Solicitarea principală a Sfintei Chinotite a fost aceea de a nu fi recunoscuţi eterodocşii ca Biserici, deoarece numai Biserica noastră Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.
- De asemenea, s-a solicitat sublinierea faptului că dialogurile cu eterodocşii au ca scop întoarcerea acestora la Ortodoxie şi la unitatea spirituală cu Biserica.
- Conform duhului și textelor mărturisitoare anterioare ale sale, Sfânta Chinotită a cerut ca Sfântul şi Marele Sinod să ia în considerare obiecțiile privind participarea Bisericilor Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), precum şi opoziţia sa clară faţă de rugăciunile în comun, interzise de sfintele canoane, îmbrăţişările liturgice (n.n. sărutarea păcii din timpul Sfintei Liturghii) şi orice alte gesturi care ar oferi impresia că „suntem acelaşi lucru”.
- O altă solicitare fundamentală a Sfintei Chinotite a Sfântului Munte a fost aceea de a se consemna limpede faptul că tradiţia bisericească recunoaşte ca „ultim judecător” în materie de credinţă conştiinţa plenitudinii (pleromei) Bisericii, exprimată uneori şi prin membri individuali ai ei şi confirmată în final prin decizia sinodală a episcopilor ortodocşi.
- Sfânta Chinotită a considerat necesară menţionarea sinoadelor care au avut loc după Sinodul VII Ecumenic: Sinoadele din timpul Sf. Fotie (879-880), Sf. Grigorie Palama (1341-1351) şi din Constantinopol (1282-84 şi 1484), care au anulat conciliile unioniste de la Lyon și Florența. A considerat că prin învățătura (sinoadelor) acestora sunt lămurite deplin diferențele dogmatice și ecleziologice ale eterodocșilor (despre Filioque, harul creat, primatul papal etc.) și se pun baze sănătoase pentru dialogurile teologice bilaterale.
- În calitate de (părinți) athoniţi și moștenitori ai tradiției ascetice isihaste, am propus ca în documentul Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană să se facă o menţiune mai dezvoltată cu privire la învățătura ortodoxă despre asceza în Hristos, rugăciunea minţii şi îndumnezeirea omului, care, după cum s-a formulat în special de Sfântul Grigorie Palama, pot avea loc doar în interiorul Bisericii, cu harul lui Dumnezeu şi nu independent de acesta, spre deosebire de diferitele tehnici psihosomatice eronate, întâlnite în curente mistice antice și contemporane.
B. Sfântul şi Marele Sinod a fost convocat în condiţiile cunoscute şi în componenţa cunoscută, conducându-şi lucrările cu dificultăţi şi multe discuţii teologice, lucruri comune oricăror sinoade ale Bisericii.
Printre aspectele pozitive ale Sinodului trebuie să se numere şi faptul că Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic a condus lucrările în mod exemplar şi a permis, în cadrul regulamentului, exprimarea liberă a opiniei teologice.
De asemenea, este un fapt că majoritatea episcopilor, chiar şi sub forma delegaţiilor, au participat la Sfântul şi Marele Sinod pentru a confirma conştiinţa de sine a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească şi nu pentru a aproba o linie ecumenistă.
Nu putem să nu recunoaştem eforturile înţelepte ale Întâistătătorilor şi ale arhiereilor sinodali de a îmbunătăţi documentele. Trebuie, desigur, să lăudăm eforturile teologice ale unor episcopi de a elimina concepte şi fraze teologice ambigue şi de a adăuga propunerile necesare pentru a evita conotațiile ecumeniste ale documentelor.
Pentru obiectivitate şi adevăr facem referire la unele modificări fundamentale care s-au făcut într-o direcţie bună (i.e. dreaptă):
- În destule locuri ale documentelor, în ceea ce îi priveşte pe cei non-ortodocşi, s-a adăugat precizarea „eterodocşi” pentru a se arăta abaterea lor de la credinţa ortodoxă apostolică şi că nu se găsesc în comuniune cu Biserica Ortodoxă. La Paragraful 21 din documentul Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine se spune limpede că „Bisericile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credinţă a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească”. La paragraful 9 al aceluiaşi document s-a adăugat dispoziţia următoare: „Dialogurile teologice bilaterale sau multilaterale trebuie să se supună evaluărilor periodice la nivel panortodox”. La paragraful 23, Uniaţia a fost asimilată acţiunilor de prozelitism şi acţiunilor de antagonism confesional provocator.
- Din primul paragraf al capitolului 2 din documentul presinodal Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporanăa fost eliminată referința personalistă cu privire la om: „comunități de persoane în unitatea neamului omenesc, prin harul, viața şi comuniunea Persoanelor Divine în Sfânta Treime”.
- În ceea ce priveşte tema căsătoriilor mixte cu eterodocşii, s-a menţionat „Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși este interzisă conform acriviei canonice (canonul 72 al Sinodului Quinisext)”, însă s-a oferit „posibilitatea aplicării iconomiei bisericești cu privire la impedimentele la căsătorie… de Sfântul Sinod al fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale”.
C. După ce a trecut o perioadă de timp satisfăcătoare de la convocarea Sfântului şi Marelui Sinod, trebuie să evidenţiem cu prudenţă şi cumpătare unele aspecte ale documentului sinodal Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, care fiind ambigue necesită o formulare mai clară pentru arătarea adevărului şi liniştirea credincioşilor care aşteaptă părerea (cuvântul) noastră cu dragoste şi nerăbdare şi pentru a evita disputele şi unele situaţii care afectează Biserica şi împiedică zidirea poporului lui Dumnezeu:
- La paragraful 6, unde se face referire la Bisericile creştine eterodoxe care nu se află în comuniune cu Biserica Ortodoxă, nu trebuie ca doar să se înţeleagă (n.n. tacit), ci să se şi sublinieze explicit diferenţierea dintre eterodoxia acestora raportat la adevărul, credinţa şi tradiţia apostolică a Sinoadelor Ecumenice. În acest fel, Biserica este delimitată corect (i.e. drept) faţă de erezii care subminează adevărul apostolic. Menţiunea Bisericile creştine eterodoxe lasă loc considerării neortodoxe că ortodocşii şi romano-catolicii se află nu în schismă deplină, ci sub regim de întrerupere a comuniunii bisericeşti. Această afirmaţie îi încadrează pe ortodocşi şi pe romano-catolici în Biserica cea Una şi prezintă eterodoxia ca pe o formulare diferită a aceleiaşi credinţe apostolice. De altfel, este cunoscută poziţia fermă a romano-catolicilor de a nu considera Biserica Ortodoxă ca Biserică deplină şi reală, deoarece nu este unită cu Papa şi deci este privată de deplinătatea harului (Declaraţia papală Dominus Iesus, 2000).
- Lipsesc dispoziţii care să nu permită acţiuni şi afirmaţii care prezintă pe eterodocşi ca având botez şi preoţie autentică şi „biserică” cu har mântuitor. Aşadar, este totalmente incomplet paragraful 23 care spune că dialogul trebuie să fie însoţit de fapte de înţelegere şi dragoste reciprocă. În ceea ce priveşte prezenţa Bisericilor Ortodoxe la CMB (faţă de care Sfântul Munte şi-a exprimat dezacordul), este pozitivă afirmaţia documentului sinodal că acestea „participă la promovarea coexistenţei paşnice şi a colaborării cu privire la principalele provocări socio-politice”, însă participarea Bisericilor Ortodoxe la CMB se fundamentează pe Declaraţia de la Toronto (1950), care este un document inacceptabil din punct de vedere teologic. Se poate pune în mod serios întrebarea dacă această Declaraţie de la Toronto este validată sinodal ca statut valabil de referinţă al Bisericii Ortodoxe! În plus, în documentul sinodal se confirmă participarea ortodocşilor la CMB, în timp ce lipseşte menţiunea necesară că sunt interzise rugăciunile interconfesionale şi nici nu sunt respinse părerile CMB cu privire la Biserică şi Botez, care au fost adoptate în comun (şi de către ortodocşii care participă).
- Conform documentului sinodal, dialogurile care nu ating acordul cu privire la o temă nu sunt întrerupte ci, dimpotrivă, sunt continuate trecând cu vederea dezacordul teologic (paragraful 11). În mod incontestabil, este drept ca un dialog să se încheie în ciuda dificultăţilor. Continuarea sau întreruperea unui dialog nu reprezintă numai o temă practică, ci are şi însemnătate ecleziologică şi soteriologică. Dialogurile fără rezultat (i.e. neroditoare) contribuie la uzura sensibilităţii dogmatice a teologilor ortodocşi care participă la acestea, precum şi a plenitudinii (i.e. pleromei) Bisericii. Aşadar, ce înseamnă faptul că dialogurile continuă? În privinţa temei majore a Uniaţiei, spre exemplu: este suficientă simpla şi lăudabila menţiune a cuvântului Uniaţie (paragraful 23) printre formele de antagonism confesional, în timp ce Uniaţia este problema prin excelenţă de ordin eclezial care ar fi trebuit soluţionată înainte de începerea dialogului teologic din 1980? Cum va fi interpretată problema Uniaţiei: ca antagonism practic sau ca deviere ecleziologică?
- Paragrafele 4, 5 şi 6 consacră participarea Bisericii Ortodoxe la dialogurile intercreştine şi la mişcarea ecumenică cu asigurarea faptului că participarea ortodoxă la mişcarea pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească…constituie expresia constantă a credinţei şi a tradiţiei apostolice în condiţii istorice noi. (paragraful 4). Această formulare înseamnă că Biserica Ortodoxă nu recunoaşte eterodocşii ca Biserică, deşi acceptă numai denumirea aceasta ca „mijloc de discuţie şi legătură”, fiind consecventă credinţei şi tradiţiei ei apostolice şi aşteaptă întoarcerea acestora în sânul ei. Cu toate acestea, o afirmaţie clară, care ar evidenţia unicitatea Bisericii, după cum s-a subliniat de multe ori de către teologi ortodocşi, de Sfântul Munte şi de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, în omilia sa din biserica Protaton, ar linişti Biserica Ortodoxă de peste tot şi plenitudinea (i.e. pleroma) ortodoxă.
- După proclamarea corectă (i.e. dreaptă) în documentul sinodal nr. 4 că „Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” şi asigurarea explicită din Enciclică a faptului că „Dialogurile multilaterale purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat, nu înseamnă şi nici nu vor însemna niciodată un compromis în materie de credinţă”, nu pot fi valabile acordurile teologice precum cele ale Comisiei Mixte dintre Ortodocşi şi Anticalcedonieni cu privire la Hristologie (1989, 1990) şi ale Comisiei Mixte privind eclesiologia dintre Ortodocşi şi Romano-catolici de la Balamand (1993), deoarece sunt adevărate „compromisuri în materie de credinţă”.
D. Păstrarea unităţii Bisericii este astăzi un lucru imperios. Se aud proteste în Sfântul Munte şi în alte părţi ale lumii care, din nefericire, se dezvoltă şi ajung până la tendinţe schismatice. Fără îndoială, la acestea contribuie şi ambiguităţile din textele sinodale, imprecizia cărora produce condiții prealabile pentru interpretarea lor ecumenistă şi ca urmare conduce unitatea Bisericii la stare de criză. De asemenea, este dificil ca la dialogurile teologice în desfăşurare să se mai aplice cele „acumulate” în deceniile trecute. Documentele Sinodului trebuie să depăşească unilateralismul care se datorează faptului că nu au luat în considerare puternica tradiţie teologică lăsată de purtătorii de Dumnezeu Părinţi contemporani şi de distinşii teologi care au întrevăzut calea dialogurilor ecumenice ca deviere ecumenistă. Nu doar „zeloţii”, după cum li se spune, ci şi voci sănătoase caută un cuvânt al adevărului pentru a fi convinşi şi să se liniştească.
Totuşi tendinţele de „întrerupere a pomenirii” (n.n. ierarhilor) nu sunt justificate. Documentele Sfântului şi Marelui Sinod au deficienţele şi imperfecţiunile lor. Însă nu s-a semnat niciun „termen de unire” precum s-a făcut la Lyon şi în Florenţa şi niciun episcop ortodox nu a aderat la erezia condamnată de Biserică, nici nu a propovăduit „cu capul descoperit” învăţăturile eretice ale eterodocşilor. O dorinţă nechibzuită în vederea întreruperii pomenirii (n.n. ierarhilor) va aduce bucurie numai duşmanilor Bisericii (cf. canon 15 al Sin. I-II Constantinopol).
Recunoaştem că Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a manifestat un interes nemărginit pentru ca prin intermediul Sinodului să se exprime ecleziologia ortodoxă clară. Cunoaştem situaţia martirică a Bisericii întâistătătoare a Constantinopolului şi circumstanţele dificile ale Patriarhiilor vechi. Ne punem nădejdea însă în harul atotputernic al Preasfântului Duh. Ierarhii noştri, sfinţitul cler şi poporul binecinstitor nu şi-au pierdut dreptarul credinţei. Aşteptăm cu nerăbdare şi speranţă revizuirea teologică ulterioară a documentelor sinodale şi formularea lor mai autentică, pentru ca acestea să contribuie la îndeplinirea misiunii mântuitoare a Bisericii în lumea contemporană, potrivit rânduielii Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic: După cum au văzut profeţii, după cum au învăţat Apostolii, după cum Biserica a primit, după cum au dogmatizat Dascălii, după cum întreaga lume a consimţit, după cum a strălucit harul, după cum s-a arătat adevărul…”. Fie ca toţi, cler şi popor, „aşa să gândim, aşa să vorbim, aşa să-L propovăduim pe Hristos – Adevăratul nostru Dumnezeu”!
Acestea aducându-le cu smerenie la cunoştinţa Preacuvioşiilor Voastre şi rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos pentru luminarea cea de sus a arhiereilor noştri, pe umerii cărora stă şi povara cea mai mare a responsabilităţii, rămânem cu multă iubire de aproapele şi dragoste în Hristos, membrii Comisiei: Ierom. Hrisostom (M-rea Cutlumuş), Arhim. Iosif (Mănăstirea Xenofont), Arhim. Elisei (M-rea Simonopetra), Arhim. Tihon (M-rea Stavronikita), Ierom. Luca (M-rea Grigoriou).
sursa: http://basilica.ro/sinodul-din-creta-sfanta-chinotita-tendintele-de-intrerupere-a-pomenirii-ierarhilor-nu-sunt-justificate/
AUGUSTIN
Cine-i chinonita? Cine-i Bartolomeu? Cine? Sunt ei mai presus decat Persoana Duhului Sfant-Dumnezeu sau decat Sfintii Sai?
David
„Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! (Gal.1:8)
Ce spune sinodul ăsta? că „se acceptă denumirea istorică de biserici…”
Păi asta e erezie cât casa, domnule! Ce nu se vede? Când știm că e doar una, sfântă, sobornicească Biserică!Și un Domn, o credință, un botez!
La fel treaba cu căsătoriile mixte intre ortodocși și catolici cu dezlegarea episcopului. Cine e episcopul să treacă peste Hristos și peste Biserică? E papă, ce e?
Iată deci răspunsul.
Ușor, ușor, trecem la papistășism:
– păcatele sunt iertate contra cost (indulgențe papale); sunt dați bani grei la botezuri, cununii, inmormântări;
– este schimbat postul;
– sărbătorile religioase devin comune (normal dacă e aceeași religie, nu văd de ce ar fi pe date diferite);
– sfinții sunt făcuți la comandă, de fapt inșelați de genul lui Francisc de Assisi care promovează tot felul de erezii. Il avem și noi pe Boca in lista de așteptare;
– liturghia e scurtată și modificată;
– in loc de predici, sunt impuse tot felul de discursuri seculariste.
Nu vedem, nu auzim nimic? De ce-ar fi semnat ceva care nu inseamnă nimic? Teoria nimicului: ce-mi dai nașule să-ți spun nimic.
Suntem o țară vândută, nu mai avem nicio autonomie. Iudele ăstea nici măcar n-au avut drept să semneze, decât au introdus cardul că au făcut prezență acolo. Asta sunt ei, niște elemente intr-un sistem. Nu au voie să miște in front. Și de și-ar da viața pentru credință, măcar să-și scape sufletele alea blestemate, tot nu schimbă mare lucru. Vor fi înlocuiți imediat.
Imi zicea cineva: cum, domnule, Antihristul e in lume, se poate așa ceva, de când?
De când? De când s-au introdus peste tot in lume cardurile cu numele lui, cu numărul numelui lui, de când vedetele ne tot arată ostentativ semnul lui 666. Că el nu se jenează să iși facă cunoscută prezența, noi suntem cei care nu vedem și nu auzim nimic.
Mai rămâne deci loc de de negociere, cu cine cu lupul care stă să te-nhațe!?
La luptă, fraților! Cu toată forța inainte!
Coprie
Așa e frate David, la război înainte, la plăcinte inapoi!
Slăvit să fie Domnul!
David
Pe asta se baza Teofan cand zicea că dacă și chinotita va susține intreruperea pomenirii… De aici incepe prigoana, fraților, să știți. Chinotita va susține și ridicarea avatonului, tot chinotita va fi de acord cu sărbătorile comune, și intr-un final și cu căsătoriile mixte.
Dar Maica Domnului nu va permite asemenea batjocură!
Nu vă mirați că se întâmplă astfel de lucruri, căci marea majoritate e adormită in păcat și apostazie, fiecare dorește doar confort fără să facă vreun sacrificiu pentru ceva sau cineva. Acum se vede că de fapt mărturisirea nu e deloc ușoară. Unii nici măcar nu s-au dumirit bine cum stau lucrurile. știu preoți de bună credință care nu sunt de acord cu ecumenismul, dar n-au idee ce să facă. Episcopii lor le-au spus că nu e nimic grav in acele documente semnate, că e ceva neclar și că intreruperea pomenirii ar insemna rupere de Biserică.
Ei se intreabă: dacă mai pomenim, inseamnă că ne unim cu erezia și nu mai avem har? Dacă nu pomenim, unde mai putem sluji?
Ce să le răspundem?
Gherasim Dănuț
Adevarat ! Dureros dar ADEVARAT !
Victorin
Asa trebuiesc privite lucrurile. Categoric este ceva neclar in documentele semnate, iar inaltele foruri ortodoxe tot vor sa inchida gura tuturor cu schisma. De epurarile care au loc prin manastiri in numele ecumenismului lucid nu sufla o vorbulita. Bine spunea parintele Iustin Parvu in legatura cu ceea ce se intampla. Dumnezeu sa ne lumineze pe noi pacatosii!
AUGUSTIN
– Trezirea copii (mireni), ermetizati Credinta, strangeti-va langa duhovnic neecumenist precum se strang puii pe langa closca, tineti aproape de el, spovediti-va si impartasiti-va totdeauna cand randuieste el. Voi nu aveti treaba nici cu Papa, nici cu Patriarhul si nici chiar cu Episcopul judetului vostru. Fiecare isi va lua plata lui, dupa cat rau a facut lui Hristos si Bisericii Sfinte. Hristos cu noi!
– Trezirea frati preoti, treaba noastra e sa liturghisim in Dreapta Credinta, hristocentric, si sa fim aproape de Episcopul nostru eparhiot atata timp cat acesta drept invata Cuvantul Adevarului. Daca devine ecumenist, eretic, apostat, invatatand public erezia, atunci nu mai avem voie sa-l pomenim in slujbe si nici sa participam la slujbele acestuia. Voi liturghisiti inainte, caci nu voi sunteti in afara Bisericii, ci el s-a dus in afara Ei. Multi va intrebati: ce vom face, unde vom sluji, caci in biserica parohiala nu ne vor mai lasa, de unde sa avem antimis? Slujiti in paduri si case! Slujiti pe epitaf. Antimisul este doar act juridic din partea episcopului. Antimisul nu este Biserica, Liturghia sau Harul Preotiei… Hristos in mijlocul nostru!
http://suntdraci.simplesite.com/432590235
http://suntdraci.simplesite.com/432590198
aghionoros
te rog fara Kalomiros
AUGUSTIN
iar in 2015 chinotita juca alt rol:
https://vremuritulburi.com/tag/scrisoarea-sfintei-chinotite-catre-patriarhul-ecumenic/
Mihai
Dar unitate în numele cui?!, Dacă și acolo au pătruns indivizi de talia lui hariton și filotheu nici n-ar trebui sa mai mire
gavriil
Sa inteleg ca toata lumea crestina a intepenit de mirare pentru atitudinea chinotitei?
Fiti seriosi,oameni buni,chinotita si Athosul nu SUNT ortodoxia.
Sunt insa parinti in Athos care TIN VIE ORTODOXIA.
Este cu totul altceva.
Si parinti de acest fel sunt peste tot,si in Grecia,si in Rusia, si in Romania…
si pana la sfarsit vor tot fi, in fiecare colt de lume.
Caderea omeneasca este omeneasca. Biserica luptatoare va exista si va lupta,pana in ultimul ceas al acestei lumi,pana la implinirea vremurilor.
chinotita…”sinodul”….”sinodalii”…eh,cuvinte fara greutate reala,forme fara fond,simboluri furate.
sofia
pe pastorii de azi ,fie ei si din Athos nu ii mai intereseaza ce spun SFINTII PARINTI si nici canoanele scose de ei ,ca si cel cu privire la separare a de erezie.Doar ei sa isi poata deservi stapinul lor ,care nu mai este si al nostru ,al mirenilor ,domnul IISUS HRISTOS.Cu buna stiinta nu baga in seama canoanele ca nu le convin!
neolia
Este trist , totce se intampla . Dar stim din carti, asemenea vremuri, vor veni… si se pare ca au venit. Eu am cunoscut mai multi Parinti, care au plecat de prin manastirile noastre, din moldova cele cu duhovnici vestiti, deci au plecat cu chip de ingeri, si cand s-au intors din Athos dupa o vreme, i-am vazut cu totul schimbati,- nu in bine . si m-am intrebat, ce este in Athosul ala ? Dar bineinteles nu generalizez . Ma intreb iarasi, oare o sa ne lase Domnul fara povatuitori ?
sofia
asa se pare ca spre sfirsitul lumii nu vor mai fi povatuitori si nu intimplator DOMNUL i-a luat de la noi ,dar sa nu itam ca pe marii nostri duhovnici si pastori i-a tinut mult printre noi ,pina la peste 90 ani.Sa ne rugam lui DUMNEZEU SI MAICUTEI SFINTE sa ne povatuiasca si sa imprastie intunericul din multe minti si mai ales intunericul pastorilor.
gavriil
Preotul Ciprian Ioan Staicu se pregăteşte de jertfă.
Preotul Ciprian Ioan Staicu, din oraşul Sfântul Gheorghe (jud. Covasna), a fost chemat în data de 10 ianuarie pentru a fi judecat în consistoriul eparhial de către PS Andrei Moldovan.
Motivul este întreruperea pomenirii episcopului de Harghita şi Covasna, conform canonului 15 de la Sinodul din Constantinopol (861), pentru că a susţinut public, în predici şi alte ocazii, erezia ecumenistă decretată în “Sinodul” din Creta.
Prezentăm mai jos scrisoarea preotului mărturisitor pe care a trimis-o ierarhului său:
Subsemnatul, pr. Ciprian-Ioan Staicu, slujitor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel prigonit de ierarhii care au semnat hotărârile eretice din Creta și de cei de același gând cu ei, Vă scriu aceste rânduri pentru ca în această primă zi a anului 2017 să Vă doresc multă sănătate, bucurii duhovnicești și arhierie îndelungată, întru Adevărul lui Hristos și în ascultare de Sfinții Părinți ai Bisericii, știind că sunteți un om cu o îndelungată experiență duhovnicească, dobândită în duhul autenticului monahism ortodox.
Vă cer iertare pentru tot ce V-am greșit vreodată și Vă mulțumesc pentru păcatele pe care, ca duhovnic, mi le-ați iertat înaintea lui Hristos. Îmi pare rău că lupta antiecumenistă pe care o duc ne-a aflat pe baricade deocamdată diferite, însă nădăjduiesc să trăim în adevărul Sfintei Ortodoxii și să ne mântuim.
De asemenea, vin înaintea Preasfinției Voastre cu o umilă rugăminte: a-mi acorda un nou termen pentru înfățișarea în fața Consistoriului Eparhial, din următoarele motive:
Înștiințarea nr. 1687, emisă la Centrul Eparhial în data de 12 decembrie 2016, eu am primit-o spre semnare doar în seara zilei de 29 decembrie 2016, fiind privat în mod nedrept de peste două săptămâni (mai exact 17 zile) pentru a-mi pregăti apărarea; faptul că aceasta a fost emisă cu atât de mult timp în urmă mă dezavantajează, lipsindu-mă de posibilitatea ca doar în 5 zile să fac rost de scrisori de intenție din partea martorilor mei la proces. Așadar, consider că am fost nedreptățit prin această informare tardivă și cer un termen care să fie, conform Regulamentului B.O.R., de aproape 30 de zile, nu de 10, așa cum am primit.
În citația primită nu sunt specificate exact acuzațiile, deci mi se refuză dreptul la o apărare coerentă și exactă. Ca la orice proces, mai ales la unul bisericesc, unde – conform Regulamentului instanțelor de judecată, acuzatul vorbește primul (vezi art. 137), trebuie să știu exact care sunt acuzațiile, nu mă pot prezenta doar pentru a fi interogat și a se găsi ”pe loc” vreo acuzație. De asemenea, conform art. 138, nu pot fi discutate – de nici o parte din proces – alte probleme decât cele din citație, care nu există. Eu voi avea, cu ajutorul lui Dumnezeu, apărători din Sfântul Munte Athos, din Grecia continentală și din România, oameni de înaltă ținută duhovnicească și teologică, deci pretind ca să știu clar care sunt capetele de acuzare și ce anume din legislația B.O.R. am încălcat;
După cum am menționat, apărătorii mei vor fi posibil și părinți athoniți, ori în data de 10 ianuarie ei se află în perioada de sărbătoare dintre Nașterea Domnului și praznicul Sfântului Vasile cel Mare. De aceea vă rog să îmi acordați un nou termen, dacă se poate la finele lunii ianuarie 2017. Nu mă tem de proces, dar vreau să fie drept;
Afirmațiile Preasfinției Voastre făcute la catedrala-paraclis din Sf. Gheorghe, în data de 11 decembrie 2016, în prezența a sute de credincioși-martori, conform căreia, citez: ”atâta vreme cât eu sunt episcop aici, în Covasna și Harghita, părintele Ciprian Staicu nu va mai fi preot” este de o gravitate extremă, fiind de fapt o antepronunțare împotriva mea și punând o presiune fantastic de mare asupra membrilor Consitoriului Eparhial. Cum mă pot eu oare prezenta în fața Consitoriului Eparhial, când imparțialitatea acestuia, absolut obligatorie, conform legii, este anulată de afirmațiile grave ale Preasfinției Voastre?
În concluzie, cu tot respectul Vă solicit acordarea unui nou termen de judecată și precizarea acuzațiilor, precum și alcătuirea unui Consistoriu cu membrii care să cunoască foarte bine teologie ortodoxă, pentru a nu se face de râs în fața martorilor, precum și a lui Dumnezeu, Atotștiutorul și Izvorul Adevărului.
Aștept cu nădejde un răspuns pe mail, dacă binevoiți, iar dacă mi se va refuza cererea legitimă expusă mai sus, nu mă voi prezenta la un proces care suferă de viciu de procedură, ci voi apela la ajutorul Sfântului Sinod.
Îmi rezerv dreptul ca, la sfatul părintelui Iulian Prodromitul, să mă prezint la judecată alături de poporul ortodox care dorește să mă susțină, pentru a avea o șansă de imparțialitate a procesului. Aș fi cerut strămutarea cauzei în altă parte, datorită declarațiilor Preasfinției Voastre din 11 decembrie 2016, menționate mai sus, însă legislația bisericească nu cuprinde această opțiune, existentă doar în dreptul civil.
Cu respect,
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
Preasfinției Sale,
Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei
sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/01/02/pr-ciprian-staicu-scrisoare-pentru-un-nou-termen-de-judecata-in-consistoriul-eparhial/
Antonela
Sunt doar cinci manastiri. Cate manastiri ar fi trebuit sa fie prezente? Cate manastiri are Muntele Athos? Cele cinci manastiri contesta Creta, dar nu face nimic pentru a schimba situatia.
AUGUSTIN
unii zic ca daca aghiasma nu se va strica, inseamna ca ecumenistii nu sunt eretici…
Un popa eretic daca fierbe apa si apoi o lasa la racit si face slujba aghiasmei (nula), apa nu se va strica intrucat nu are microorganisme in ea. Dar lumea vrea minuni… Lumea nu stie ca Duhul lui Dumnezeu nu este spectaculos, ci discret. Lumea se uita prea mult la ‘romanii au talent’. Cea mai mare minune a Ortodoxiei este Sfanta Impartasanie pe care daca o lasi in Potir, mai multe zile la temperatura camerei, se mucezeste. De ce? Pentru ca Euharistia are lucrare mistica, discreta, ascunsa, tainica, nu smechereasca. De aceea Sfintii Parinti au poruncit ca diaconul, preotul sau arhiereul sa consume tot ce este in Potir la sfarsitul fiecarei Liturghii. Dar lumea nu mai vrea smerenie, discretie si mistica… Vrea magie. Unde te uiti si unde asculti azi ti se spune ca totul e magie, magic, adica dracesc, Opusul lui magic este mistic. Dar de ce ar afla lumea de mistica? Lucrarea sfanta nu este in eretici pentru ca ei nu mai sunt crestini din clipa in care devin eretici. Acum, ne intrebam: ecumenismul este erezie? Ecumenistii sunt eretici? Daca da, atunci avem raspunsul clar. Daca nu, inseamna ca Sfintii Perinti si Sfanta Scriptura sunt doar aiureli traditionale.
Oamenii sunt zombizati de preoti. De fapt, masonii i-au zombizat pe episcopi, episcopii pe preoti si preotii pe mireni. Mergeti pe strada si intrebati pe oameni ceva din catehesim. Veti vedea ca din 100 de persoane stie doar una. Tot omul e stricat de rude, de educatori, invatatori si preoti, de societatea intreaga in frunte cu tv-ul. Lumea este zombizata total si real in principii, in ceea ce priveste raportarea la Dumnezeu, la Biserica si la aproapele.
Daca dl comunism a inceput descrestinarea romanilor, dl frate-neocomunism a inceput dezumanizarea romanilor. Acum romanii sunt si descrestinati si dezumanizati, adica = zombizati. Acum si unii preoti vad ce-au facut in toata viata lor de preoti, vad cum au lucrat la zombizarea mirenilor, dar nu mai au ce face. Diavolii vin la urechea lor si le spun: ‘ e tarziu. Mirenii sunt distrusi de voi iremediabil. E tardiv. Acum aveti grija macar de familia voastra facand orice compromis, ramanand in umanism si lepadare de Hristos. Nu mai aveti alta cale…’
gavriil
adevarat.
O pacatoasa
Eu am trait intr-o tara scandinava timp de mai bine de doua decenii si vreau sa va marturisesc ca acolo este duhul ereziei ecumeniste, ceea ce inseamna TOT ce vor sa aplice cei ce au semnat panerezia ecumenismului cretan. Cine a fost acolo si a locuit mai mult timp,isi va aduce aminte de acest lucru pentru ca pur si simplu acolo NU EXISTA DUMNEZEU!!!
De acest duh satanic numai Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului ,Sfantul Iustin Parvu si ceilalti sfinti la care m-am rugat m-au ajutat sa scap si pot sa spun ca acea lepadare pe care am simtit-o un timp atat de indelungat,nu vreau s-o mai simt niciodata! Nu sunt de acord in nici un fel cu Sinodul Talharesc de la Creta! Acolo s-a semnat pentru casatorille mixte,fapt ce inseamna pierderea sufletului si EREZIE!!! Fratilor,spuneti-le rudelor de peste hotare sa nu se mai cunune cu ereticii,ca acele asa zise „cununii” nu sunt valabile si vor trai asa cum am facut si eu atatia ani in curvie. Acum m-am spovedit si fac canon pentru acest lucru. Dumnezeu prin Pronia Lui a vrut sa lumineze un monah dreptmarturisitor ca sa ma indrume si sa revin in TARA . Dumnezeu sa ii dea multa sanatate. Doamne ajuta tuturor sa ne putem uni in rugaciune ca sa putem avea curajul marturisirii in aceste cumplite vremuri. Amin!
Sluga netrebnica
https://sinod-creta.ortodoxinfo.ro/schitul-prodromu-intrerupt-pomenirea-patr-bartolomeu/
elena
„O pacatoasa ” are dreptate. Propun si eu sa ne unim in rugaciune atat preoti, calugari cat si mireni si sa ne sustinem intre noi. Sa citim la aceeasi ora un Acatist sau Paraclisul Maicii Domnului. Astept raspuns din partea tuturor. Sa-l sustinem si pe pr. Ciprian Ioan Staicu.
gavriil
Parintele Ciprian scrie ca merge la”judecata” impreuna cu credinciosii.
E foarte buna rugaciunea,dar si mai bine in fata lui Dumnezeu sa fim acolo cu sfintia sa,nu credeti? Alaturi de un parinte jertfitor,alaturi de familia sa?