SINODUL TÂLHĂRESC

"Sinodul pan-ortodox" din Creta 16-27 iunie 2016

Întâi pomenește, Doamne, toată episcopia ortodocșilor, pe care dăruiește-o sfintelor Tale biserici întreagă, cinstită, sănătoasă, îndelungată în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău

Atitudini, Clerici și mireni, Sfântul Munte Athos

VIDEO: Parintele IULIAN de la PRODROMUL despre MARELE SINOD / NU MAI TREBUIE POMENITI / Nu suntem schismatici, ci prigoniti / Nu-i valabila caterisirea / Nu avem voie sa tacem

  1. oarecare

    PROBLEMA E ALTA EL…

    CEL CARE A FACUT PARTASIE CU ERETICII SI I-A POMENIT, DUPA POCAINTA POT VENII IN BISERICA ORTODOXA DOAR CA MIRENI, DACA SUNT SLUJITORI…

    AICI E MAREA INSELARE SI LUCRARE A DRACULUI !

    CA DRACU O SA VINA CU O ALTA MARE INSELARE LA OAMENI. SI ANUME PREOTII CARE IN FATA DOMNULUI NU MAI SUNT PREOTI !!!! CA AU FACUT PARTASIE CU BUNA STIINTA… A FOST ALEGEREA LOR… LA DUMNEZEU NU MERGE ASA…PT CA E SI DREPT !!!

    SA NU UITAM CA NUMAI PT UN GAND L-A ALUNGAT PE LUCIFER…SI A AJUNS IN IAD…DAR PT O FAPTA A UNUI SLUJITOR DE-AL SAU CARE IL REPREZINTA DE FAPT ???… PT CA UN PREOT IL PREINCHIPUIE PE DUMNEZEU INTR-O SLUJBA !!!!

    E JIGNIRE MARE PT DUMNEZEU…PT CA EL NU FACE PARTASIE CU INTUNERICUL, DA ? DE ACEEA S-A HOTARAT IN SFINTELE SINOADE CA PREOTUL , EPISCOPUL , PATRIARHUL CARE L-A TRADAT CA IUDA PE DUMNEZEU SA FIE PRIMIT IN BISERICA DOAR CA MIREAN, SA CADA DIN RANG.

    CANONUL 62 Apostolic (APOSTAZIA CLERULUI)

    Dacă pentru frica omenească fie a vreunui iudeu, fie a vreunui elin, sau a vreunui eretic, vreun cleric cumva leapădă numele lui Hristos, să se în­depărteze din Biserică (să se dea anatemei); iar dacă leapădă numele de cleric, să se caterisească; dar pocăindu-se să fie primit ca laic.

    DACA PENTRU DEFAIMAREA UNUI DREGATOR SAU CONDUCATOR , CANOANELE SPUN CA CEL CARE SLUJESTE SA FIE CATERISIT …DAR PENTRU DEFAIMAREA LUI DUMNEZEU????? OARE PUTEM SPUNE CA E MAI MARE DRAGATORUL DECAT DUMNEZEU??? NICIDECUM !!!! CA ASTA VOM SPUNE DACA VOM PRIMI SA SLUJEASCA CEI CARE L-AU TRADAT CA IUDA PE DUMNEZEU…SI VA FI VAI DE NOI…IL JIGNIM PE DUMNEZEU…

    Biserica Ortodoxa a prevazut chiar pedepse pentru clericii si crestinii care, in loc sa se roage, defaima „…pe conducatori sau dregatori… ; si daca va fi cle­ric – prevede canonul 84 apostolic – sa se cateriseasca, iar de va fi laic, sa se afuriseasca”.

    ACESTEA SUNT CANOANELE CE TREBUIESC RESPECTATE , MAI ALES CA ACESTE PACATE SAVARSITE DE CLERICI, SA INTELEGEM CA NU SUNT PACATE PERSONALE…CI ELE HULESC DUHUL SFANT, PE DUMNEZEU INSUSI…SUNT PACATE LA CARE SF PARINTI STRIGAU : ANATEMA, ANATEMA, ANATEMA ! DE 7 ORI

    IATA :
    Enciclică a Patriarhiei Ecumenice din 1756:

    „Chiril, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului şi patriarh ecumenic: preacinstiţilor clerici, care sunteţi cu noi în Biserica lui Hristos, har şi pace vouă de la Dumnezeu. Noi, pre care ne-a învrednicit Dumnezeu Sfântul, să ne aflăm în faţa acestui tron apostolesc şi patriarhicesc, pentru ca să păzim cu credinţă fierbinte şi evlavie preasfânta Credinţă Ortodoxă, pre care am primit-o de la Sfinţii Apostoli şi de la cele şapte Sfinte Soboare ecumenice, împreună cu dogmele celor şapte Taine ale Sfintei noastre Biserici Apostoleşti şi Soborniceşti de Răsărit, şi acestea să le ţinem curate şi nepătate; după cum de sus şi de la început Biserica lui Dumnezeu Ie-a primit de la Sfinţii Apostoli, neclintite, fără să adauge sau să scoată nici un cuvânt până astăzi şi nici până la sfârşitul veacului acestuia, le păstrează curate ca pre Mireasa Domnului nostru Iisus Hristos; pentru acest pericol, ne-am hotărât să primim a ne supune lui Dumnezeu mai mult şi nu oamenilor.

    Mai întâi, ca să păzim apostoleştile şi soborniceştile canoane nemişcate şi neştirbite după cum le-am apucat.

    Al doilea, ca luând toate armele Duhului Sfânt, să ne ridicăm cu înfricoşat blestem şi veşnică anatemă împotriva acelora care au îndrăznit să facă pogorământ şi să primească cât suntem în viată şi după moartea noastră până la sfârşit orice adăugare ori scoatere (schimbare).

    Deci, cu puterea şi harul Preasfântului Duh Dătătorul-de-viaţă, dispreţuim şi aruncăm cu desăvârşire acea spurcată şi necurată şi hulitoare şi neaprobată, cea nelegiuită alcătuită scrisoare ereticească, şi mergem după sfântul apostol Pavel, carele zice: „Oricine vă va vesti vouă altele afară de cele ce aţi apucat şi afară de cele ce v-am vestit vouă, măcar înger din Cer, sau înşine noi, anatema să fie”, după cum şi la canoanele sfintelor Soboare se zice: „oricare ar adăuga sau ar şterge un cuvânt, acela să fie anatema de şapte ori”.

    Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. îngerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!”

    SA NE REAMINTIM CANOANELE:

    CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII)

    Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.

    (7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)

    CANONUL 68 apostolic (HIROTONIA SĂ NU SE REPETE)

    Dacă vreun episcop, sau presbiter, sau diacon, va primi a doua hiro­tonie de la altcineva, să se caterisească şi el, şi cel ce 1-a hirotonit, afară de cazul că ar dovedi că are hirotonia (întâia) de la eretici. Căci cei ce sunt botezaţi sau hirotoniţi de unii ca aceştia nu este cu putinţă să fie nici cred­incioşi, nici clerici.

    (46, 47 ap.; 8, 19 sin. I ec; 4 sin. II ec; 5 sin. IU ec; 8, 32 Laod.; 36, 48, 57, 68 Carţag.; 1, 3 Vasile cel Mare)

    CANONUL 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI).

    Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

    (11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)

    CANONUL 11 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI CATERISIŢI)

    Dacă cineva, cleric fiind, s-ar ruga împreună cu un cleric caterisit, să se caterisească şi el.

    (28 ap.; 4 Antioh.; 10 Cartag.)

    CANONUL 28 apostolic (OSÂNDIREA CATERISIŢILOR CARE SLUJESC)

    Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon caterisit după dreptate, pentru vinovăţii învederate (evidente), ar îndrăzni să se atingă de slujba ca­re i-a fost lui încredinţată oarecând, acela să se taie cu totul de la Biserică.

    (5 sin. I ec; 6 sin. II ec; 29 sin. IV ec; 14 Sard.; 4, 12, 15 Antioh.; 29, 65 Cartag.; 88 Vasile cel Mare)

    CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

    Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.

    (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

    CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

    Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Vcliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).

    (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

    CANONUL 58 apostolic (ÎNDATORIREA CLERULUI DE A CATEHIZA ŞI PREDICA)

    Episcopul sau presbiterul arătând nepăsare (neglijând) clerului sau poporului şi neînvăţându-i pe aceştia dreapta credinţă, să se afurisească, iar stăruind în nepăsare şi în lenevie, să se caterisească.

    (19 TruL; 11 Sard.; 19 Laod.; 71, 121, 123 Cartag.)

    CANONUL 70 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII RELIGIOASE CU IUDEII)

    Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul (rândul) clericilor ar posti cu iudeii, sau ar prăznui (ar serba, ar ţine) săr­bătorile cu ei, sau ar primi de la ei darurile de sărbătoare, precum azimele sau ceva de acest fel, să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.

    (7, 64, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 29, 37, 38 Laod.; 51, 73, 106 Cartag.)

    CANONUL 71 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CULTICE CU PĂGÂNII ŞI IUDEII)

    Dacă vreun creştin ar duce untdelemn sau ar aprinde lumânări la tem­plul păgânilor sau la sinagoga iudeilor, în sărbătorile lor, să se afurisească.

    (7, 64, 70 ap.; 11, 94 Irul.; 7, 24 Ancira; 1 Antioh.; 29, 37, 38, 39 Sard.; 21 Cartag.)

    6 Laod.
    ERETICII SĂ NU INTRE ÎN BISERICĂ
    Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie
    în eres.
    10, 45, 64 ap.; 2, 4 sin. III ec; 9, 32,33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex

    ACESTIA CARE I-AU POMENIT SI L-AU TRADAT DE ATATEA ORI CU CATE” LITURGHII” AU TINUT, S-AU DUS CA SI INGERII DIN CEATA LUI LUCIFER, CARE DIN ASCULTARE I-AU DAT DREPTATE ACESTUIA IN SOFISMUL SPUS IMPOTRIVA LUI DUMNEZEU…

    PENTRU UN CLERIC CARE, ATENTIE MARE, NU A FOST DAT ANATEMEI, IATA CE SE INTAMPLA:

    Clericul caterisit dupa legile canonice este coborat in randul mirenilor si nu mai are putere de a mai face niciun fel de slujba (Cart. 27, 28; Nicolae 8). Cel ce va indrazni sa mai slujeasca acum va fi supus si afurisirii ca un mirean (Ap. 28; Ani. 4): Clericul caterisit definitiv pentru pacate grele, in caz de pocainta ( ATENTIE ! NU APOSTAZIE ! ), nu i se mai poate ridica caterisirea, dar i se poate ingadui sa poarte numai haina clericala (V. ec. 3, 6, 21). Clericul necaterisit, care se roaga cu cel caterisit, se cateriseste si el impreuna cu cel deja caterisit ca si complice in idei si fapte (Apost. 11, 45; Ant. 14). (V.Tovarasia la rau).

    In temeiul dispozitiei canonului 28 apostolic, clericul caterisit, dupa dreptate, daca nu se supune pedepsei primite, ci continua a sluji si mai departe, „acela sa se taie cu totul de la Biserica”. Prin urmare, un cleric caterisit nu mai are indreptatirea canonica, capacitatea harica, de a rosti rugaciunii in Biserica.

    Potrivit interpretarilor date de canonistii ortodocsi, dispozitia cano­nului 11 apostolic se aplica indeosebi in cazul in care, clericul cate­risit, desconsiderand pedeapsa Bisericii, indrazneste sa savarseasca cele sfinte (canonul 28 apostolic ; 4 Antiohia ; 88 Sf. Vasile cel Mare etc). Dupa talcuirea data in Pidalion, acest canon se refera indeosebi la cle­ricul caterisit care „a indraznit dupa caterisire sa lucreze ceva din ale clirosului, ori si de s-au caterisit adeca, pentru pacate de cliricatul sau, iar dupa caterisire, iarasi cazand intru aceleasi pacate, s-au despartit inca si de adunarea, si de rugaciunea credinciosilor, unul ca acesta zic, sa se cateriseasca, asemenea cu acela”. Asadar, in baza dispozitiei canonu­lui 11 apostolic, clericul ortodox care se roaga impreuna cu clericul ca­terisit – care a continuat sa savarseasca aceleasi pacate pentru care a primit pedeapsa caterisirii – este si el caterisit. Prin pedeapsa caterisirii, clericul ortodox, pierzand dreptul de a exercita puterea bisericeasca in cele trei laturi de manifestare – invatatoreasca, sfintitoare si de condu­cere – (can. 3 Antiohia, 27 Sfantul Vasile cel Mare etc), este trecut in randul laicilor (can. 21 trulan, 3 Sfintul Vasile etc). Ca urmare, clericul caterisit nu se mai poate invrednici de indreptatirea de a participa la rugaciunea euharistica sau de a savarsi vreo taina sau ierurgie a Biseri­cii, in asemenea situatie, clericul caterisit, desi este trecut in randul mire­nilor, se exclude pentru un timp anume din comunitatea bisericeasca a rugaciunii Bisericii, intrucat, a desconsiderat pedeapsa caterisirii, in­draznind sa savarseasca functiuni spirituale. Persistand in pacatul pentru care a fost caterisit (can. 3, 88 al Sfantului Vasile cel Mare), clericul res­pectiv „violeaza baza credintei… Bisericii”. Refertor la clericul orto­dox, care participa la rugaciune alaturi de clericul caterisit, canonul 11 apostolic dispune „sa se cateriseasca si el”.

    Potrivit interpretarii lui Balsamon, canonul 11 apostolic interzice clericilor ortodocsi sa se roage cu un cleric care a fost caterisit, si care – dupa caterisire – a indraznit sa savarseasca vreun serviciu divin. Prin asemenea fapta, clericul respectiv devine (excomunicat) din sanul comunitatii. Nefiind insa vorba de o excludere definitiva, de o ANATEMA, reintegrarea unui asemenea cleric in randul mirenilor se face in cazul in care isi marturiseste pacatul si cere clementa Bisericii.

    ASA CA …ATENTIE MARE LA INSELARILE DIAVOLULUI !!!!

    DACA NU II MAI POMENESC ESTE O MARE IZBANDA IN FATA DIAVOLULUI…DAR IMEDIAT, IN SECUNDA DOI, DACA INTRADEVAR S-A ATINS DE EI DUHUL SFANT, CU ADEVARAT INSEAMNA CA AU PRIMIT SI O CONTIINTA …SI RECUNOSC SINGURI CA NU MAI SUNT PREOTI CONFORM CANOANELOR….CI SIMPLI MIRENI…SI NU VOR SA PACALEASCA LUMEA …SA FIE UNELTE ALE VRAJMASULUI…

    ALTFEL, ATENTIE !!! E TOT O PACALEALA… FAC TOT LUCRAREA DE INSELARE A DIAVOLULUI !!!!

  2. Mihail

    Sfantul Ioan Maximovici :
    „Despre schimbarea datei de ţinere a sărbătorilor

    Amintim clerului şi păstoriţilor că, încă din vremea Vechiului Testament, prin porunca
    lui Dumnezeu au fost rânduite zile de sărbătoare – „pe care Dumnezeu le-a ales şi le-a sfinţit”
    -, ca şi zile de post şi de plângere.
    Domnul Iisus Hristos, învăţându-ne să desluşim sensul adevărat al sărbătorii, prin
    aceasta nu a anulat, ci a întărit respectarea sărbătorilor; şi Biserica lui Hristos, a Noului
    Legământ, încă de la începuturile ei a respectat zilele sfinte.
    Rânduind şirul anual al sfintelor slujbe, Biserica a stabilit zilele de sărbătoare,
    evidenţiind dintre ele cu deosebire pe acelea în care au avut loc manifestări măreţe ale Proniei
    dumnezeieşti şi în care se revarsă astăzi harul lui Dumnezeu. În afară de acestea, ni se
    porunceşte să cinstim şi alte zile, în care se pomenesc evenimente importante din viaţa
    Mântuitorului şi a Maicii Domnului, semnele îndurării lui Dumnezeu şi memoria cuvioşilor
    lui Dumnezeu.
    Biserica a stabilit cu precizie semnificaţia şi ordinea prăznuirii lor, ca şi zilele în care
    se săvârşeşte prăznuirea, de asemeni şi mutarea lor în alte zile, în anumite situaţii. După
    posibilitate, se respectă pomenirea în acelaşi timp a sfintelor evenimente şi a sfinţilor, pentru
    ca toţi creştinii ortodocşi să se unească într-un singur cuget şi într-o singură simţire, înălţând
    într-un singur suflet rugăciuni şi laude – ceea ce nu exclude însă anumite prăznuiri locale a
    unor evenimente sau a unor sfinţi, cunoscuţi sau cinstiţi cu deosebire numai într-o anumită
    regiune.
    Printre zilele importante ale fiecărei biserici se numără şi praznicul altarului ei, adică
    prăznuirea sfintelor evenimente sau a sfântului căruia îi este închinată. Prin rânduiala
    bisericească, praznicele de hram se consideră egale ca importanţă cu marile praznice ale
    Domnului şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi se sărbătoresc cu o slujbă corespunzătoare,
    prevăzută special pentru acea zi, care este zi de sărbătoare şi de bucurie sfântă pentru cei ce se
    roagă în biserică şi pentru obştea de enoriaşi.
    De aceea, nu este îngăduită mutarea samavolnică a praznicului de hram, din
    considerente lumeşti. Atât preotul, cât şi mirenii trebuie să înţeleagă bine că schimbarea datei
    sărbătoririi în altă zi nu transformă acea zi în praznic de hram, la fel cum şi un praznic de
    hram nesărbătorit nu îşi micşorează astfel semnificaţia duhovnicească şi rămâne ceea ce este,
    indiferent de felul cum îl tratează clerul şi enoriaşii.
    Clerul şi enoriaşii trebuie să se străduiască în orice chip să cinstească cum se cuvine
    praznicul lor de hram, după putinţă, printr-o participare cât mai râvnitoare la slujba acelei zile
    din biserica lor. Cei ce nu au posibilitatea să intre atunci în biserică nici măcar pentru câteva
    clipe, să fie prezenţi cu mintea şi cu sufletul acolo, ca să primească cel puţin în acest fel razele
    harului, revărsate atunci asupra ei [a bisericii].

  3. Papistasii îl atacă asiduu pe Sf. Nicolae Velimirovici iar irineu al serbiei are cel puțin o atitudine ciudată în privința asta sursa ganduridinortodoxie. com

  4. ortodox☦traditionalist

    Parintele Iulian Lazar – Patriarhul nostru cel adevarat !

Lasă un răspuns

Susținut de Asociația Sfinții Mărturisitori din Închisori – Bucovina.

%d blogeri au apreciat: