Predica Pr. Prof. Theodoros Zisis la anunțarea întreruperii pomenirii Arhiepiscopului Antim al Tesalonicului

[…] Explicând Sinaxarul – de ce Biserica noastră a rânduit această sărbătoare de biruință a Ortodoxiei, ne spune că a rânduit să se săvârșească această sărbătoare a Ortodoxiei, dar oare din ce motiv? Am spus acest lucru de multe ori, deoarece mă mișcă acest motiv, care uneori se împlinește, alteori nu. ”Și acești sfinți mărturisitori”, spune, ”au hotărât atunci ca în fiecare an să se săvârșească astfel această sfântă prăznuire, ca nu cumva să cădem din nou în aceeași rătăcire”. Au stabilit atunci să fie serbată Duminica Ortodoxiei, să fie anatemizate ereziile și să fie lăudați Sfinții, rostind ”Anatema!” și, respectiv, ”Veșnica lor pomenire!”, așa încât noi, auzind anatemele și laudele Sfinților, să nu mai cădem vreodată în erezie. Și nu a scăpat cu ușurință Biserica din perioada aceea, așa cum v-am spus. Știți cum a început scăparea – de aceea v-am spus la început: ”Sosit-a vremea, începutul luptelor duhovnicești.” – a început de la monahi. Sfârșitul întregii acestei perioade a iconomahiei a început de la monahi.

Iar acum, zeci de monahi din Sfântul Munte, astăzi, în această zi, liturghisesc, și m-au sunat ieri și mi-au spus:

”Părinte Theodore, vom fi alături de sfinția voastră, ne vom ruga, ca să putem și noi, așa cum s-a pus capăt iconomahiei, să punem început bun, și să punem capăt unei alte mari erezii, mai rea decât iconomahia. Ne rugăm împreună cu sfinția voastră”. 

Legat de credința noastră, nici cel mai mic lucru nu este mic. Și, rezumând, Sfântul Grigorie Palama atitudinea Bisericii noastre de-a lungul veacurilor față de papism și față de toate ereziile, cum ați auzit mai înainte, spune: ”Tuturor ereticilor, anatema!”. Sfântul Grigorie Palama, rezumând atitudinea față de papistași, ce spune? Să ne unim, să cultivăm prietenia, să cântăm împreună în biserică, la Fanar, Patriarhul cu Papa, îmbrățișări, sărutări, rugăciuni împreună, și recunoaștere în Creta? Ce spune Sfântul Grigorie Palama? ”Dacă noi, cei care am fost învățați de înțelepciunea dumnezeiască a Părinților, nu ignorăm înțelesurile și gândurile diavolului”, – noi am fost învățați de Sfinții Părinți să nu ignorăm capcanele celui viclean – ”nu vă vom primi niciodată la comuniune”, adică pe eretici, pe papi, pe protestanți, pe monofiziți, ”nu vă vom primi niciodată la comuniune, atât timp cât continuați să credeți că Duhul Sfânt purcede din Fiul, atât timp cât continuați să fiți eretici nu avem nici o legătură cu voi, nici o comuniune cu voi”. Și nu este doar opinia Sfântului Grigorie Palama, este opinia întregii Biserici. […]

Și acum face altă uneltire, și în timp ce această uneltire și această erezie pe care a șoptit-o, iarăși, la urechile unor patriarhi eretici, ale unor arhiepiscopi, ca și pe timpul iconomahiei, și acum erezia durează de aproape un veac. Ce șoptește diavolul la urechilor unor patriarhi ai Patriarhiei Constantinopolului, masoni? ”Nu sunteți doar voi Biserică, Dumnezeu îi iubește pe toți, îi iubește și pe protestanți, îi iubește și pe monofiziți, și Biserică sunt toți”. În aceste zile, un profesor din Austria, susținător al Sinodului din Creta, ne-a surprins spunând: ”Bine, dar toți aceștia care se împotrivesc”, adică noi toți, ”afirmă că doar Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”. Și oare greșim dacă spunem că suntem Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, Biserica Părinților. Aceștia însă nu cred acest lucru, cred că toți sunt Biserici, că toți ereticii sunt Biserici și că toți ereticii se vor mântui. Au început, deci, de la începuturile secolului al XX-lea să propovăduiască această erezie a ecumenismului, cum că nu se mântuiesc oamenii doar în Biserica Ortodoxă, ci se mântuiesc orișiunde, și se mântuiesc chiar și în alte religii. Iar ecumenismul intercreștin a devenit ecumenism interreligios. Nu vedeți acum câtă dragoste au față de Islam, le fac și geamii aici, îi purtăm în cârcă. Papa, cu Patriarhul Ecumenic și Arhiepiscopul Atenei S-au dus în Lesvos vara aceasta, ca să le facă primire musulmanilor – și spun asta fără să ignor necazul prin care trec acești oameni. Iar Patriarhul Ecumenic dăruiește Coranul în dreapta și în stânga și toți ceilalți îl imită și împart Corane, și consideră că în Islam, că și în Islam se mântuiesc oamenii.

Și un profesor ortodox – sunt din ce în ce mai rari profesorii ortodocși – profesorul Andreas Theodorou exprimă o poziția foarte bună: ”Ecumenismul nu este erezie și panerezie, așa cum este caracterizat de obicei, este ceva mult mai rău decât panerezia. Ecumenismul este depășirea, absolvirea, reconsiderarea, legiferarea tuturor ereziilor, depășește toate ereziile”. […]

Dacă atunci, iubiții mei, în urmă cu câți ani? … în 1970, în urmă cu 47 de ani fusese depășită orice limită a așteptării, ce limită de așteptare ne-a mai rămas acum, după dezastrul pe care l-a provocat Patriarhul Bartolomeu și ecumeniștii. Mai de mult am scris un text în care spun că Ortodoxia este în pericol și am demonstrat ce pervertire am suferit, ce erodare am suferit în ierarhie, ce pervertire am suferit în facultățile de teologie, ce pervertire am suferit chiar și în Sfântul Munte. De atunci câți ani au trecut? Mai există vreo justificare de a amâna întreruperea pomenirii, când de-acum avem și o ”consfințire” sinodală a ecumenismului?

Există unii, chiar și printre dumneavoastră, enoriași de la Sfântul Antonie, care spun:”Bine, Părinte, dar de ce vă puneți problema să întrerupeți pomenirea lui Antim? Este Antim ecumenist?”. O să vă spun ceva la arhondaric și o să vă citesc, ca să vedeți cât de ecumenist este Antim și să nu vă rețin mai mult aici. Am să vă comunic în arhondaric lucruri importante. Însă acel punct nodal care dovedește că trebuie să întrerupem pomenirea este Sinodul din Creta. Nu mai e loc de amânare. A avut loc ”consacrarea” ecumenismului la cel mai înalt nivel. Canonul spune: ”când episcopul propovăduiește erezia cu capul descoperit, să întrerupem pomenirea”. Există un nivel mai înalt al autorității, pe care toată lumea îl vede? Și ”consfințirea” s-a făcut chiar în documente scrise care rămân. Iar documentele acestui Sinod vor rămâne, dacă nu le condamnăm, vor rămâne de-a lungul veacurilor. Scripta manent. De vreme ce Arhiepiscopul Tesalonicului, Antim, elogiază Sinodul din Creta și acceptă cele ce au fost hotărâte acolo, el acceptă ”cu capul descoperit” erezia ecumenismului și este el însuși ecumenist. Acum, nu vă mai rețin, vă voi citi doar sfârșitul unui text pe care i l-am trimis Arhiepiscopului Antim, comunicându-i întreruperea pomenirii. La arhondaric vă voi citi textul în întregime.

Deci, în textul pe care l-am trimis către Mitropolitul Tesalonicului îi spun următoarele: ”Din categoria episcopilor ecumeniști faceți parte și Preafericirea Voastră, kir Antim, așa cum v-am explicat în urmă cu câteva zile în epistola pe care v-am trimis-o, răspunzând la «părinteasca» Voastră epistolă mustrătoare în care îmi recomandați să nu mai vorbesc despre ecumenism și nici împotriva Sinodului din Creta. Pentru că tulbur, chipurile, conștiinta pleromei Bisericii. Ați adeverit cât se poate de clar, cu capul descoperit, identitatea Voastră ecumenistă prin acceptarea elogiatoare a pseudo-Sinodului din Creta, la întrunirea plenară a Sinodului Bisericii Greciei din 23-24 noiembrie 2016, și prin porunca de a fi împărțită și citită în sfintele biserici ale mitropoliei Voastre foarte mincinosul text «Către popor». Oricât v-ați strădui, și Preafericirea-Voastră și ceilalți episcopi ecumeniști să cosmetizați acest pseudo-sinod, nu veți reuși, pentru că acesta nu este nici sfânt, nici mare, nici sinod, după cum reiese din mărturia adevărată a pliromei Bisericii. Deci, deoarece demersul Vostru cade sub incidența celor prevăzute de canoane despre episcopii care propovăduiesc erezia, anume potrivit prevederilor Canonului 15 al Sinodului I-II Ecumenic din timpul Sfântului Fotie, sintetizând tradiția patristică și apostolică, din acest motiv întrerup pomenirea numelui Vostru la sfintele slujbe, începând în mod simbolic de azi, Duminica Ortodoxiei.

Conștiința mea duhovnicească nu suportă ca, pe de o parte, Biserica, potrivit Sfinților Părinți și Sfintelor Sinoade, să condamne azi toate ereziile și pe iconomahi, iar dumneavoastră să recunoașteți ereziile ca Biserici și să constituiți dimpreună cu iconomahii protestanți Consiliul Mondial al Bisericilor. Dacă aș continua să pomenesc numele Vostru aș declara că sunt și eu ecumenist, că am aceeași credință cu Preafericirea Voastră și că mint în fața adevărului Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce sfințește și este sfințit pe Sfânta Masă, așa cum Preafericirea Voastră mințiți acum, alături de aproape toți episcopii vechii și noii Grecii, afirmând cu glas mare că Patriarhul Bartolomeu și Sfântul Sinod «drept învață cuvântul adevărului». M-aș bucura mult dacă ați aplica și Preafericirea Voastră Sfintele Canoane, în special Canonul 15 al Sinodului I-II Ecumenic și ați elogia astfel luptele pentru credință sau cel puțin m-ați lăsa să-mi înfăptuiesc lucrarea liturgică și didactică în Sfânta Biserică a Sfântului Antonie cel Mare. Nu vreau să plec de la Sfântul Antonie.

Vă voi spune la arhondaric ce i-am spus unui episcop, care m-a sunat ieri și mă sfătuia: ”Părinte, nu faceți asta, se va provoca o mare tulburare”. Este timpul să se provoace tulburare, să se trezească lumea.

Și mai departe, în epistolă, am spus: ”Să mă lăsați, deci, să liturghisesc la Sfântul Antonie cel Mare. Așa a făcut Patriarhul Atenagora când athoniții au încetat să-l mai pomenească și așa a făcut și Sfântul Sinod al Bisericii Greciei cu cei trei mitropoliți menționați. Nu au luat nici o măsură împotriva lor și astfel s-au evitat rupturile, care s-ar fi ivit și în cazul reformei calendarului, dacă Biserica nu i-ar fi îngăduit în sânurile ei pe cei ce voiau să urmeze vechiul calendar, așa cum a îngăduit acest lucru și multor Biserici Locale și Sfântului Munte. Dacă începeți prigoanele, Preafericirea-Voastră sunteți cel care încalcă Sfintele Canoane și unul care provoacă schisme. Eu nu voi provoca schismă, pentru că nu voi adera la nici o grupare schismatică, nici nu voi pomeni alt episcop, ci voi aștepta cu nădejdea cea bună să reiau pomenirea Voastră atunci când în mod public și în biserici veți condamna ereziile monofizitismului, a papismului, a protestantismului, panerezia ecumenismului și veți respinge pseudo-Sinodul din Creta.

Dacă rămâneți în cugetele Voastre filopapistașe și ecumeniste nu doresc să mai am nici o părtășie cu Preafericirea Voastră, urmând astfel povățuitorului Ortodoxiei, Sfântului Marcu Evghenicul, care rezumând tradiția sinodală și patristică a Bisericii, spunea: ”Toți învățătorii Bisericii, toate Sinoadele, și întreaga Sfântă Scriptură ne îndeamnă să-i evităm pe eterodocși și să nu avem legătură cu ei”. Recomandă Sfântul Marcu să ne ferim de cei de cuget latin, care corespund ecumeniștilor de azi, așa cum fuge cineva de șerpi. Și, de asemenea, avea convingerea că pe cât se îndepărtează de Patriarhul filocatolic și de cei de un cuget cu el, pe atât se apropie de Dumnezeu și de Sfinți și pe cât se desparte de aceștia, se unește cu adevărul și cu Sfinții Părinți și teologii Bisericii”. Pe cât ne îndepărtăm de ecumeniști, ne apropiem de Dumnezeu.

Eu, ca un neînsemnat păstor și învățător, îmi fac datoria față de Biserică, azi, în Duminica Ortodoxiei, și mă rog și aștept și de la dumneavoastră, fraților, să faceți ce vă luminează Dumnezeu. Amin.