În cadrul ședințelor de lucru din 23-24 noiembrie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei a luat decizii privitoare la Sfântul și Marele Sinod. O hotărâre presupunea informarea, după datoria pastorală, a plenitudinii (pleromei) Bisericii Greciei prin publicarea unei enciclice concise, cu limbaj inteligibil, după cum a făcut deja Biserica Ciprului, în vederea edificării și informării responsabile. (Publicarea, cu purtarea de grijă a Sfântului Sinod Permanent, a unei broșuri informative „Către popor”).
Mesajul Către popor al Sinodului Bisericii Greciei a fost publicat și cuprinde aspecte importante referitoare la Sfântul și Marele Sinod. De menționat că în mesaj se reafirmă faptul că documentele Sinodului din Creta vor reprezenta obiectul unui studiu ulterior. De asemenea, este condamnată orice tentativă de schismă și depărtare de la Biserică din motive imaginare de rigoare (acrivie) dogmatică.
Redăm în continuare traducerea în limba română a Mesajului Către popor al Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei referitor la Sfântul și Marele Sinod.
Traducere de Basilica.ro
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei se adresează tuturor credincioșilor pentru a-i informa cu privire la Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe, care s-a întrunit în luna iunie 2016, în insula Creta. Principalul obiectiv al Sfântului și Marelui Sinod a fost întărirea și manifestarea unității tuturor Bisericilor Ortodoxe, dar și abordarea a diferite aspecte pastorale actuale.
Pe baza concluziilor Sfântului și Marelui Sinod:
- Biserica Ortodoxă își exprimă unitatea și sobornicitatea prin Sfintele Taine. Sinodalitatea slujește unității și insuflă organizarea Bisericii, modul în care aceasta ia deciziile și îi determină cursul. Merită menționat de asemenea că Sfântul Sinod nu a făcut referire doar la autoritatea Sinoadelor Ecumenice cunoscute, ci pentru prima dată în cadrul lui s-au recunoscut ca Sinoade „de autoritate universală”, adică asemenea celor Ecumenice, Marele Sinod din timpul Sfântului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (879-880), Marile Sinoade din timpul Sfântului Grigorie Palama (1341, 1351, 1368) și Marile și Sfintele Sinoade din Constantinopol pentru respingerea conciliului unionist din Florența (1438-1439), a învățăturilor protestante (1638, 1642, 1672, 1691) și a etnofiletismului ca erezii ecleziologice (1872).
- Bisericile Ortodoxe Autocefale nu constituie o confederație de Biserici, ci Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. În privința Diasporei Ortodoxe din diferite țări ale lumii s-a hotărât continuarea funcționării Adunărilor Episcopale cu reprezentanți ai Bisericilor Autocefale pentru a asigura principiul sinodalității până la aplicarea rigorii (acriviei) canonice.
- Pentru Biserica Ortodoxă, familia reprezintă un rod al unirii tainice „în Hristos și în Biserică” dintre un bărbat și o femeie și este singurul garant pentru nașterea și creșterea copiilor.
- Biserica subliniază constant valoarea înfrânării, a ascezei creștine. Asceza creștină nu întrerupe legătura omului cu viața și cu semenii, ci îl leagă de viața tainică a Bisericii. Ea nu îi privește doar pe monahi. Etosul ascetic este caracteristica vieții creștine.
- Biserica Ortodoxă condamnă persecuțiile, expulzarea și uciderea membrilor comunităților religioase, convertirile forțate, traficul cu refugiați, răpirile, torturile, execuțiile inumane și distrugerile materiale. Biserica își exprimă compasiunea în special față de situația creștinilor și tuturor minorităților persecutate din Orientul Mijlociu și din alte părți ale lumii.
- O lucrare fundamentală a Bisericii este misiunea, adică efortul ei de a da în mod continuu o mărturie de credință și de a propovădui evanghelia fie credincioșilor care trăiesc în societățile contemporane secularizate, fie tuturor celor care nu L-au cunoscut încă pe Hristos.
- Dialogul în special cu creștinii eterodocși (de alte confesiuni creștine – erezii) se realizează având ca bază datoria Bisericii de a mărturisi în toate direcțiile adevărul și credința apostolică. Astfel se face cunoscută și altora autenticitatea tradiției ortodoxe, valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. Dialogurile nu presupun și nici nu vor presupune niciodată vreun compromis în materie de credință.
- Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, după cum se mărturisește în Simbolul de Credință. Nu poate fi concepută sfințenia omului în afara Trupului lui Hristos, adică în afara Bisericii (Efeseni 1, 23). Sfințenia este participarea la taina Bisericii și la Sfintele ei Taine având ca centru Sfânta Euharistie. Sfinții închipuiesc Împărăția lui Dumnezeu.
- Biserica este una, cea Ortodoxă. Conform Sfântului Vasile cel Mare, „toți cei ce nădăjduiesc în Hristos nu formează decât un singur popor, iar credincioșii lui Hristos sunt acum toți o singură Biserică (cu toate că aceasta ia diferite numiri după locul unde se află)» (Epistola 161, II – PSB 3 SN, Basilica 2010)”. Biserica așteaptă întotdeauna întoarcerea tuturor oamenilor, eterodocșilor și celor de alte credințe la ea.
- Documentele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe reprezintă un obiect de aprofundare și de studiu ulterior. Acest lucru este valabil pentru toate Sinoadele Bisericii. Dialogul teologic nu se întrerupe. O condiție necesară este desigur păstrarea intactă a adevărului teologic și realizarea dialogului fără fanatism sau diviziuni, fără conventicule (adunări secrete) și schisme, care rănesc unitatea Bisericii. Schismele sunt boli spirituale greu de vindecat. După Sfântul Ioan Gură de Aur: „să destrami Biserica, să fii dispus la rivală, să creezi disensiune, să te lipsești pe sine în continuu de sinod, acestea sunt de neiertat și vrednice de mustrare și multă le este pedeapsa” (PG 48, 872). De aceea sunt îndemnați credincioșii să nu confere greutate cuvintelor celor care îi îndeamnă să se depărteze de la Ea pentru a forma un grup separat în afara plenitudinii (pleromei) Bisericii, invocând motive imaginare de rigoare (acrivie) dogmatică.
- Încheind acest mesaj, dorim să vă încredințăm că toți episcopii Bisericii Greciei priveghem și rămânem neclintiți în credința ortodoxă și dedicați Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. „Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.” (2 Corinteni 13, 11).
Mihai
De anunță proteste la Atena pt monahii de la Esfigmenu
Anisoara
Nu inteleg nimic.
L-a respins sau l-a aprobat?
Tschus
Daca reprezinta un obiect de aprofundare si studiu ulterior …e ok..l au luata in brate.Habar nu am daca e pozitia oficiala …daca au luat act ca romanasiii.
Sluga netrebnica
A cazut si sinodul ortodox al Greciei. A aruncat problema peste un timp nelimitat, sub pretextul ca trebuie studiate si aprofundate documentele. Speranta lor este ca, in timp, credinciosii vor uita si erezia ecumenismului legiferata in Creta se va putea implementa putin cate putin, pe sest.
Apostazie generala!
AUGUSTIN
EXACT APOSTAZIE GENERALA! DE ACEEA, TINETI CREDINTA CEA DUMNEZEIASCA ACOLO UNDE VA AFLATI, CAUTATI DUHOVNIC (PREOT/EPISCOP) NEECUMENIST SI RAMANETI PE LOC PANA LA PARUSIE!
Ioana
PS Longhin: Nu vom primi nici sinodul din Creta, nici rătăcirile voastre, nici nebuniile voastre pe care vreți să le aduceți peste noi!
Dacă noi primim erezii în credința noastră, în Biserica noastră, nu se mai sfințesc tainele! Luați seama bine!
https://youtu.be/eX90nlSetpg
Emil Baciu
„Documentele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe reprezintă un obiect de aprofundare și de studiu ulterior.”-
-Dupa 50-60 de ani de pregatire, sau chiar mai mult, vin acum cu aceasta formula fariseica ?! De ce nu au clarificat inainte, sau in timpul intalnirii din Creta, astfel ca sa nu raneasca trupul Bisericii ? Au fost cel putin 5 Biserici locale care au cerut amanarea pentru modificarea textelor profund neortodoxe ( a Serbiei, Bulgariei, Antiohiei, Rusiei, Georgiei) insa nu s-a acceptat. S-a amestecat adevarul cu minciuna, au incurcat totul cu ingeniozotate vicleana, astfel ca nu este posibila vreo descalceala ci numai anularea totala a tuturor documentelor. Iar cei care semnaleaza aceste nereguli-erezii cretane se zice ca o fac „din motive imaginare de rigoare (acrivie) dogmatica”. Foarte trist. Sfintele Canoane, Sfintele Dogme, Sfintii Parinti, sunt „imaginare” ? Nu este blasfemie o astfel de zicere ? Acestea sunt „roadele” dialogului din CMb , de care sunt hotarati sa se tina cu orice pret. Se ascund dupa deget, sau isi baga capul in nisip ca strutul, sau sunt convinsi ca au spalat pe toti pe creier. Rog pe cei care se pricep, sa talmaceasca acest mesaj „Catre popor” a Ierarhiei elene.
Doamne ajuta-ne !
preot Matei Vulcanescu
Domnu Emil Baciu, aici explic ce e cu aceasta enciclica: https://www.youtube.com/watch?v=EBXqXulrRE4&t=976s
Raluca
Anularea totală a documentelor și recunoaștera publică a faptului că sinodul din Creta a fost eretic ar fi singura soluție, dar așa ceva nu se va întâmpla. De ce? Pentru că documentele au fost semnate cu cinism lucid nu pentru a fi studiate și aprofundate – ăsta e praf în ochii fraierilor – ci tocmai pentru a fi implementate cu cea mai mare rigurozitate, acrivie și viteză. Nu este permisă nici o abatere. Ordinul nu se discută, se execută! Cine se împotrivește e dat la o parte. Deocamdată prin caterisiri.
AUGUSTIN
Caterisirea lor ne da durere la basca. Este exact ca si cum cineva ar scuipa pe poza ta… Fie fericit! Si daca ne vor aresta, cui ii va pasa? Si daca ne vor omori, cum putem sa le multumim ca au ajutat la mantuirea noastra? Numai schizofrenicii cred ca nu e apostazie generala si numai debilii mai cred ca apostatii acestia mai vor sa se dezica de ecumenism… Asa cum suntem acum trebuie sa ne pregatim de orice: de venirea lui antihrist, de armaghedon si de Parusie!
AUGUSTIN
Vechiul și noul calendar și prăznuirea comună a Paștelui.
De ce Sfântul și Marele Sinod a retras de pe ordinea de zi acest subiect arzător?
Protoprezbiterul Theodoros Zísis, Profesor emerit al Facultăţii de Teologie a Universităţii Aristoteliene din Tesalonic
1. Schimbarea calendarului care a avut loc în anul 1924 a rupt unitatea liturgică și a provocat diviziuniUnul dintre subiectele arzătoare și urgente, pe care era chemat să le abordeze Sfântul și Marele Sinod ce urmează a se întruni, era și cel al re-formei calendaristice, al schimbării calendarului, pe care, fără o hotărâre panortodoxă, în mod unilateral și fără nicio avertizare, au impus-o în 1924 Patriarhia Ecumenică și Biserica Greciei. Reforma a fost acceptată și de Biserica Ciprului, câtă vreme celelalte Biserici Ortodoxe s-au împotrivit și au respins-o, anume cele trei Patriarhii vechi, a Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului, celelalte Biserici și Sfântul Munte.Acest demers antisinodal, anticanonic și, neîndoielnic, eronat, care nu corespundea niciunei necesităţi pastorale, a vătămat unitatea Bisericii din punct de vedere al calendarului sărbătorilor și liturgic – unitate care de 16 veacuri rămăsese netulburată, mai exact de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (315) care a stabilit prăznuirea comună a Paștelui.Unitatea a fost lezată la două niveluri. Mai întâi la nivelul Bisericilor Locale Autocefale, dintre care multe nu au acceptat reforma și continuă până azi să prăznuiască sărbătorile și pomenirile Sfinţilor după calendarul iulian, cel strămoșesc, care este caracterizat azi ca „vechi”. Alte Biserici au procedat treptat la reformă și au acceptat ceea ce se numește noul calendar, pe care unii îl numesc calendarul iulian „îndreptat”, în timp ce, în fapt, este vorba de calendarul gregorian papistaș, ce și-a luat numele de la Papa Gri-gorie al XIII-lea, cel care în 1582 a schimbat calendarul și pascalia în Apus, unde, și acolo, la început au existat împotriviri, treptat însă a fost adoptat de către toţi și este valabil până azi, fiind calendarul european comun.Diferenţa de 13 zile dintre cele două calendare, pentru corectarea căreia a și avut loc această schimbare, face ca astăzi să avem pe o arie extinsă o ruptură în unitatea calendaristică ce exista încă de la Sinodul I Ecume-nic de la Niceea, pentru că atunci exista o diferenţă doar în prăznuirea Paștelui, câtă vreme acum diferenţa vizează toate praznicele împărătești, ale Maicii Domnului și pomenirile Sfinţilor. Unul dintre motivele fun-damentale pentru care a fost convocat Sinodul I Ecumenic, în afară de condamnarea ereziei lui Arie, a fost acela de a reface unitatea prăznuirii Paștelui și de a stabili și timpul prăznuirii acestuia prin date astronomice (echinocţiul de primăvară, luna plină), așa încât să nu coincidă prăznuirea Paștelui creștin cu Paștele evreiesc. Hotărârea aceasta i-a pus în dificultate pe reformatori în a proceda și la schimbarea pascaliei, pentru că ar fi în-călcat în mod evident canoane și hotărâri ale unui Sinod Ecumenic. Din acest motiv au lăsat Paștele neatins, să fie prăznuit după vechiul calendar, și așa se explică faptul că toţi ortodocșii prăznuim Paștele în comun. Ast-fel, există multe inconsecvenţe: am adoptat noul calendar, dar îl avem și pe cel vechi în prăznuirea Paștelui. Toate Bisericile Ortodoxe prăznuim în comun Învierea lui Hristos, dar prăznuim separat, cu o diferenţă de 13 zile, Crăciunul, Boboteaza, Adormirea Maicii Domnului și toate pomeni-rile Sfinţilor, adică toate sărbătorile neschimbătoare din cele 12 luni ale anului. Și acest lucru apare pentru prima oară în istoria Bisericii, ce are printre însușirile ei fundamentale unitatea de cult, dimpreună cu unitatea credinţei și administrativă.Mai dureroasă este ruperea unităţii la nivel local. Pentru că schimbarea calendarului nu corespundea unei nevoi pastorale, nu a venit, cu alte cu-vinte, dinspre turmă, ci a fost impusă de sus, pentru a servi unor interese extrabisericești, și reacţia de împotrivire a pliromei bisericești, a multor arhierei, preoţi, monahi și mireni, a fost puternică și justitificată, cu urma-rea că s-au format dezbinări și rupturi și în interiorul Sfântului Sinod, între episcopi, apoi, între preoţi și episcopi, între mănăstiri și episcopi, între preoţi și mireni la nivelul parohiei, chiar și între membrii aceleiași familii.Ce minte malefică a propus prin sofisme această schimbare și a distrus în mare măsură unitatea calendarului de sărbători al Bisericii, și la nivel local, și la nivel supralocal? Sinodul I Ecumenic de la Niceeea a restaurat unitatea prin serbarea în comun a Paștelui, iar acum de ce unii au distrus antisinodal și anticanonic, pe o arie extinsă, această unitate? Nu va mai exista un alt Sinod care să readucă unitatea și pacea, să tămăduiască rănile pe care le-a pricinuit reforma calendaristică unilaterală, antisinodală, fără o hotărâre panortodoxă, din 1924? Nu mai e mult și se împlinește un veac de când există această ruptură a unităţii în Biserică.Ne îngrijim să ne unim cu papistașii, protestanţii și monofiziţii eretici, fără ca aceștia să se lepede public de ereziile lor, dar rămânem despărţiţi de fraţii noștri care ţin calendarul părintesc, faţă de care nu avem nicio diferenţă în credinţă. (Pr. prof. Theodoros Zisis)
sursa: OrtodoxINFO
Ioana
Iertarea este prima virtute ce izvoraste din iubire. Iubind, cautam sa-l linistim pe aproapele, sa ii acoperim greselile si sa il indrumam cu blandete. Nu poate fi conceputa o iubire adevarata si practica, fara iertare. Iertarea este urmarea iubirii curate. Iubirea este esenta crestinismului, caci gasim scris: „Sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumneseu si cunoaste pe Dumnezeu” (I Ioan 4, 7-8).
Iertarea este pecetea adevaratului crestinism; iertarea ne diferentieaza de necrestini; prin iertare, gustam, inca de aici, o parte din bucuriile mantuirii ce ne asteapta in viata cea vesnica.
Sfantul Ioan Gura de Aur afirma ca Dumnezeu pune aceste indatoriri catre aproapele mai presus decat indatoririle fata de Sine. Astfel, gasim scris: „Deci, daca iti vei aduce darul tau la Altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea Altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si, apoi, venind, adu darul tau” (Matei 5, 23-24). Sfantul Ioan arata astfel insemnatatea covarsitoare pe care o are iertarea celor care ne supara.
preot Matei Vulcanescu
melania roman
stati linistiti si dormiti , erizarhii sa lucreze in tihna , dar cat sa stam ??? cand va hoarati odata cu sinodul de condamnare a sinodului talharesc ??? va jucati cu mantuirea noastra , de parca am trai vreo trei sute de ani si avem timp de mers la biserici si sa ne cautam de suflet