Părintele Pamvo cere Sinodului Sfintei Biserici aplicarea canonului care prevede că episcopul nu poate judeca chestiuni care îl privesc

Părintele Pamvo Jugănaru, egumenul Schitului Rădeni, a înaintat o interpelare Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române, în care îi cere să ia notă de faptul că în procesul care i s-a intentat de către arhiepiscopul Iaşilor la Consistoriul Eparhial Monahal Iaşi procedura cuprinde o serie de incompatibilităţi grave, de natură a vicia profund actul juridic şi dreptul constituţional al pârâtului la un proces echitabil şi să dispună o soluţie canonică pentru rezolvarea acestora, în temeiul Statutului BOR (art. 15, lit. z), care spune că Sinodul Sfintei Biserici oferă interpretările finale şi obligatorii ale regulamentelor bisericeşti, adică este echivalentul unei “Curţi Constituţionale” bisericeşti, abilitate să rezolve astfel de “excepţii de neconstituţionalitate” iscate din nepotrivirea prevederilor sfintelor canoane sau ale principiilor juridice pe care Biserica s-a angajat să le respecte (ale Constituţiei, referitoare la ordinea publică, la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului etc.) cu cele ale regulamentelor bisericeşti.

Părintele remarcă faptul că întregul proces este determinat de decizia sfinţiei sale de a întrerupe pomenirea ierarhului semnatar la sinodul din Creta şi se constituie într-o sancţiune pe care ierarhul i-o aplică din acest motiv. Invocând canonul 118/107 al sinodului Cartagina, care preia şi aplică în dreptul canonic principiul juridic nemo in rem suam auctor esse potest, “nimeni nu poate fi judecător în cauza proprie”, părintele Pamvo remarcă faptul că episcopul locului nu poate judeca, prin organele bisericeşti judecătoreşti aflate în directa subordine, un proces în care este implicat direct, a cărui sentinţă o validează şi o pune în aplicare.

Din nerespectarea acestui principiu juridico-canonic, rezultă o serie de incompatibilităţi:

1. Completul consistorial este incompatibil, deoarece are un interes direct în proces, anume apărarea episcopului care i-a numit în funcţie; schimbarea actualilor membri ai completului nu ar schimba cu nimic situaţia, deoarece şi viitorii membri ar fi în aceeaşi incompatibilitate.

2. Avocaţii bisericeşti sunt incompatibili, deoarece părintele nu ar putea solicita serviciul unui avocat numit în funcţie de către episcopul care are un interes direct în cauză.

3. Nu se îndeplineşte condiţia canonică a judecării la recurs de către un complet de şase episcopi plus episcopul sufragan, deoarece completele consistoriilor de recurs sunt alcătuite din arhimandriţi şi exarhi, nu din episcopi, episcopii membri ai sinodului mitropolitan şi ai Sinodului Sfintei Biserici având doar rolul de a aproba lucrul deja judecat de completul consistoriului.

4. Chiar dacă s-ar îndeplini condiţia judecării de către şase episcopi plus episcopul sufragan, în situaţia în care toţi episcopii sunt părtaşi la acelaşi eres din Creta, ei ar fi în aceeaşi condiţie ca şi episcopul sufragan, de a judeca o cauză în care au un interes direct.

5. Conform organizării Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, arhiepiscopul Iaşilor este şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei; prin urmare, recursul ar trebui aprobat de către aceeaşi persoană care s-a judecat cu părintele în prima instanţă.

6. În Pastorala pascală, episcopul locului s-a antepronunţat cu privire la părintele Pamvo, pe care l-a catalogat deja, împreună cu ceilalţi “clerici şi monahi”, ca schismatic (una dintre acuzele la adresa sfinţiei sale în proces este schisma), iar motivele care l-au determinat pe părinte să întrerupă pomenirea şi care stau la baza apărării pe fond în Consistoriu le-a numit deja “motive neîntemeiate”.

Pentru toate aceste incompatibilităţi, părintele Pamvo a cerut Sinodului Sfintei Biserici să dispună suspendarea temporară a procedurilor legate de judecata sfinţiei sale, până când forul conducător al Bisericii va putea găsi o soluţie la această situaţie, care să ţină seama de necesitatea asigurării unui proces corect, atât după standardele canonice, cât şi după cele juridice laice, pe care Biserica trebuie să le respecte, conform Legii Cultelor.

Părintele a atras atenţia că acest impas se datorează forţării încadrării canonico-juridice a faptelor care I se impută şi care, potrivit canonului 15 I-II, nu ar trebui judecate în niciun fel, deoarece nu se constituie într-o abatere disciplinară, ci într-o apărare a Bisericii de schismă şi dezbinare.