ÎNDEMN la rugăciune împotriva apostaziei și dezbinării din cadrul BOR

Vă propunem să-i cerem ajutorul Sfântului Părinte Justin Pârvu ca să mijlocească la Maica Domnului și la Domnul nostru Iisus Hristos, fiind unul dintre sfinții ce a cunoscut și luptat cu această fiară antihristică a ecumenismului.

Acatistul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă

Condac 1
Pe Mărturisitorul cel ales al lui Hristos, podoaba Bisericii, care pe altarul Neamului Românesc până la adânci bătrâneţi pe sine însuşi jertfă ca o ardere de tot s-a adus, pe Voievodul Ortodoxiei româneşti, care în vremurile de pe urmă Biserica lui Hristos bine a străjuit şi cu sabia dragostei pe hulitori a gonit iar pe fiii pierduţi i-a găsit, pe cela ce cu mantia milei pe mulţi din necazuri şi întristări i-a izbăvit şi ca o inimă bătând cu rugăciunea multe conştiinţe spre cunoaşterea lui Dumnezeu a trezit, cu dorire din inimi să-i cântăm: Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Icos 1
Cu ce limbă şi cuvinte îndestulătoare vom începe, Părinte Justin, a aduce laudă isprăvilor tale şi vieţuirii tale celei minunate, prin care pe Hristos L-ai slăvit, noi, cei ce nu suntem vrednici a cuvânta măreţia faptelor tale şi nici a aduce mulţumire cuviincioasă pentru dragostea şi nevoinţele cu care te-ai ostenit pentru noi, ca să ne ridici din adâncul patimilor şi să ne povăţuieşti pe calea mântuirii? Ştim că mai mult te-am bucura dacă ţi-am aduce nu laude, ci stâlpări de fapte bune, Părinte, căci tu însuţi spuneai că slava ta este sporirea noastră duhovnicească -, însă, ca unul ce cunoşti neputinţa firii noastre şi vezi nădejdea noastră spre rugăciunile tale, primeşte de la noi aceste laude ce cu dragoste le aducem ţie:
Bucură-te, Părinte al nostru duhovnicesc, ce sufletul pentru noi ţi l-ai pus;
Bucură-te, Povăţuitorule iscusit, ce multe suflete la Hristos ai adus;
Bucură-te, Duhovnic priceput, ce cu blândeţe pe cei greşiţi ai mustrat;
Bucură-te, Doctor sufletesc, ce rănile celor bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, Păstorule blând, ce pe umerii tăi multe din oile rătăcite ai ridicat;
Bucură-te, Atletule neostenit al lui Hristos, ce din păcate grele la credinţă pe mulţi ai întors;
Bucură-te, Pescarule de suflete, ce din adâncul mării, pe cei robiţi de patimi cu undiţa dragostei i-ai pescuit;
Bucură-te, Vistierule de comori dumnezeieşti, ce pe săraci ai miluit;
Bucură-te, că pe cei goi de virtute în haina lui Hristos i-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că Harul Duhului Sfânt, prin tine, peste aceştia s-a revărsat;
Bucură-te, noule Apostol, ce tuturor toate te-ai făcut ca pe toţi să-i dobândeşti;
Bucură-te, căci cu lanţurile dragostei i-ai legat pe fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 2
Ales ai fost de Dumnezeu, sfinte Părinte, să străluceşti lumii prin lumina faptelor tale bune şi iată din Petru Vodă ca o stea aleasă peste culmile înalte ale Muntelui Ceahlău ai răsărit, de unde ca un vultur înflăcărat al Harului aveai să ridici spre înălţimile cereşti crucea neamului tău românesc, pe care încă din tinereţe cu nobleţe în spate o ai purtat, având în faţă neprihănita învăţătură a Evangheliei lui Hristos, spre Care pe toţi ne-ai îndreptat şi Căruia şi noi cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icos 2
Dănţuire îngerească şi bucurie oamenilor s-a făcut praznicul Sfinţitului Mucenic Haralambie, când din părinţii tăi binecredincioşi te-ai născut, Părinte, că încă din copilărie pe Dumnezeu până la sfârşit L-ai cinstit, urmând sfaturilor înţelepte ale evlavioasei tale maici. „Copilăria asta frumoasă şi bogată, pe care am trăit-o eu pe aceste meleaguri, m-a ajutat să îndur multe din încercările temniţei”, ai zis, Părinte, ca unul ce bogăţia Harului ai ştiut să o culegi din toate florile vieţii, pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, căci din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, căci în frica de Dumnezeu şi dragoste de neam ai crescut;
Bucură-te, că învăţăturile maicii tale mai mult decât laptele te-au hrănit;
Bucură-te, că pomelnicele şi rugăciunile părinţilor tăi ca un toiag te-au povăţuit;
Bucură-te, că pe cărturarii mănăstirii Neamţ cu osârdie îi ascultai;
Bucură-te, că şi pe fraţii şi prietenii tăi spre cele sfinte îi îndrumai;
Bucură-te, căci din pruncie de dorul Liturghiei ai fost răpit;
Bucură-te, alăută a Harului, ce slujbele dumnezeieşti mult ai iubit;
Bucură-te, vlăstar răsărit la poalele muntelui Ceahlău;
Bucură-te, ucenic al bătrânilor sfinţi din lavra Durău;
Bucură-te, că până la moarte ai rodit flori de virtute în mult iubitul tău pământ părintesc;
Bucură-te, aleasă floare de colţ a neamului românesc;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 3
Din tinereţe înnobilat fiindu-ţi sufletul cu simţământul înaltei jertfiri, trupul împodobit cu ghirlandele fecioriei şi curăţiei, iar inima arzându-ţi de dragostea lui Dumnezeu, ai râvnit darurilor celor mai înalte – desăvârşirea şi sfinţirea sufletului, Cuvioase Părinte, astfel că lumea şi dulceţile ei le-ai părăsit şi lui Hristos, Mirele tău, te-ai afierosit, Căruia cu umilinţă neîncetat Îi cântai: Aliluia!

Icos 3
Cuvântul Evangheliei auzind: De vrei să fii desăvârşit, ia Crucea şi urmează-Mi Mie, cu dragostea Mirelui ceresc te-ai rănit şi simţind că menirea ta pe acest pământ mai înaltă este, prin darul lui Dumnezeu de a birui firea cea obişnuită a oamenilor, casa şi rudele cele dragi le-ai părăsit iar cu îngerii te-ai înrudit, şi precum apostolii, cu Hristos te-ai logodit, îmbrăcând haina monahală în sfânta mănăstire Durău, pentru care cu laude te cinstim, zicând:
Bucură-te, tinereţe sfântă, nefurată de deşertăciunile lumeşti;
Bucură-te, că răstignindu-ţi trupul şi patimile, pe crucea monahismului ai ales să te jertfeşti;
Bucură-te, că dragostea părinţilor tăi şi slava lumii le-ai lăsat;
Bucură-te, că omorârea desăvârşită a voii proprii ai căutat;
Bucură-te, că flacăra plăcerilor trupeşti prin voinţă statornică o ai stins;
Bucură-te, că focul firii şi zburdălnicia trupului le-ai învins;
Bucură-te, că în mănăstire fraţilor pildă de smerenie şi ascultare te-ai arătat;
Bucură-te, că biserica rai pentru tine era şi de dulceaţa privegherilor te-ai desfătat;
Bucură-te, că odihna nu ai iubit şi nevoinţelor sfinţilor din vechime te-ai asemănat;
Bucură-te, că frica de Dumnezeu ţi-a fost început al virtuţilor;
Bucură-te, cel ce mintea ţi-ai hrănit-o cu cuvintele înţelepciunii Părinţilor;
Bucură-te, că Harul Duhului Sfânt s-a pogorât peste tine;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 4
Ca o albină duhovnicească ai adunat nectarul înţelepciunii şi nevoinţelor cuvioşilor Părinţi din mănăstirea Durău, şi ca un înger în trup ai păşit până la sfârşitul vieţii tale pământeşti, părinte, căci rasa călugărească pentru tine veşmânt îngeresc a fost, mai de preţ decât orice porfiră împărătească. Dumnezeu însă avea să cerce ca aurul în topitoare sufletul tău, şi mantia neagră a călugăriei ţi-a schimbat-o pentru o vreme în hlamida roşie a muceniciei, pe care nu înger a putut-o îmbrăca, ci Însuşi Dumnezeu Mielul, întemniţat şi însângerat pentru mântuirea noastră, Căruia cu cutremur Îi strigăm: Aliluia!

Icos 4
Cutremuratu-s-a pământul din temelii şi tâmpla Bisericii s-a mai rupt o dată, când sfat nelegiuit împotriva Domnului Savaot a uneltit Satana prin mai marii şi stăpânii lumii ca să stingă Numele lui Dumnezeu de pe pământ şi să-i piardă pe drepţii Lui. Şi ca o fiară roşie cu 7 capete a pornit prigoană împotriva Bisericii şi a neamurilor ca să strice din temelii rânduiala firii şi o nouă ordine ocultă să stăpânească pe pământ. Iar, tu, Părinte ca un viteaz ostaş al lui Hristos, împreună cu alţi drepţi ce nu şi-au închinat genunchii lui Baal, aţi pornit război împotriva fiarei pentru răscumpărarea Bisericii şi a poporului lui Dumnezeu, pentru care cu cinste te lăudăm aşa:
Bucură-te, ostaşul lui Hristos nebiruit, ce nelegiuita stăpânire pe tine nu te-a amăgit;
Bucură-te, că numele dreptăţii purtând, nu ai răbdat să vezi poporul tău suferind;
Bucură-te, oştean neînfricat, căci obrazul lui Hristos cel ciuruit de gloanţele barbarilor ai apărat;
Bucură-te, viteazule stratilat, ce în armata sfântă a Arhanghelului Mihail cu vrednicie ai intrat;
Bucură-te, cu îngerii camarad, ce împreună cu fraţii tăi de cruce război fiarei bolşevice aţi dat;
Bucură-te, arhanghel învăpăiat de lumină, ce înaintea oamenilor ai adus mărturisire senină;
Bucură-te, că de dragostea de semeni fiind înflăcărat, Hristos cu harul preoţiei te-a înveşmântat;
Bucură-te, apărătorule al patriei străbune, ce pe frontul de est ostaşii Ţării i-ai cuminecat;
Bucură-te, străjerule al Ortodoxiei, ce ai alungat lupii din staulul gliei;
Bucură-te, că ai surpat materialismul ateu, instaurat de poporul ucigaş de Dumnezeu;
Bucură-te, inimă vitează ce ai călcat peste tirania vrăjmaşă;
Bucură-te, cu armura Harului îmbrăcat, căci cu sabia Duhului pe călăi i-ai înfruntat;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 5
Tăcere s-a făcut în ceruri şi îngerii s-au spăimântat văzând însângerată Biserica lui Hristos de către urâtorii de Dumnezeu ce cu sălbăticie şi cruzime s-au ridicat împotriva popoarelor creştine iar glasul sângelui martirilor lui Hristos, ce a umplut temniţele şi crăpăturile pământului, s-a înălţat la Tronul lui Dumnezeu, strigând: Aliluia!

Icos 5
Aiud, Gherla, Piteşti, Baia Sprie, Canal şi Periprava – temniţe şi lagăre ce au devenit adevărate fabrici de martiri şi fortăreţe ale Harului dumnezeiesc, atunci când clopotul Bisericii lui Hristos a sunat chemarea la nunta Mielului, la adevărata Jertfă, la care ai fost chemat şi tu, cinstite Părinte, şi ca un suflet înjunghiat te-ai adus Jertfelnicului Sfânt prin cuvântul mărturiei tale, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, mucenice slăvite, ce pe Hristos decât sufletul tău L-ai iubit mai vârtos;
Bucură-te, că încătuşat în lanţurile pătimirii, ai biruit lanţurile firii;
Bucură-te, că întunecimea temniţei ai îndurat, dar razele harului mai mult te-au mângâiat;
Bucură-te, că din peştera temniţei iesle duhovnicească a Pruncului Iisus ai făcut;
Bucură-te, că celula din Aiud în mormânt al învierii o ai prefăcut;
Bucură-te, că ocărât şi ca un bandit batjocorit, sufletul de har ţi-a strălucit;
Bucură-te, că mai mult oboseau călăii lovindu-te, decât să conteneşti tu rugându-te;
Bucură-te, că prigonitorii te ispiteau cu momeli: „Nu-ţi da viaţa şi tinereţea pe nimic, ci leapădă ale tale păreri!”;
Bucură-te, că dârz le-ai răspuns: „Tinereţea şi anii de când m-am călugărit pentru mine demult au murit!”;
Bucură-te, că celula închisorii mai sfântă decât chilia mănăstirii ţi s-a părut;
Bucură-te, că tămâia rugăciunilor tale de mireasmă cerul l-a umplut;
Bucură-te, nevoinţă monahicească, tăinuită în zeghe mucenicească;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 6
După cum cu neputinţă este să surpi cerul şi să stingi soarele, cu neputinţă era hulitorilor de Dumnezeu să stingă cuvântul mărturisitorilor din închisori; zadarnic încerca reeducarea materialistă să surpe temelia adevărului, căci ea se întărea mai mult prin jertfa sfinţilor, iar tu, Părinte Justin, pe fraţii tăi de suferinţă îi întăreai, spunând: „Dacă Hristos a numit Răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea?”, Căruia cu umilinţă şi noi Îi strigăm: Aliluia!

Icos 6
„Acelea erau zile de sacrificiu extraordinare şi unice. Şi durerea era să vezi cum moare un om în faţa ta. Aceasta e adevărata suferinţă. De-abia suferinţa este adevărata înţelepciune care îl stăpâneşte pe om”, ai zis Părinte, ca unul ce prin suferinţă ai trezit în tine adevărata rugăciune, că nici bătăile, nici chinurile nu le mai simţeai, ci arzând de bucuria raiului lăuntric, inima ţi-ai făcut-o izvor de dragoste către semenii tăi, pentru care minunându-ne te lăudăm, zicând:
Bucură-te, apologet al suferinţei, ce ai înfrânt pe demoni cu armele credinţei;
Bucură-te, că în pătimire mulţumind Celui de Sus, la cunoaşterea de sine ai ajuns;
Bucură-te, că suferind smerit, pacea lui Hristos în dar ai primit;
Bucură-te, că durerea ta a amuţit, şi pe a aproapelui o ai găsit;
Bucură-te, fiu al dragostei cereşti, ce pe fraţii tăi te-ai luptat să îi trezeşti;
Bucură-te, că prin smerenie şi dragoste temniţa ai strălucit;
Bucură-te, cela ce până şi gardienii pe tine te-au iubit;
Bucură-te, că la Gherla pe trup de muribund, Liturghie Sfântă ai făcut;
Bucură-te, că în acea Liturghie lumina taborică o ai văzut;
Bucură-te, căci mulţi dintre camarazi s-au dus la ceruri de tine cuminecaţi;
Bucură-te, filocalie vie a temniţelor româneşti;
Bucură-te, cela ce cu sângele tău pământul Ţării îl pecetluieşti;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 7
Hristos a înviat! – glasul corului de mucenici a răsunat din adâncurile Minei de la Baia Sprie şi munţii de granit au săltat dănţuind în lumina Învierii lui Hristos, adâncul a glăsuit şi iadul torţionarilor a pălit de strălucirea sfinţilor, iar tu, sfinţite mărturisitorule, cu sfredele în chip de clopot ai vestit tuturor chemarea la Lumină, ca luminaţi lui Dumnezeu să-i cântăm: Aliluia!

Icos 7
Nicidecum nu au reuşit slujitorii întunericului să-ţi stingă lumina sub obroc, fericite, ci adâncurile pământului le-ai luminat cu torţa mărturisirii tale şi stâncile de granit din Mina de la Baia Sprie ca un alt munte Sinai cu rugăciunea le-ai topit iar pântecele pământului rug aprins al neamului românesc l-ai făcut, pentru care minunându-ne, cu râvnă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, lumină vie, ce torţe de har ai aprins sub glie;
Bucură-te, al lui Hristos miner adevărat, ce cu rugăciunea stânci de necredinţă ai perforat;
Bucură-te, lucrătorul lui Dumnezeu, cu sufletul mai curat decât aurul din minereu;
Bucură-te, adânc de umilinţă, ce ai dăltuit munţi de suferinţă;
Bucură-te, sfredel al slavei dumnezeieşti, ce cu burghiul dragostei rocile inimilor noastre le topeşti;
Bucură-te, că în mlaştina întunecată a minei, ai biruit hotarele tinei;
Bucură-te, căci munţi de pământ din adânc ai cărat, şi gol şi flămând, povară prea grea ţi s-a dat;
Bucură-te, preot sfinţit, ce în altar sub pământ Domnului ai liturghisit;
Bucură-te, căci lumânări şi veşmânt n-ai avut, dar din felinare şi ştergar podoabe sfinte ai făcut;
Bucură-te, căci clopot din sfredele ai sunat, şi din adânc Hristos a-nviat ai cântat!
Bucură-te, că de febră arzând, călăul cel nemilos la mai grele munci pe tine te-a dat;
Bucură-te, că prăbuşit de o avalanşă de pământ, pe acesta cu preţul vieţii tale de la moarte l-ai salvat;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 8
Delta Dunării apele sale voia să-şi ascundă, nesuferind să vadă jertfa voastră cea defăimată, Părinte, cum cu braţe schiloade munţi de pământ aţi săpat şi înfruntând vânturi năprasnice, arşiţă şi ger, snopi mari de stuf aţi tăiat, iar sângele vostru scurs prin şanţuri apele Dunării l-au purtat, sfinţind pământul ţării şi al lumii, pentru care noi ne închinăm nevoinţelor voastre, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8
Minune preaslăvită a lucrat Dumnezeu în colonia de muncă de la Periprava, în ziua Sfinţilor Trei Mari Ierarhi, când cumpliţii prigonitori v-au aruncat iarna în Delta îngheţată la – 30 de grade, ca să tăiaţi baloţii de stuf, dar pentru credinţa voastră, Domnul a încălzit apa şi soarele mai puternic în chip minunat a strălucit, încât cei ce vă păzeau erau arşi de razele lui, iar tu, părinte, văzând minunea, mai mult te-ai întărit în nădejde şi puterea lui Dumnezeu peste tine s-a pogorât, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Mucenicule slăvit, căci asemenea Sfinţilor 40 de Mucenici din iezerul îngheţat ai pătimit;
Bucură-te, diamant al răbdării, că de groaza gerului nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că împreună cu Părintele Ilie Lăcătuşu pe ceilalţi fraţi i-aţi îmbărbătat;
Bucură-te, că răbdând chinuri vremelnice, ai câştigat virtuţi veşnice;
Bucură-te, că de la Domnul darul iubirii de oameni ai câştigat;
Bucură-te, că în bătăi pe fratele tău, ce nu rezista, de mână l-ai luat;
Bucură-te, că „Rezistă, Moţule”, i-ai zis, şi a rezistat;
Bucură-te, că moartea fraţilor tăi ai plâns, ce fără cruce în gropile comune s-au stins;
Bucură-te, că mult te-ai căit că nu împreună cu ei ai murit;
Bucură-te, vrednicule urmaş, că slava sfinţilor închisorilor prin tine a dăinuit;
Bucură-te, căci mult pătimind, până la sfârşit ai răbdat;
Bucură-te, că Domnul slobozirea din temniţă ţie ţi-a dat;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 9
Mult iubind pătimirea, cu adevărat fericirea în chinuri o ai găsit, iar persecuţia mai dulce decât libertatea vieţii ai preţuit, Fericite, însă făcându-te vas ales al Duhului Sfânt plin de vistieriile virtuţilor, pe tine Hristos din temniţă te-a slobozit şi în mijlocul oamenilor să propovăduieşti te-a trimis, ca pe mulţi să-i dobândeşti şi la cunoştinţa adevărului să-i aduci pe cei din neamul tău ce zăceau în întunericul necredinţei, pentru care lui Dumnezeu Îi mulţumim, cântându-I: Aliluia!

Icos 9
Descoperire cerească în vis Dumnezeu ţi-a arătat, când în tunelurile întunecate ale Minei fiind, ai aţipit, iar la capătul tunelului ai văzut o lumină cum strălucea, la care tu ajunând, o mănăstire măreaţă se înălţa şi în inimă glas dumnezeiesc ţi-a poruncit: „Mergi şi înalţă mănăstire Sfinţilor Mei” – cu acest dor înaripat, ca un înger arhistrateg al cetei mucenicilor din închisori, temniţa ai lăsat şi lumii te-ai arătat povăţuitor ales şi Mărturisitor adevărat, pentru care ţie cu evlavie îţi cântăm:
Bucură-te, că Hristos din lanţuri te-a scos, iar tu din robia patimilor multe suflete ai întors;
Bucură-te, munte de demnitate, ce compromis nu ai făcut nici în libertate;
Bucură-te, heruvim de foc, ce făclia învăţăturilor tale nu a putut sta sub obroc;
Bucură-te, că în pătimiri ai pierdut anii tinereţii, dar i-ai câştigat pe cei ai bătrâneţii;
Bucură-te, bătrân cu chip frumos, ce ţie mii de ucenici ţi-a dat Hristos;
Bucură-te, al mănăstirii Secu stupar, ce oamenilor te-ai făcut duhovnicesc nectar;
Bucură-te, al Bistriţei duhovnic iscusit, ce credinţă fiilor neamului tău ai redăruit;
Bucură-te, că urlau slugile regimului ateu, văzând cum sporeşte în tine darul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că neuitând al camarazilor tăi legământ, mănăstire sfântă le-ai înălţat în chiar al tău pământ;
Bucură-te, al Neamului românesc brad neîndoit, ce din mănăstirea Petru-Vodă Biserica bine ai străjuit;
Bucură-te, stareţ desăvârşit, ce în jurul tău mulţime de monahi şi monahii menire sfântă au plinit;
Bucură-te, Mărturisitorule neobosit, ce învăţăturile şi faptele tale în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 10
Chilia ta din mănăstirea Petru Vodă rai duhovnicesc, ce înflorea prin har, s-a arătat tuturor celor ce veneau la al tău ajutor şi din livada plină de virtuţi a sufletului tău se ospătau, Cuvioase Părinte, luând daruri de vindecări, roade de pocăinţă, miere duhovnicească, flori înmiresmate de învăţături şi câte alte şi nenumărate daruri şi bogăţii duhovniceşti cu care ai folosit turma lui Hristos, Căruia cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icos 10
„Eu sunt rupt din acest popor şi trăiesc aşa ca să mă împletesc cu durerile oamenilor. Eu neputincios, ei neputincioşi, de ce aveam să mă ocup, dacă nu de neputinţele lor?” – cu dragoste ai zis, Părinte, pentru aceasta Duhovnic al neamului lumea pe tine te-a numit şi mulţi fii duhovniceşti mai mult decât părinţii lor după trup te-au iubit, pentru că Hristos darul vindecărilor ţie ţi-a dat, cel ce inima către aproapele tău o ai plecat, pentru care cu dragoste îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Părinte al nostru adevărat, ce pe cei zdrobiţi cu inima i-ai mângâiat;
Bucură-te, de oameni iubitor, căci celor din necazuri şi nevoi ai fost izbăvitor;
Bucură-te, apărător al familiilor creştine, ce multe case pacea şi-au găsit prin tine;
Bucură-te, a mamelor mângâiere, căci le-ai învăţat să-şi crească fiii spre Înviere;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta pântecele multor femei ai dezlegat şi născătoare de prunci buni s-au arătat;
Bucură-te, săracilor hrană şi celor râvnitori de virtute, dumnezeiască mană;
Bucură-te, spaima demonilor, că celor chinuiţi de duhuri necurate le-ai fost vindecător;
Bucură-te, că şi celor vătămaţi cu mintea le-ai fost liniştitor;
Bucură-te, doctor fără de arginţi, ce orice fel de boală ai tămăduit;
Bucură-te, că mănăstiri şi schituri monahilor spre trezvie le-ai ctitorit;
Bucură-te, că în mănăstirea ta de maici, aşezământ de milă ai temeluit;
Bucură-te, că orfanilor le-ai făcut cămin, şi bătrânilor azil;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 11
„Multe am mai pătimit eu cu mila asta a mea”- cu sfânt umor ziceai, Părinte, şi cine va putea spune dragostea ta faţă de cei bolnavi şi suferinzi, căci cu haina credinţei lui Hristos i-ai îmbrăcat pe cei goi la trup şi la virtute, şchiopi şi betegi la suflet sau la minte, şi sânge din sângele tău ai jertfit celor neputincioşi, a căror durere pentru tine era cea mai de preţ hrană, că nu ai dat somn ochilor tăi, alinând din scaunul de spovedanie durerile lor, iar noaptea rugându-te neîncetat pentru mântuirea celor ce cu mulţumire Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11
Dumnezeiască trâmbiţă te-a câştigat Biserica, Mărturisitorule al Adevărului, că nu i-a împodobit pe împăraţi coroana cum te-a împodobit pe tine mărturisirea credinţei, şi ca un sfeşnic în întunericul apostaziei făclia învăţăturilor tale a luminat, şi minunat era a vedea cum un bătrân a pus pe fugă o întreagă armată ocultă, smulgând din gurile lupilor răpitori oile cele cuvântătoare, pentru care şi noi cu însufleţire te lăudăm, strigând:
Bucură-te, fiu al Celui Preaînalt, care drept coroană mărturisirea de credinţă ai purtat;
Bucură-te, al ereziei ecumeniste surpător, ce Sf. Justin Popovici te-ai făcut asemănător;
Bucura-te, că singur fiind, cu duhul nu te-ai împuţinat, ci cu smerenie, ca un nou Marcu, descoperitor al adevărului te-ai arătat;
Bucură-te, sabie de foc ce pleava ereziilor o ai tăiat;
Bucură-te, stâncă de granit, de care valurile antihriştilor s-au lovit;
Bucură-te, înger luminat, ce din împărăţia iluminată a celui întunecat ne-ai liberat;
Bucură-te, cel ce cursele pecetluirii antihristice, mai înainte ni le-ai arătat;
Bucură-te, cela ce planurile oculte le-ai surpat;
Bucură-te, al tinerilor luminător, că i-ai scos din mreaja învăţământului rătăcitor;
Bucură-te, că având întipărit în tine chipul bunătăţii, fără cuvinte i-ai schimbat pe fiii nedreptăţii;
Bucură-te, că românilor de peste hotare le-ai fost duhovnicească alinare;
Bucură-te, picătură de var curăţitor, ce ai limpezit apa acestui veac tulburător;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 12
Te-ai temut să nu pleci de aici sărac şi sărman de mântuirea celor mulţi, ştiind că era mai de trebuinţă pentru noi ca sa rămâi în trup, şi până la adânci bătrâneţi în multă osteneală nu ai încetat să încălzeşti inimile celor obidiţi, chiar dacă boala şi cancerul au răpus trupul tău cel firav, dar Domnul, văzându-ţi sufletul desăvârşit albit în sângele suferinţei, ţi-a făcut chemare sfântă ca să întregeşti ceata Mărturisitorilor din ceruri, la care cu râvnă I-ai răspuns: Prezent, Sfinţite nevoitorule, Căruia şi noi într-un glas Îi strigăm: Aliluia!

Icos 12
Cine va putea plânge după cuviinţă ducerea ta dintre noi, Cinstite Părinte, căci mii şi zeci de mii de oameni au venit la adormirea ta, din toate marginile lumii, ca să atingă şi să îngroape trupul tău cel sfinţit, dar noi cunoscând mulţimea darurilor de tămăduiri cu care te-a slăvit Dumnezeu, şi amintindu-ne minunatele tale cuvinte prin care ne spuneai că sfinţii nu se plâng, ci se cinstesc, nu plângem ci, nădăjduind în harul rugăciunilor tale, pe tine te cinstim cu unele ca acestea:
Bucură-te, sfinţitule martir, că încă de pe patul spitalului trupul tău s-a arătat izvorâtor de mir;
Bucură-te, că trupu-ntreg de suferinţă fiind răpus, cu sufletul răpit erai la Cel de Sus;
Bucură-te, că arzând de lumină, pe chipul tău moartea părea senină;
Bucură-te, inimă în trei culori aprinsă, ce dragostea din ceruri va bate-n veci nestinsă;
Bucură-te, că pământul de bucurie a tresăltat, fiind cu trupul tău sfinţit cuminecat;
Bucură-te, al Bisericii testament sfinţit, căci casa sufletului tău pe patru stâlpi o ai zidit;
Bucură-te, coloană infinită-a pocăinţei, ce ne-nalţi la cer prin lacrimile suferinţei;
Bucură-te, rug aprins de rugăciune, ce mistui a păcatului întinăciune;
Bucură-te, scară sprijinită-n rai, ce ascultare rugăciunilor noastre ne dai;
Bucură-te, corabie a unităţii, prin care străbatem marea-nvolburată a vieţii;
Bucură-te, de minuni făcătorule mormânt, ce râuri de tămăduiri izvorăşti din pământ;
Bucură-te, că la mormântul tău cu credinţă-alergăm, şi grabnic ajutor de la tine luăm;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Condac 13
O, Sfinte Preacuvioase Părinte Justin, ne închinăm cinstitelor tale nevoinţe, prin care pe Hristos fără tăcere L-ai mărturisit şi până la sfârşit cu preţul vieţii tale L-ai iubit. Părinte al inimilor noastre, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către Înduratul Dumnezeu pentru noi, cei ce alergăm la a ta alinare şi încălzeşte inimile noastre cele răcite de patimi, ca nedespărţiţi de tine, cu dorire împreună să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Mărturisirea Părintelui Justin

Mantuitorul spune limpede: “De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Eu nu pot sa ma fac judecator in locul lui Dumnezeu, nu e in competenta mea sa spun cine se mantuieste sau nu, avem insa o randuiala stabilita de Sf. Parinti si niste sfinte canoane. Nu putem sa spunem noi altfel decat sfintele canoane. Pentru ca asa se face sminteala. Cadem sub anatema Bisericii daca indraznim din voia noastra sa adaugam la cele stabilite prin sinoadele Bisericii o iota, sau sa scoatem ceva. Eu am spus-o si o repet: Trebuie sa marturisim Adevarul si Ortodoxia dupa invatatura Cuviosului Parinte Iustin Popovici, ca sa ne putem mantui in aceste vremuri, cand ecumenismul vrea sa distruga Singurul Adevar Ortodox. Sfantul Iustin spunea: „Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei apusene. … Fara sa tinem seama de calea Apostolilor si Sfintilor Parinti, fara a urma Apostolilor si Sfintilor Parinti dupa Acela care este singurul si adevaratul Dumnezeu in toate lumile, si fara de inchinarea inaintea singurului, si adevaratului, si vesnic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului si Mantuitorului Hristos, este neindoielnic ca omul se va afunda in marea moarta a civilizatelor inchinari europene la idoli, si, in locul viului si adevaratului Dumnezeu, se va inchina idolilor mincinosi ai veacului acestuia, intru care nu este mantuire, nici inviere, nici indumnezeire pentru fiinta cea nenorocita care se cheama om”[1].

Mantuirea este asadar doar in Biserica, si nu in afara ei sau in vreo alta pseudo-biserica. Singura Biserica adevarata ramane Biserica Ortodoxa. Faptele bune ale neortodocsilor pot sa ii ajute sa cunoasca Adevarul ortodox, dar nu sunt suficiente spre mantuire. Fara Botezul in numele Sfintei Treimi, a unei Treimi marturisite in Crezul ortodox, si nu cel ratacit, catolic, nu este mantuire. Dar este vreme de pocainta pentru fiecare si ii asteptam cu bratele deschise catre Sfanta Ortodoxie pe toti cei rataciti pe cale.