Epistola părintelui Paisie Aghioritul către Patriarhul Ecumenic Atenagora
Văzând marea furtună care a fost stârnită în Biserica noastră din pricina diferitelor mişcări filounioniste şi a legăturilor Patriarhului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins şi eu de durere ca cel ce sunt şi eu fiu al ei şi am considerat că este bine ca, în afară de rugăciunile pe care le fac, să trimit şi eu o bucăţică de aţă – ca un monah sărac ce mă aflu – pentru a fi de folos, fie şi pentru a face o mică cusătură la veşmântul rupt în bucăţele al Maicii noastre. Cred că veţi face dragoste şi o veţi folosi, publicându-o în ziarul Sfinţiei Voastre. Vă mulţumesc.
Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred că vor înţelege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere profundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Patriarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o altă femeie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Biserica noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă.
Această dragoste, care s-a făcut auzită din Cetate [Constantinopol], a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui spirituali, care şi ei o trăiesc în cetăţi (oraşe)2. De altfel, acesta este duhul vremii noastre: familia să-şi piardă menirea ei sfântă din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea…
Mânat cam de o astfel de dragoste lumească, şi Patriarhul nostru ajunge până la Roma. În vreme ce s-ar cuveni ca mai întâi să arate dragoste faţă de noi, copiii lui, şi faţă de Mama noastră Biserica, el, din păcate, şi-a trimis dragostea foarte departe. Rezultatul a fost că a odihnit pe fiii săi cei lumeşti, care iubesc lumea şi au această dragoste lumească, dar ne-a scandalizat profund pe noi, pe fiii Ortodoxiei, mari şi mici, care au frică de Dumnezeu.
Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filounioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.
Aş vrea să-i rog cu căldură pe toţi fraţii noştri filounionişti: deoarece tema unirii Bisericilor este un lucru duhovnicesc, şi pentru asta avem trebuinţă de dragoste duhovnicească, să o lăsăm în seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu şi sunt teologi precum Părinţii Bisericii, iar nu funcţionari, în seama celor care s-au dăruit şi se dăruiesc în întregime pe ei înşişi slujirii Bisericii (în locul lumânării mari)3, pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu şi nu bricheta paraclisierului.
Să nu uităm că nu există doar legi fizice, ci şi duhovniceşti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi înfruntată de o asociaţie de păcătoşi – căci atunci îndoită pedeapsă vom primi – ci de pocăinţă şi de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce. Nu este biserică care se zideşte din piatră, nisip şi var de către credincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos. Şi „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica sfinţi, precum Marcu Eugenicul şi Grigorie Palama, ca să adune pe toţi fraţii noştri care au fost scandalizaţi, să mărturisească Credinţa Ortodoxă, să întărească Tradiţia şi astfel să pricinuiască bucurie mare Maicii noastre.
În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filounioniştilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii.
Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă4. Dacă filounioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze pe toți, şi pe Patriarhul nostru PF Atenegora, pentru ca mai întâi să se facă unirea acestor „biserici”, să se restabilească liniştea în rândul tuturor ortodocşilor scandalizaţi, pacea şi dragostea duhovnicească între Bisericile Ortodoxe Răsăritene, şi după aceea să se ia în atenţie şi unirea cu celelalte confesiuni, dacă şi întrucât doresc cu sinceritate să îmbrăţişeze învăţătura ortodoxă.
Aş vrea să mai spun că există şi o a treia grupare în Biserica noastră. Sunt acei fraţi care rămân fii credincioşi ai Ei, dar care nu au o înţelegere duhovnicească între ei. Sunt preocupaţi cu a face critică unul altuia, iar nu pentru binele luptei în general. Se urmăresc unul pe altul (mai mult decât pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie celălalt, ca pe urmă să-l lovească fără milă. În timp ce, dacă el însuşi ar fi spus sau ar fi scris acelaşi lucru, l-ar fi susţinut cu multe mărturii din Sfânta Scriptură sau de la Sfinţii Părinţi. Răul care se face este mare, deoarece, pe de o parte îl nedreptăţeşte pe aproapele său, iar pe de alta îl şi doboară înaintea ochilor celorlalţi credincioşi. De multe ori împrăştie şi necredinţa în sufletele celor slabi, fiindcă îi sminteşte. Din nefericire, mulţi dintre noi avem pretenţii nesăbuite de la ceilalţi. Vrem ca toţi să aibă acelaşi caracter duhovnicesc ca şi noi. Când cineva nu se potriveşte cu caracterul nostru, adică fie este puţin mai indulgent, fie puţin mai tăios, îndată tragem concluzia că nu este om duhovnicesc. Toţi sunt de trebuinţă Bisericii. Toţi Părinţii, atât cei cu un caracter blând, cât şi cei severi, i-au oferit slujirile lor. Aşa cum pentru trupul omului sunt absolut necesare şi cele dulci şi cele acre, chiar şi păpădia cea amară (fiecare are propriile sale substanţe hrănitoare şi vitamine), tot astfel este şi pentru Trupul Bisericii. Toţi sunt absolut necesari. Unul completează caracterul celuilalt şi toţi suntem datori să suportăm nu numai caracterul celuilalt, ci şi slăbiciunile pe care le are ca om.
Din nou cer iertare la toţi că am îndrăznit să scriu. Eu sunt un monah simplu şi lucrarea mea este să încerc, pe cât este cu putinţă, să mă dezbrac de omul cele vechi şi să ajut pe ceilalţi şi Biserica prin rugăciune. Dar fiindcă au ajuns până la sihăstria mea veşti triste despre Sfânta noastră Ortodoxie, m-a durut mult şi am considerat că este bine să scriu cele pe care le-am simţit.
Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să pogoare harul Său şi fiecare să ajute în felul său spre slava Bisericii noastre.
Cu mult respect fața de toți,
Un monah eremit (Monahul Paisie)
–––––––––––––––
[1] Această epistolă a fost trimisă în 1969 de fericitul Stareţ Paisie directorului ziarului bisericescOrthodoxos Typos (Presa ortodoxă) şi a fost republicată în Orthodoxos Typos, nr. 1680/09.03.2007 şi la Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul. Mărturii ale închinătorilor,ediţia a III-a, Tesalonic 2007. [n.tr.]
[2] Un frumos joc de cuvinte al Stareţului. Cuvântul „polis” scris cu literă mică înseamnă în greacă „cetate, oraş”, iar scris cu majusculă desemnează capitala cetăţilor, Constantinopolul. [n.tr.]
[3] E una să te aduci pe tine însuţi jertfă lui Dumnezeu, aşa cum au făcut Sfinţii, şi e cu totul altceva să-i aduci ofrandă, fariseic, tot felul de lucruri arătoase, artificiale în fond. Cu delicateţe, Părintele atrage atenţia asupra unui fenomen ce poate fi întâlnit în preajma unor biserici din Grecia, şi nu numai acolo, unde sunt puse spre vânzare lumânări de parafină de peste 1,5m lungime. Cei care le aprind ajung să aibă impresia că rugăciunea e „mai primită” şi cererea lor va fi ascultată dacă lumânarea este cât mai mare. În acelaşi timp, locul sfiiciunii cu care bătrânii aprindeau micile lumânări de ceară şi candelele este uneori luat de nepăsarea vreunui paraclisier care aprinde cu aceeaşi brichetă imensele lumânări, dar şi câte o ţigară la fel de la modă. [n.tr.]
[4] Cuviosul are în vedere pe călugării de la unele chilii zelotiste care au întrerupt comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi s-au autointitulat singurii moştenitori adevăraţi ai Ortodoxiei. (Vezi mai pe larg la Arhim. Epifanie Teodoropulos, Cele două extreme. Ecumenismul şi stilismul,Bucureşti 2006). [n.tr.]
[5] Mărturie publicată în Orthodoxos Typos, nr. 1680/09.03.2007.
Teodor Stela(crestinul orthodox)
Patriarhul Georgiei ILIA Vrednic Este , ORTHODOXIA ESTE VIE SI MARTURISITA pe pământul Georgiei .
Insa trăim vremuri apocaliptice pentru că fiara este pe pământ iar viclenia acestei hidre cu suflarea ucigătoare va căuta a spurca TOT CE ESTE SFANT SI AICI VA FI LUPTA CEA MARE si DREAPTA PENTRU
HRISTOS ESTE ORTHODOX .
Căci BISERICA este Mireasa lui HRISTOS si cei care au Semnul TATALUI DIN CERURI pe a lor frunfrunsunt cei care nu s au închinat fiarei prin semnul numărului cu cei trei de șase si acestia sunt Mădulare Vii în Biserica lui HRISTOS iar prin NUMELE LUI HRISTOS DUMNEZEU Arătat în Sfântu Trup si Sfântul Sânge al lui HRISTOS noi creștinii ortodocși vom marturisi pînă și cu Jertfa noastră cu mucenicie ORTHODOXIACea Dreapta si Ne mincinoasă a SFINTILOR Părinti Întru BISERICA LUI HRISTOS .
BISERICA LUI HRISTOS ESTE UNA SFANTA SOBORNICA SI APOSTOLICA BISERICA.
SFINTELE TAINE ALE BISERICII LUI HRISTOS , CEA UNA SFANTA SOBORNICA SI APOSTOLICA Vor BIRUI fiarfiacaci creștinii ortodocși care păzesc cu Sfințenie aceste SFINTE TAINE Întru CREZUL ORTHODOX DE LA NICEEA 325 au Însăși pe HRISTOS IN ei si prin HRISTOS ESTE ORTHODOX vor fi si vom fi Biruitori .
Si nu vor fi biruitori cei prin noul ” crez „semnat în Creta 2016 de cei căzuți în apostazie prin erezii care au declarat și semnat cu iscălitura lor precum zapisul pe sânge dat diavolului , acești pandari nevrednici de pomenire au semnat ca nu este UNA SFANTA SOBORNICA SI APOSTOLICA BISERICA .
Dacă acestea nu vor fi arătate prin ADEVAR CURAT de patriarhi si ierarhi printr un CUVANT DREPT ARATAT cu anatema data asupra ereticilor semnatari din Creta care au făcut schisma în BISERICA atunci DUHUL SFANT nu va sălaslui in nicio Biserica unde sunt pomeniți apostatii si nici in cei care sunt în comuniune cu acești apostati pentru că au iscălit ca vrăjmași ai lui HRISTOS pentru ruperea BISERICII.
…
Insa acești eretici semnatari la Creta cu nume de pandari , patriarhi si ierarhi au ieșit din BISERICA LUI HRISTOS pentru roadele date si arătate …
Si astfel mult nu va mai dura pînă când focul aprins nevăzut de ochii desertaciunii VA CURATA BISERICA LUI HRISTOS de toate uscaciunile , toate cozile de topor care la iad vor merge cu tot cu erezia lor ecumenista .
Iar toți vrăjmașii lui HRISTOS ESTE ORTHODOX vor fi surpati de piatra cea din capu unghiului care nu au luat o in seama acești zidari blestemați ce au vrut a stramba atat stâlpii cât si temelia .
Amin.
Teodor Stela(crestinul orthodox)
…Cei care au Semnul TATALUI DIN CERURI pe a lor frunte Într Una Sfânta SOBORNICA si Apostolica Biserica vor birui fiara …
dan lupu
Rataciti sant si vor mai fi.Sa dea Domnul cat mai putini.Apreciez cuvintele pline de Duh al unei adevarate marturisitoare.Stiu ca nu are nevoie de elogiile mele dar daca nu marturisim noi Adevarul atunci si pietrele vor vorbi.Felicitari sorei Stela Teodor.dan lupu din iasi
Razvan
Nu mai pierdeti timpul cu „el”. Limbajul il trădează de la o posta ca e troll. Asta e infiltrat de ecumenisti ca sa discrediteze mișcarea antiecumenica. Asa ca ignorați-l.
Teodor Stela(crestinul orthodox)
…la care Mă Închin în Numele PREASFINTEI TREIMI …
Rob Trelles
De?i a ?inut sa nu fie facuta publica marturia sa, considerand-o personala, credem ca mesajul Sf. Paisie este pentru to?i credincio?ii ?i speram sa ne in?eleaga ca am ales sa publicam aceasta marturie, doar din dorin?a de a trezi poporul cel binecredincios in legatura cu sinodul talharesc din Creta, care nu trebuie sa fie acceptat.
Nicolae
Eu cred că te-a iertat. Ai înțeles greșit. Ești orbit de erezia ecumenismului și nu mai judeci limpede. Sfântul Părinte spune încă de la început că Bisericii Ortodoxe nu îi lipsește nimic decât ierarhi pe măsură și că foarte puțini sunt aleși. Ce vrei mai mult? Să se fărâmițeze BOR? Stai înăuntru și luptă, asta ți-a zis Sfântul Părinte. că-i destul de ruptă Cămașa lui Hristos… Să nu-i întrecem pe protestanți, alt sfat superb al Sfântului Paisie. Sunt perfect de acord cu mesajul Părintelui Paisie.
Andrei
Dragă „el”, problema este că suntem mulți dintre noi familiarizați mai degrabă cu textele ecumeniste și demascările lor actuale, decât cu textele Sfinților Părinți. Mult mai familiarizați cu primele, decât cu cele din urmă.
Nu e rău să fim la curent, dar fără cunoașterea temeinică și sistematică a Sfintei Scripturi, a tâlcuirii complete a acesteia, a istoriei Sinoadelor Ecumenice și a întregii istorii bisericești, a principatelor tratate împotriva ereziei și scrierilor Patristice și ale Vieților Sfinților în detaliu – nu vom înțelege mare lucru. Sunt dintre noi care știm toate ereziile și apostaziile ierarhiei, dar nu știm să numim cursiv care sunte cele 7 Sfinte Taine. Învățătura de credință ortodoxă (cartea aceea mărișoară și roșie) reprezintă minimul de cunoștințe pe care un creștin care știe să citească ar trebui să și-l însușească dumnezeiește. Toate dublate de smerenie, rugăciune și post.
Și repet: este bine să fim informați despre viața contemporană ortodoxă, dar dacă nu vom avea Sfântul Duh acumulat, vom cădea cu tot cu toate informațiile șilupta noastră. Și toate acestea nu le spun de la mine:
1. Sfântul Ioan Maximovici și Cuviosul Serafim Rose spuneau că, în mod paradoxal, primii care vor cădea pradă duhului lui antihrist vor fi ortodocșii apologeți, dar fără lucrare duhovniceacă; nu mă întreba cum, că nu știu să-ți explic, ci știu doar ce au spus Sfinții. Iar
2)Sfântul Paisie Velicikovschi scrie că tot ce s-a scris în primele veacuri (dogmatică, patristică, istorie bisericească, rugăciune – Filocalia și Viețile Sfinților) ne este adresat în mod direct și deosebit nouă, tinerilor din vremea de pe urmă, spunând că Sfinții Părinți și-au scris cărțile „prin deosebita purtare de grijă a lui Dumnezeu, ca în vremurile de pe urmă această dumnezeiască lucrare să nu cadă în uitare.” „Auzi tu oare, crestinule ortodox al vremurilor de pe urmă? Scrierile Sfinților Părinți, chiar și acelea care se ocupă cu cele mai înalte forme de viețuire duhovnicească au fost păstrate pentru noi, astfel încât chiar atunci când ni s-ar părea că nu mai sunt bătrâni purtători de Dumnezeu, să avem totuși cuvintele nerătăcite ale Sfinților Părinți, care să ne povătuiască spre o viețuire cu adevărat bineplăcută lui Dumnezeu și plină de osârdie.”
Și știu că e posibil să ni se pară multoră că exact așa gândim precum spune sfântul mai sus, dar noi gândim taman invers!
Câștig Duhul care să mă ghideze la adevăr și să mă ferească de greșeală, nu mă conduc singur și așa ajung la Duh. Dacă știi toate informațiile (reale de altfel), dar absolut toate informațiile, dar n-ai Duh, în mod sigur vei cădea! În timp ce dacă ai Duhul, dar nu ai absolut nici o informație, în mod sigur vei sta!
Sfinții (Ioan Maximovici, Ioan Briancianinov, Paisie Velicicovki, și continuatorul lor modern, Cuviosul Serafim Rose) spun că , paradoxal, atât „liberalii”, cât și „conservatorii” fără trăire reală a lui Dumnezeu (în faptă) sunt conduși de unul și același duh antihristic. Incredibil, nu – cât de viclene sunt tertipurile vrășmașului? „Numai cei ce simt Împărăţia lui Dumnezeu în inimile lor vor fi în stare să recunoască adevărata natură a lui Antihrist, atunci când va veni”, în rest e posibil – spune Sfântul Serafim Rose – supercorecții ortodocși fără Duh îl vor primi pe Antihrist chiar mai repede decât liberalii și ecumeniștii ortodocși („Pare să lipsească un element de bază în toată ‘judecata’ lor, unul pe care sfinţii părinţi îl subliniază ca fiind esenţial pentru adevărata viaţă ortodoxă: suferinţa” – adevărata suferință, adică suferința nevoinței de bună voie a nu încălca pentru nimic în lume voia lui Dumnezeu sub nici o formă).
Cine vrea să se elucideze pe deplin în legătura cu dilema în care ne-au aruncat spurcații și viclenii ecumeniști să citească integral și cu răbdare cartea Damascene Christensen (ierom.) – „Viata și opera Părintelui Serafim Rose”, Ed. Sophia.
Părintele Ioannis Romanides foarte IMPORTANT spune și dărâmă un adevărat mit: „Trebuie accentuat următorul aspect: crucea, care este asumată de fiecare următor al lui Hristos, nu reprezintă, așa cum mulți cred, diversele probleme pe care omul le întâlnește în viață. Dimpotrivă, crucea este o încleștare activă pe care fiecare credincios și-o asumă pentru a păstra până la moarte ascultarea față de voia lui Dumnezeu.”
Cu alte cuvinte – orice aș lucra în viață, indiferent de obstacol – șă nu încalc nici o poruncă a lui Hristos în lucarea mea, nici chiar când vine vorba de apărarea credinței – iată adevăratul examen! Apăr credința, dar cu armele Duhului, nu ale lumii. Credeți dumneavoastră că un om nu poate cădea de la fața lui Dumnezeu în timp ce vrea (poate chiar sincer) să apere credința? Câte exemple nu avem încă în literatura patristică!
Ca să revin, repet!: „Auzi tu oare, crestinule ortodox al vremurilor de pe urmă? Scrierile Sfinților Părinți, chiar și acelea care se ocupă cu cele mai înalte forme de viețuire duhovnicească au fost păstrate pentru noi, astfel încât chiar atunci când ni s-ar părea că nu mai sunt bătrâni purtători de Dumnezeu, să avem totuși cuvintele nerătăcite ale Sfinților Părinți, care să ne povătuiască spre o viețuire cu adevărat bineplăcută lui Dumnezeu și plină de osârdie.” (Pr Serafim Rose)
Câștig Duhul care să mă ghideze la adevăr și să mă ferească de greșeală, nu mă conduc singur și așa ajung la Duh. Dacă știi toate informațiile (reale de altfel), dar absolut toate informațiile, dar n-ai Duh, în mod sigur vei cădea! În timp ce dacă ai Duhul, dar nu ai absolut nici o informație, în mod sigur vei sta! – aceasta e învățătura Scripturii și a Sfinților Părinți!
Cu stimă și gând bun, Doamne ajută!