Studiul de față nu este o pledoarie pentru aplicarea iconomiei în probleme dogmatice, ci o încercare de încadrare teologică corectă a responsabilității celor care, în 2016, în Creta, au fost de acord să semneze documentele sinodului ce a oficializat participarea Bisericilor Ortodoxe locale la erezia ecumenismului, a celor care, în sinodul BOR din București, au susținut deciziile luate în Creta și a celor care le-au primit ca fiind ortodoxe și în conformitate cu principiile misionare ale Bisericii Ortodoxe. Scopul demersului este acela de a oferi, în baza experienței Sfinților Părinți ai Bisericii, o poziționare cât mai corectă față de cei ce au adus erezia în Biserica Ortodoxă Română, pentru a se evita căderea în cele două extreme: pe de o parte, laxitatea morală, care presupune acceptarea ereziei și conviețuirea cu ea, și, pe de altă parte, radicalismul, care poate devia în atitudini schismatice.
Lucrarea nu are pretenția de a trata exhaustiv tematica, ci de a fi un răspuns la o problemă actuală, folosindu-se în cea mai mare parte de experiența Sfântului Teodor Studitul, cel care elaborează, în epistolele sale, diferitele aspecte ale părtășiei la erezie.
Dacă din perspectiva raportării la adevărul de credință, la modul general, eretic se poate numi oricine are o cugetare contrară învățăturii drepte a Bisericii Ortodoxe, atât timp cât nu se leapădă de aceasta și nu revine la cugetarea dreaptă, ortodoxă, din perspectiva manierei în care o erezie se răspândește în viața Bisericii, părtășia la erezie reprezintă strict modul în care s-au contaminat cu erezia toți cei care nu sunt creatorii propriu-ziși ai acesteia, ci au acceptat-o, în diferite forme: de bună voie, de frică, sub amenințare, fără amenințare, din comoditate sau din neștiință.
Din acest punct de vedere, părtășia este începutul căderii spirituale la capătul căreia cel ce s-a făcut părtaș la erezie ajunge să o propovăduiască cu deplină convingere, devenind eretic complet, în gândire și în faptă. Cel ce se face părtaș la erezie este, în ochii lui Dumnezeu, la fel de vinovat ca și ereticul de la care s-a contaminat cu această boală sufletească; dacă rămâne în comuniune cu acesta până la ultima suflare a vieții, va avea parte de același tratament la judecata lui Dumnezeu ca și ereticul propriu-zis, iar dacă rămâne până după pronunțarea unei condamnări oficiale sinodale a ereziei și ereziarhilor acesteia, va fi tăiat prin afurisire de la trupul Bisericii împreună cu aceia, împărtășind soarta lor.
Un aspect deosebit ce trebuie luat în considerare atunci când ne raportăm la cei care s-au contaminat cu erezia este starea canonică a ereticului și a părtașului la erezie. Condamnarea oficială de către un sinod ecumenic a ereziei și a ereziarhilor acesteia, în mod nominal, creează o realitate canonică, în care ereticii condamnați și cei ce se află în părtășie cu ei sunt tăiați de la trupul Bisericii, pierd harul mântuitor și tainele, devenind străini față de Biserica lui Hristos cât timp persistă în erezia respectivă. Din acel moment, orice contact al credincioșilor ortodocși cu cei condamnați de Biserică este interzis de către sfintele canoane, participarea la rugăciune cu aceștia fiind aspru pedepsită, cu caterisirea pentru clerici și cu afurisirea pentru mireni. Până în momentul condamnării ereziei și a celor aflați în comuniune cu ei, este un drept și o datorie a episcopilor, preoților și credincioșilor de a întrerupe comuniunea cu aceștia, mai ales comuniunea liturgică cu preoții și cu episcopii eretici sau părtași la erezie, însă se pot face și trebuie să se facă toate eforturile pentru convingerea acestora să revină de pe calea eretică, pentru a curăți Biserica Ortodoxă de erezie.
Aplicate la situația ereziei ecumeniste aprobate de către sinodul din Creta, aceste aspecte ne arată cum a pătruns în Biserica Ortodoxă Română legiferarea ereziei ecumeniste la nivel panortodox. Ierarhii români, care s-au făcut părtași la erezia din Creta fie prin semnătură directă, fie prin aprobarea acesteia la sinodul din București, fie prin acordul tacit față de cele două sinoade, au devenit propovăduitorii ecumenismului în Biserica noastră și prigonitori ai preoților care mărturisesc adevărul de credință, iar din acest punct de vedere, pot fi considerați eretici, deoarece s-au făcut începători și propovăduitori ai ereziei în Biserica Ortodoxă Română. Prin atitudinea lor, au împlinit condițiile opririi pomenirii lor la slujbele bisericești, prevăzute de canoanele 31 apostolic și 15 I-II, dar în atitudinea față de ei nu trebuie uitat că, deși nu mai pot fi considerați învățători demni de urmat și nu li se mai datorează ascultare canonică, devenind potrivit canonului 15 I-II, pseudo-învățători și pseudo-episcopi, nu sunt condamnați încă de un sinod ecumenic, nu sunt caterisiți și scoși în afara Bisericii, având în orice moment șansa de a reveni la Ortodoxie, prin lepădarea de semnătura din Creta, și de repunere în cinstea pe care au avut-o înainte de sinodul de anul trecut, așa cum s-a mai petrecut în istorie (la sinodul al VII-lea ecumenic, după sinodul din Ferrara-Florența etc.).
Eretici pot fi considerați și toți cei care au acceptat din toată inima hotărârile sinodului din Creta, fie că este vorba de ierarhi, de clerici, de monahi sau de mireni, deoarece ei au parcurs deja toate treptele căderii în erezie. Există în Biserica noastră oameni din toate stările menționate mai sus care au o cugetare ecumenistă cu mult înainte de sinodul din Creta. Pentru aceștia, sinodul din Kolimbari nu a făcut decât să parafeze ceea ce ei credeau și propovăduiau deja din tot sufletul.
Cei care au acceptat hotărârile din Creta din frică, din comoditate, din ignoranță, din dorința de a nu produce o scindare în Biserică, din dezinformare, se află într-o părtășie periculoasă cu cei ce le-au primit din convingere și le propovăduiesc ca adevăruri ortodoxe, iar datoria celor care au întrerupt pomenirea este de a-i convinge să iasă din această părtășie, pentru a nu se face împreună-responsabili cu ereticii ecumeniști în ziua judecății sau în ziua unui sinod ecumenic ortodox.
Una dintre cursele în care pot cădea cei ce au întrerupt pomenirea ierarhilor părtași la erezia ecumenistă este aceea a considerării tuturor celor rămași în comuniune cu ierarhii ca eretici și tratarea lor după regulile canonice după care trebuie tratați ereticii deja condamnați de un sinod ecumenic. O astfel de mentalitate deja a părăsit Biserica Ortodoxă Română în favoarea ereziei, cei ce o au gândind și vorbind deja despre Biserica noastră ca despre o entitate străină lor. Acesta este începutul unei gândiri schismatice și trebuie evitată cu orice preț.
Studiul propune un răspuns și celor care consideră că erezia ecumenistă, datorită întinderii sale în viața Bisericii, nu va mai fi condamnată de niciun sinod ecumenic, deoarece șansele ca un astfel de sinod să se țină ar fi minime. În condițiile în care nu va mai exista un sinod ecumenic, cei ce au pornit pe calea ecumenismului își vor continua drumul, până când, la un moment dat, vor realiza așa-numita “unire a tuturor creștinilor”. În acel moment, ei vor ieși din Biserica Ortodoxă prin aderarea la o organizație eretică străină cu totul Ortodoxiei, după modelul greco-catolicismului, împlinind prin această lucrare condamnarea pe care ar trebui să le-o dea un sinod ecumenic ortodox.
de Teolog Mihai-Silviu Chirilă
Mai jos puteți citi varianta integrală a studiului realizat de teologul Mihai Silviu Chirilă.
CIOBANU
Doamne ajuta,
Vreau sa va intreb, asa ca un mirean care nu are cunostinte teologice, care este motivul pentru care ne-am ingradit de erezie, noi cei care am ales sa urmam preotii nepomenitori? De ce sa vin eu la Radeni din capatul celalalt al tarii ca sa particip la Sf. Liturghie unde slujeste un slujitor al lui Dumnezeu care a fost in comuniune cu ereticii la consistoriu? Atunci ma duc la biserica din parohia unde locuiesc , pana va fi un sinod care sa dea anatema sinodul din Creta. Domnule Chirila, sfintii parinti spun ca la vremurile de pe urma, vrajmasul diavol ii va insela si pe cei alesi. Toti mucenicii cand au trebuit sa-L marturiseasca pe Hristos, nu au facut teorie, L-au marturisit cu inima si cu fapta. De ce nu intelegeti cat de subtire este viclenia vrajmasului. Am impresia ca turma mica a lui Hriestos va fi f.f. mica. Dumnezeu are nevoie de faptutori nu de teoreticieni. Eu nu spun sa uram pe nici un pomenitor, sa ne rugam pentru ei, dar sa ne ingradim cu adevarat. Ce inseamna a te ingradi de ceva? Dexul spune: ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili. 3. Refl. recipr. (Înv.) A se înțelege, a cădea de acord. – Cf. sl. graditi. Daca noi slujim si lui Hristos si lui mamoma, oare ii este placut lui Dumnezeu? Poate daca ne ingradim cu adevarat, ii trezim si pe altii la realitate. Este crestineste si placut lui Dumnezeu, sa va intalniti cu cei care sunt partasi la erezie, asa cum ii numiti dv., sa discutati pe seama acestor paradoxuri care au aparut ca urmanre a unui mod de intelegere diferit al hotararilor sf. Sinoade Ecumenice, dar in nici un caz sa slujiti cu ei. De ce noi pliroma care am participat la Sf. Liturghie de la Radeni, nu am fost informati ca vom fi in comuniune cu un parinte care s-a rugat cu ereticii? Daca luati o hotarare , va rugam sa o luati pentru dv. si familia dv. Vom sta acasa , ne vom ruga, si ne vom impartasi o data pe an, unui slujitor care nu face iconomie, asa cum incercati dv. sa ve induceti. Fratilor din cauza prea multei iconomii biserica ortodoxa a ajuns in acest impas. Curand capul bisericii va fi papa, dupa cum bine stiti ca s-a recunoscut primatul papal in sept. 2016 la Chieti Italia. Si atunci veti vorbi tot despre iconomie? Veti indemna si atunci la asteptarea unui sinod care sa dea anatema sinodul din Creta? Dv. veti fi raspunzator pentru cei care vor face schisma. Omul nu mai stie cum sa procedeze. Eu cred ca toti nepomenitorii ar trebui sa fie mai uniti ca oricand, pastorii nostri sa ajunga la o comuniune in ceea ce priveste intelegerea si aplicarea Sf. Canoane, sa nu existe intre ei vrajba vadita si intretaiere de orgolii care dezbina turma. Hristos a fost smerit si bland. Acestea toate sunt constatari personale, si eu ca si multi laici simpli doresc sa ma mantuiesc.
Sa ne lumineze Dumnezeu pe toti asa cum stie El mai bine.
aghionoros
Doamne ajuta, dl. Ciobanu.
Nu trebuie nici sa exageram cu acrivia, ci tocmai cum spuneti, trebuie in duhul Sfintilor Parinti. Acrivia se aplica la general, dar mai sunt si cazuri de exceptie, cel putin pana la condamnarea de catre un sinod, desi are sanse minime de a fi organizat. Nu putem fi atat de absurzi si rigizi, incat sa ajungem la a nu mai fi oameni, incat sa-i cerem unui om sa nu mearga la inmormantarea propriei mame. Asta e de la diavolul care rade cu tot iadul de asa habotnicie. Sinoadele 3 si 7 au recunoscut toate hirotoniile ereticilor si abia dupa condamnarea ereziilor, nu au mai fost recunoscute noile hirotonii si alte sfinte taine. Intr-adevar turma este foarte mica, aveti grija in ce grupare schismatica puteti ajunge.
Maria
Sfantul Sofronie de la Cioara (1760)
” Indeamna pe oameni sa se roage fiecare la el acasa, sa se intalneasca in taina cu preotii ortodocsi pentru spovedanie, impartasanie, cununii, botezuri si alte nevoi religioase si explica oamenilor ca popii uniti nu sunt altceva decat niste tradatori lepadati ”
CIOBANU
Partial m-am referit la Sf. Liturghie, la parintele Claudiu Buza care s-a rugat cu ereticii. Cred ca era placut lui Dumnezeu ca parintii de la Radeni sa fi discutat separat cu sf. sa, sa fi vazut pct. de vedere al dansului, sa analizeze prin prisma Sf. Canoane, apoi sa slujeasca impreuna, daca acestea permiteau. In ceea ce priveste schisma, va rog sa nu va faceti griji pentru mine, cu darul Lui Dumnezeu, daca se continua in acest stil cu iconomie, ma voi ruga acasa. Ar fi pacat ca acesti parinti care si-au riscat preotia, unii chiar fiind caterisiti, sa fie caldicei si sa fie scuipati din gura Mantuitorului dupa cum scrie in Sf. Evanghelie, dar odata cu sf. lor si cei pe care ii pastoresc.
Sa lumineze Dumnezeu toata zidirea Sa, sa ne calauzeasca pe calea cea ingusta. Amin!
Preot Claudiu Buză
@Ciobanu
Dacă sunteți un mirean fără cunoștințe teologice, de ce aduceți gratuit învinuiri publice în ceea ce mă privește. Dvs știți ce înseamnă împreună rugăciune cu ereticii?! Prin afirmația făcută știți că învinuiți indirect și pe Sf Părinți care începeau ședințele de lucru ale Sf Sinoade prin rugăciune. Iar acolo erau și ereticii necondamnați care participau la rugăciune. Abia după condamnare, ereticii erau îndepărtați. Plus că părinții la Beiuș, majoritatea nu m-au găsit vinovat. Chiar vă luați după toți dezbinătorii?! Veți avea plata lor pentru tulburarea pe care o faceți în Biserică! Să nu fie!
Dacă nici măcar Studiul dlui Mihai Silviu Chirila nu a convins, nu putem decât să spunem facă-se voia Domnului!
Gabriela Naghi
Iata ce ne spune Cuviosul Serafim Rose :
„*- Libertatea i-a fost daruita omului pentru a-l lasa sa aleaga intre adevaratul Dumnezeu si sine, intre adevarata cale spre indumnezeire in care sinele este smerit si rastignit in viata aceasta, pentru a fi inviat si inaltat intru Dumnezeu si in vesnicie, si calea mincinoasa a indumnezeirii proprii, ce fagaduieste inaltarea in viata aceasta, dar sfarseste in prapastie. Acestea doua sunt, in cele din urma, singurele optiuni deschise libertatii omului; si pe ele au fost intemeiate cele doua Imparatii, Imparatia lui Dumnezeu si Imparatia Omului, care pot fi deosebite in aceasta viata numai cu ochiul credintei, dar vor fi despartite in viata ce va sa fie, ca Rai si Iad.
– Compromisul crestin in gandire si in vorba, precum si nepasarea in fapta, au deschis calea catre izbanda puterilor absurdului, ale Satanei, ale Antihristului. Veacul actual al absurditatii este dreapta rasplata a crestinilor ce nu au reusit sa fie crestini.
– Este inutil, de fapt, mai corect, este absurd a vorbi despre reformarea societatii, despre schimbarea cursului istoriei, despre ajungerea intr-un veac dincolo de absurditate, daca nu il avem pe Hristos in inimile noastre; iar daca il avem pe Hristos in inimile noastre, nimic altceva nu mai conteaza.”
Desi evenimentul sumbru petrecut in timpul Sf.Liturghii la Schit Oraseni,si-a pus amprenta pe sufletele noastre,sunt convinsa ca Mila nesfarsita a Domnului,va tamadui ranile si ii va da putere Vrednicului Parinte Ioan Ungureanu,familiei Sfintiei Sale si obstei credincioase pe care o pastoreste,sa invinga in aceasta lupta cu puterile dezlantuite ale celor stapaniti de duhurile rele,care au comandat si au infaptuit acest atac salbatic,o hula la adresa Duhului Sfant.
Fiecare lupta pentru triumful Iubitei noastre Ortodoxii ,cu ecumenistii si slugile obediente ale acestora,intareste nadejdea in mantuire si ne ajuta si pe noi ceilalti ,sa deosebim adevaratii dusmani ,si sa nu cadem in „boala corectitudinii” ,a celor care”plini de ravna si de strictete,se lasa mai ales, in voia patimii pentru dreptatea sinelui.Aceasta boala, spune Parintele Serafim Rose apare” atunci cand oamenii citeaza canoane, Parinti, tipicul bisericesc, spre a dovedi ca au „dreptate” si ca toti ceilalti se inseala. Corectitudinea poate deveni cu adevarat o „boala” atunci cand este administrata fara dragoste, toleranta si fara constientizarea propriei intelegeri imperfecte, a cuiva. O astfel de „corectitudine” va produce mereu numai schisme, si in cele din urma ajuta numai miscarea ecumenica, reducand numarul celor ce marturisesc Ortodoxia.”
„Nu te increde prea mult mintii tale; gandirea trebuie rafinata prin suferinta, caci altfel nu va rezista incercarii acestor vremuri crude.Cerule! Ce se intampla cu oamenii? Cat de usor este tras cineva de la calea slujirii lui Dumnezeu in tot felul de factiuni, invidii si incercari de razbunare.
Cat de multa nadejde este pentru cei ce nu se incred lor prea mult si nu ii critica peste masura pe ceilalti! Si cat de putina nadejde este pentru cei ce fac altminteri!…Incearca sa tii minte ca intreaga lucrarea crestina este locala – aici si acum, intre mine, Dumnezeu si cel de langa mine.
Dupa acest atac furibund impotriva Ortodoxiei,intelegem adancimea afirmatiei Cuviosului Serafim Rose:
„In aceste vremuri, cineva nu poate fi crestin cu jumatate de inima, ci fie in intregime, fie deloc.”AMIN
https://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/ne_vorbeste_parintele_serafim.ht
Gabriela Naghi
@Ciobanu
Pentru lamurirea dvs.,eu nevrednica,incerc sa va informez ca intrucat am particpat la acea rugaciune in consistoriu,in calitate de martor la recursul Parintelui meu Duhovnic, ca acest tip de rugaciune se face inainte de deschiderea oricaror sesiuni de judecata (Imparate ceresc,Tatal nostru),de-a lungul timpurilor.Si Pr.Staicu a facut aceasta rugaciune ,si alti preoti nepomenitori,ajunsi in aceasta etapa de judecata.Acuzele dvs.sunt total nefondate si prin cuvintele dvs.judecati o intreaga obste de crestini care marturisesc Ortodoxia in aceste vremuri de prigoana,in frunte cu Parintele nostru duhovnic ,Pr.Claudiu Buza,ieromonahi ,teologi.Constiinta dvs. ce va spune?
Supercorectii ,care au manipulat constiinta celor mai slabi,mai putin pregatiti teologic,au transformat persoanele respective,in „haitasi”,trimisi la vanatoare, aburiti de citarea si interpretarea eronata a canoanelor si citatelor din Sf.Parinti ai Bisericii.Folosirea termenului de eretici pentru toti preotii ecumenisti,si nu cel de „partasi la erezie”este dovada vie ca ati asimilat manipularea,inghitind tot ceea ce v-au servit conducatorii acestei actiuni ,care va sfarsi in schisma,contribuind si dvs.prin interventiile raspandite, la victoria ecumenistilor,care se bucura vazand dezbinarea si raul produs,care se va intoarce impotriva dvs.mai repede decat credeti.
Va rog sa reflectati,spre binele dvs.,cat mai este timp,lumina si insanatosire grabnica.
Slava lui Dumnezeu ,pentru toate!AVVA PARINTE!
Gabriela Naghi
„Fie ca toti crestinii ortodocsi sa se intareasca pentru batalia ce le sta dinainte, fara a uita vreodata ca in Hristos izbanda este deja a noastra.”Cuviosul Serafim Rose
Orthodoxy and the Religion of the Future (1979); traducere românească: Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, FEP – Tipografia Centrală, Cartea Moldovei, Chisinău, 1995.
Iertati,in interventia anterioara sursa corecta este::
https://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/ne_vorbeste_parintele_serafim.htm
CIOBANU
Preot Claudiu Buză
Parinte Claudiu, eu nu am nimic personal cu sf. voastră, v-am văzut o sigură dată la Rădeni, îmi este frică să nu-l tradez pe Mantuitorul Hristos. Dacă sf. voastră stiți că faceți bine în tot ceea ce faceți, pentru sf. voastră și turma pe care o păstoriți, Dumnezeu să vă ajute. Eu însă am să păstrez acrivia în ceea ce mă privește, fără să aduc atingere aproapelui meu indiferent de partea cui este…Hristos sau mamona. Fiecare face după cum îi dictează propria conștiință. Iertați, nu am avut nici o intenție de a vă supăra.
Ana Han
Ciobanu,
Exista ceva care nu-mi place în cele scrise mai sus de dumneavoastra. E ceva ca un cuțit care mi se înfige în inima. N-ar trebui sa fie așa. Poate ca este vorba despre un conflict interior care apare de dincolo de cuvinte. Nu știu. Fiecare om are problemele și ispitele lui. Sa nu le lasam sa ne prade comorile sufletești.
Este vremea cernerii și fiecare zi din viața noastră poate fi ultima. Sistemul se eficientizeaza în aceasta direcție. Toate conflictele trebuie depășite cu adevărat. Altminteri, cum sa mai spunem ,,Tatăl nostru”?
Sunt o crestina a părintelui Claudiu Buză. La slujbele Sfinției sale, simt multă pace în suflet, ceea ce înseamnă ca, dacă se va fi întinat cumva prin rugăciunea făcută alături de membrii consistoriului, Dumnezeu l-a iertat. Spun ,,alături de” si nu ,,împreună cu”, deoarece nu aveau cum sa se roage împreună pentru același lucru judecătorul cu cel judecat.
Însă ce se va întâmpla cu cei care comentează în chip răutăcios la nesfarsit acest lucru? Nu cumva răutatea lor o vor transmite și altora? Cum vor fi judecați cei care smintesc cu voie sau fără voie?
Propun sa ne oprim din când în când și sa vedem ce remorca trebuie adusa pentru bolovanii din propriile suflete. Dacă suntem sinceri, vom ierta, ca sa fim iertați si ne vom smeri, ca sa nu fie nevoie sa ne smerească Dumnezeu. Iar după ce vom trece de aceasta etapa cu bine, vom face totul din dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Căci trebuie sa ne adunam ulei în candele! Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa!