Înalt Preasfinţia Voastră,
Înalt Preasfinţite Mitropolit Teofan,
Îndurerat şi prigonit popor ortodox român,
Noi, românii ortodocşi din Ucraina, avem sufletele pline de durere pentru voi toţi: preoţi, monahi, monahii şi credincioşi din România, care mărturisiţi Dreapta Credinţă, fiind fii adevăraţi ai Bisericii noastre ortodoxe, păstrând cu sfinţenie tot ce aţi primit de la Sfinţii Părinţi prin cele şapte Sinoade Ecumenice: dogme, canoane, Tradiţie, şi iubindu-vă mult Biserica-mamă. Voi, cei ce vreţi să rămâneţi statornici în credinţa strămoşească, sunteți astăzi tratați cu atâta răutate şi prigoniri, sunteţi alungaţi şi scoşi în drum, din mănăstiri şi biserici!
Acestea le pătimiți pentru că nu recunoaşteţi ereziile blestemate, nu sunteţi de acord cu sinodul tâlhăresc şi eretic din Creta. Aţi ajuns astăzi să fiţi loviţi chiar de arhiereii și preoţii voştri, mai rău decât în vremurile comuniste.
Preasfințiți arhierei, nu V-aţi săturat să vărsaţi sângele creştinilor noştri, sau vreţi să-i asemănaţi mai mult cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
Se ştie destul de bine că Voi, toţi cei ce aţi semnat documentele eretice din Creta şi toate nebuniile cu care V-aţi dus la acest sinod (de care ne e ruşine să pomenim), aţi mers împotriva Adevărului Domnului nostru Iisus Hristos; dar dacă sunteţi sinceri, descoperiţi-le Voi înşivă creştinilor aceasta!
Acceptând acest sinod tâlhăresc, aţi renunţat la tot ce am avut mai sfânt până acum, aţi batjocorit învăţăturile Sfintei Biserici, Una, Sobornicească şi Apostolească, singura mântuitoare, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul Hristos, şi vă închinaţi „bisericilor” eretice.
De multe ori m-am întrebat: De ce oare e pedepsit în continuare poporul nostru român, care a trecut prin atâtea suferinţe, răbdând prigoane şi ani grei de închisoare? Căci sângele mărturisitorilor nu s-a uscat nici până acum de pe pereţii închisorilor.
Dar astăzi înţeleg că nu e pedeapsă, ci e o mare binecuvântare ca cei care doresc să-L urmeze curat pe Mântuitorul Hristos să fie prigoniţi, loviţi şi urâţi chiar de păstorii lor, care au lăsat calea spre Hristos şi au luat drumul blestemat al ereziei ecumeniste.
Iubite suflete îndurerat, ce doreşti să păşeşti pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos, vreau să-ţi spun că a venit vremea de a mărturisi Adevărul!
Să nu vă înspăimânte nimic! Loc pentru Sfânta Liturghie veţi găsi sub cer, prin case, păduri, peşteri sau catacombe, dar să rămâneţi mărturisitori, statornici şi neclintiţi în dreapta Credinţă Ortodoxă!
Iar Voi, „ierarhilor”, cei care aţi început să loviţi fără îndurare în copiii lui Dumnezeu şi ai Maicii Preasfinte, de ce Vă bateţi joc şi prigoniţi preoţii, monahii şi monahiile, şi-i scoateţi în drum? Chiar nu Vă este milă, V-aţi pierdut chiar şi bunul-simţ omenesc?
Înalt Preasfinţia Voastră, cu ce scop aţi venit să slujiţi în Ucraina?
Ca să arătaţi lumii dreptatea Voastră şi să spurcaţi şi aici turma lui Hristos cu învăţăturile Voastre eretice? Poate aţi uitat cuvintele Prea Fericitului Mitropolit Onufrie, când V-a spus la Mănăstirea din Cernăuţi: „să păstraţi Credinţa Ortodoxă curată”? Dar Înalt Prea Sfinţia Voastră nu-i lăsaţi nici pe alţii să-L urmeze pe Hristos şi să se mântuiască.
Opriţi-Vă din drumul nebun al ecumenismului! Renunţaţi la sinodul eretic din Creta!
Aduceţi pocăinţă lui Dumnezeu!
Îmbrăţişaţi poporul român mult încercat, căruia nu i-a fost uşor să treacă prin tot ce-a trecut de-a lungul istoriei!
Iubitul meu popor ortodox, fraţi şi surori întru Domnul, toţi cei ce păstraţi curăţia Ortodoxiei, ştiu că Dumnezeu n-o să vă lase niciodată!
Eu, păcătosul şi nevrednicul, vreau să vă rămân alături în această vreme de grea încercare, vreau să sufăr cu voi, să rabd, să plâng cu voi, să ne rugăm unii pentru alţii. Deoarece, chiar dacă am fost înstrăinaţi, am suferit mult unii fără alţii, ne-a fost tare greu, dar ne-a întărit și unit Adevărul Sfânt, căci avem aceeaşi credinţă, avem acelaşi sânge şi suntem acelaşi neam. Vreau să vă slujesc pe toţi care sunteţi prigoniţi pentru Adevărul Sfânt şi să vă rog: păstraţi Dreapta Credinţă, chiar dacă va trebui să plătiţi cu preţul vieţii voastre.
În vremurile acestea atât de dificile pentru credincioşi să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului nostru: „Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui” (Marcu 13,13).
Înalt Preasfinţia Voastră, am scris aceste cuvinte cu durere, din suflet, dorind să ştiţi că poporul de aici suferă împreună cu credincioşii de dincolo.
Rugăm să opriţi prigoana împotriva celor ce-şi iubesc Biserica, Adevărul şi singura credinţă mântuitoare, Credinţa Ortodoxă.
Şi pentru Voi, cei ce aţi luat parte la sinodul mincinos din Creta, este o şansă de a Vă întoarce de la rătăcirile ecumeniste, aducând pocăinţă în faţa lui Dumnezeu, ca să putem merge cu toţii spre Cerul Sfânt.
Şi dacă-i numiţi pe aceşti fii „fanatici”, „schismatici”, „neascultători”, cum numiţi atunci cele patru Biserici care nu au luat parte la sinodul mincinos din Creta şi pe cei treizeci şi trei de arhierei prezenţi la sinod, dar care nu au semnat şi nu au fost de acord cu hotărârile de acolo?
Şi atunci de ce aveţi atâta râvnă şi evlavie să slujiţi împreună cu cei ce au fost împotrivă???
Opriţi-Vă! Căci dacă nu, Vă opreşte Dumnezeu.
Întoarceţi-Vă la altarul Ortodoxiei şi aduceţi jertfa curată pe care ne-a lăsat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Ne cerem iertare, dacă V-am greşit cu ceva.
Iar pentru poporul nostru creştin ortodox român, rugăm pe Bunul Dumnezeu în Treime Slăvit, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe toate Puterile Cereşti şi pe toţi Sfinţii, să vă dea puterea de a rămâne tari şi statornici în sfânta noastră Credinţă Ortodoxă, de a mărturisi Adevărul până Ia sfârşit! Fiţi binecuvântaţi, şi Harul Ceresc să vă întărească pentru a merge curat pe această Cale. Amin!
Cu dragoste în Hristos şi multă durere în suflet,
păcătosul Longhin, Episcop de Bănceni
sursa: http://aparam-ortodoxia.ro/2016/11/29/ps-longhin-adreseaza-cuvant-de-mangaiere-si-intarire-fratilor-ortodocsi-romani-prigoniti-si-mustra-pe-prigonitori/
preot ortodox rasaritean
” Ne ametesca cu fum ca pe albine.
In Creatie, in Biserica, in societate, in politica, nu exista pozitie neutra. Nu poti sa te plasezi pe o pozitie neutra, pentru ca nu exista neutralitate in materie de constiinta. Declarandu-te neutru defapt iti tainuiesti pozitia, apartenenta, gandul ascuns al inimii.
Cine se declara neutru sau indiferent, e asemenea celui ce cu viclenie incearca sa slujeasca la doi domni. Neutru inseamna caldicel, iar caldicel inseamna viclean. Exista lumina si intuneric, bine si rau. Nu exista „mai putin rau” sau „mai mult bine”.
Spune Mantuitorul: „Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.”
Deci, esti cu Hristos sau cu diavolul. Iar cand te declari neutru (indiferent, nepasator) esti cu diavolul, pentru ca „cine nu aduna cu Mine risipeste!”. Risipeste tot, toate si pe toti. Risipeste, pierde, se pierde si ii pierde si pe altii.
In spatiul militar, dar si in lupta duhovniceasca sunt doar doi termeni care definesc un lucru sau o persoana – amic sau inamic. Oricine se defineste ca fiind neutru este socotit drept inamic.
Ca ierarh, preot, calugar sau mirean sa spui ca nu ai o pozitie clara sau ca nu sti ce sa zici in cazul „Creta”, inseamna ca inca nu te-ai hotarat daca sa ii slujesti lui Hristos sau sa-l alegi pe diavolul. Deci, inca de pe aceasta pozitie de „neutralitate” ii slujesti defapt diavolului.
Cand incepi sa il „masori ganditor din ochi” pe Hristos sa vezi daca „merita” si cand incepi sa te gandesti la o modalitate de compromis, inseamna ca vrei sa cauti sa fi neutru, sa incerci sa slujesti la doi domni, deci esti viclean si ii slujesti diavolului dar ca si Iuda te dai prieten, simulezi virtutea si in inima ta esti vanzator de Hristos.
Spunea cineva ca trei pacate ii vor duce pe oameni la iad: indiferenta, nestiinta si necredinta. Cine are minte sa inteleaga!
Orice Sinod local sau ecumenic care nu isi formuleaza deciziile limpede cu „da” sau „nu”, ci incearca sa camufleze profanul prin cuvinte sacre sau prin tehnici lingvistice este de la cel rau, face cu buna stiinta lucrarea diavolului.
Tot ce e de la Dumnezeu e limpede, se intelege limpede, e exprimat limpede.
Tot ceea ce se vorbeste acum de catre diferiti ierarhi este doar un labirint lingvistic menit sa te piarda inainte sa ii gasesti iesirea, intelesul. Nu ne poate nimeni acuza ca suntem prosti si nu intelegem „inaltimea” cuvintelor lor. E limpede ca totul e tulbure. Se folosesc tehnici de psihologie inversa. Ni se sugereaza raspunsurile, ni se sugereaza reactiile. Se cauta sa ne scoata din transee individual pentru a nu reprezenta un pericol de resuscitare in massa. Totul e alambicat cu buna stiinta ca sa te plaseze in zugzwang inainte sa faci prima miscare. Cauta sa te plaseze, cauta sa te impinga pe pozitia de indiferenta prin faptul ca iti prezinta totul neclar, hipnotic, mefistofelic, de neinteles. Deci, cauta sa ne anihileze vointa, reactia. Cauta sa te forteze sa te dai batut. Si toate astea prin tehnci lingvistice, prin tehnici de persuasiune, prin tehnici psihologice. Cascam gura si ochii la ei cautand raspunsuri, dar acest lucru ne consuma, ne baga si mai mult in ceata.
Reactia sinodului din Grecia este duplicitara, de compromis, nu de marturisire. Nu e „da” sau „nu”, ci „poate” si „ne mai gandim daca Hristos merita sau diavolul e o solutie mai buna”. Se leapada de Hristos pe ascuns de privirea si intelegerea noastra asa cum majoritatea Bisericilor Ortodoxe au facut.
Daca noi nu cadem, nu ne clatinam, atunci lucrarea lor ramene desarta. Pentru 10 oameni care cred ortodox si nu eretic, Dumnezeu poate n-o sa piarda cetatea. Noi trebuie sa mergem pe linia Sfintilor Parinti si pe Sfintele Canoane.
Oare nu e limpede ca ierarhii cauta sa ne convinga ca noi am ratacit si nu ei?
Conferinte cu parintele Rafail Noica, conferinte cu preoti ecumenisti, cu personalitati ecumeniste, predici mefistofelice, toate cauta sa ne faca sa ne clatinam.
De ce suntem asa de importanti si de ce se duce atata lupta sa ne convinga? Pentru ca diavolul nu are putere pana nu se va ridica harul, mila lui Dumnezeu de la noi, de la turma mica.”
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/11/28/inaltpreasfintitul-mitropolit-serafim-de-kythira-ia-atitudine-fata-de-comunicatul-de-presa-gresit-al-ierarhiei-grecesti/#comments
Mihai
Părinte drag, pereți poate te aud, dar ierarhii apostati slabe speranțe