În cursul zilei de astăzi, 8 februarie 2017, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, Hariton Negrea, s-a prezentat la Schitul Rădeni, unde l-a ameninţat pe egumenul schitului, Părintele Pamvo Jugănaru, că mâine va veni la schit, împreună cu ieromonahul Ioan Şişmanian, pentru a sluji Sfânta Liturghie, cu pomenirea ierarhului părtaş la erezie. Stareţul a precizat că va fi însoţit şi de efective ale Poliţiei.
Această mişcare este motivată de o decizie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei de oprire a Părintelui Pamvo de la slujire pe o perioadă de 30 de zile şi de dorinţa de a-l aduce la schit pe ieromonahul Ioan Şişmanian ca preot pomenitor pe perioada în care Părintele Pamvo este oprit de la slujire. Decizia de oprire de la slujire i-a fost comunicată Părintelui Pamvo de către exarhul MMB, arhimandritul Nichifor Horia, care a vizitat în cursul dimineţii Schitul Rădeni, anunţând şi iminenta aducere a ieromonahului Ioan Şişmanian ca preot înlocuitor.
Oprirea de la slujire a Părintelui Pamvo este un act arbitrar al MMB, cauzat de decizia părintelui de a se îngrădi de erezia ecumenistă, pe care mitropolitul Moldovei a mărturisit-o sub semnătură, împreună cu toţi ceilalţi ierarhi români, în cadrul sinodului din Creta. În conformitate cu canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, întreruperea pomenirii ierarhului pentru participarea acestuia la erezie este o măsură legitimă, pe care preotul are dreptul şi datoria să o ia, şi pentru care nu poate fi sancţionat în niciun fel, conform canonului 15 I-II Constantinopol. Decizia de a aduce alt preot slujitor este lipsită de temei, fiind motivată doar de dorinţa de a determina reluarea la Rădeni, prin orice mijloace, a pomenirii ierarhului.
Decizia stareţului Hariton de a prelua prin forţă Schitul Rădeni este un act arbitrar, deoarece nu poate invoca un temei legal sau un document prin care să demonstreze că Schitul este cu adevărat, conform tuturor uzanţelor bisericeşti, în subordonarea Mănăstirii Petru Vodă.
Pretenţia de a veni cu Poliţia nu se întemeiază pe niciun temei legal, singurul mod în care Poliţia şi Jandarmeria pot interveni în asemenea situaţii este pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti executorii. Această hotărâre nu există, prin urmare Poliţia şi Jandarmeria nu au niciun motiv să intervină în schitul Rădeni şi nu o pot face fără o încălcare flagrantă a legii.
Locuitorii satului Rădeni şi cei 500 de credincioşi din toată ţara, care îşi găsesc în Schitul Rădeni un loc în care să participe la slujbe ortodoxe necontaminate cu erezia ecumenismului, nu doresc să fie tulburaţi în timp ce se roagă, prin prezenţa la slujbe a unor preoţi care pomenesc ierarhul părtaş la erezie. Orice încercare de a le tulbura participarea la slujbe, prin aducerea unui preot, care, împotriva conştiinţei lor, să pomenească ierarhul, se va solda cu plângere penală împotriva celor care nu îi lasă să se roage şi a celor ce îi instigă pe cei ce nu îi lase să se roage, conform articolului 381 din Noul Cod Penal, care pedepseşte cu închisoarea pe oricine tulbură desfăşurarea unui serviciu religios sau împiedică pe cineva să participe la slujbele unui cult religios.
Ioana
Cum stau lucrurile în privinţa împartasirii cu Sfintele Taine în zilele noastre?! Este o mare confuzie. Toţi crestinii sunt îndemnaţi sa se împartaseasca si înca foarte des. Susţinatorii împartasirii dese, aduc marturii de la Sfinţii Parinţi în sensul acesta. Nu spun nimic însa de faptul ca scrierile acestora, erau adresate unor crestini care în majoritatea lor nu aveau pacate opritoare de la primirea Sfintei Împartasanii, însa erau indiferenţi în ceea ce priveste primirea acesteia, iar unii nu o primeau dintr-o falsa evlavie sau smerenie. De asemenea nu fac nici o nota cat de mica la astfel de scrieri, despre faptul ca peste tot unde Sfinţii Parinţi spun ca trebuie exclusi de la Sfanta Împartasanie cei opriţi de sfintele canoane, este vorba de cei cu pacate grele, de care se fac vinovaţi majoritatea celor ce se împartasesc astazi si unii înca foarte des. Nici nu dau macar cateva canoane care hotarasc anii ce trebuie sa stea opriţi de la Sfanta Împartasanie cei cu pacate grele si din care sa se vada ce nevoinţa trebuie sa faca în acest sens.
Este foarte grav faptul ca sunt aduse în actualitate scrieri ale Sfinţilor Parinţi care vorbesc despre împartasirea deasa fara sa li se spune celor care o fac astazi împotriva sfintelor canoane, ca nu îi privesc pe ei îndemnurile Sfinţilor Parinţi, ci pe cei cu pacate usoare, dupa cum am vazut mai sus, în citatul dat de la Sfantul Nicodim Aghioritul. Atunci cand Sfinţii Parinţi îndemnau la împartasire deasa, era vorba deci de majoritatea crestinilor de atunci, care nu aveau pacate grele, opritoare de la aceasta, dar erau nepasatori si nestiutori cu privire la importanţa covarsitoare a primirii Sfintei Împartasanii. Cei cu pacate grele în timpurile de atunci erau puţini, o excepţie.
Astazi situaţia este dimpotriva si scrieri care îndeamna la împartasirea deasa nu îsi au rostul. Ar trebui ca, crestinii zilelor noastre sa fie îndemnaţi sa citeasca scrierile amintite mai sus Pidalionul, Carte foarte folositoare se suflet si altele de felul acestora, pentru ca sa nu se împartaseasca cu nevrednicie.(Vezi si Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 11, versetele 27-31).
Sa luam aminte asadar pentru ca este vorba de doua stari duhovnicesti diferite, de doua nevrednicii diferite faţa de primirea Sfintei Împartasanii.
Repetam, spre o mai buna înţelegere, ca este vorba de una care nu ne opreste de la primirea Sfintei Împartasanii (pacatele usoare), si o alta care ne opreste de la primirea ei, mai mulţi sau mai puţini ani, în funcţie de ce fel de canon mai aspru sau mai puţin aspru facem, datorita pacatelor grele pe care le-am facut. Altminteri nu se explica faptul ca Sfantul Nicodim Aghioritul în unele scrieri îndeamna la împartasire deasa, însa în altele arata clar ca sunt unii care nu pot sa se împartaseasca, decat dupa ce sunt opriţi de la Sfanta Împartasanie un timp si fac anumite nevoinţe, dupa cum vedem în notele extinse pe care le face la Pidalion sau în învaţaturile sale din Carte foarte folositoare de suflet.
Pe cei care suntem nedumeriţi de faptul ca desi sunt dezlegaţi de pacate atunci cand se spovedim, nu suntem lasaţi totusi sa se împartasim, Sfantul Nicodim Aghioritul ne învaţa:
„Daca cineva, fiind nedumerit, ar spune ca pacatul celui ce se pocaieste se iarta prin rugaciunea de iertare a duhovnicului – si deci de ce acestuia nu i se îngaduie sa se împartaseasca cu Sfintele Taine, odata ce a fost iertat si îndreptat? – acestuia îi raspundem în trei chipuri: 1) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, însa nu de-a dreptul, ci socotind ca el va împlini canonul si va sta departe de Sfanta Împartasanie (fiindca de aceea duhovnicul, înainte de iertare, îi hotaraste canonul si lipsirea de Sfintele Taine); 2) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, nu însa si pedeapsa si certarea pentru pacat, cu alte cuvinte canonul, în care se cuprinde si îndepartarea de la Sfanta Împartasanie. Fiindca si pacatul lui David s-a iertat cu adevarat de Dumnezeu – cand Natan i-a spus: „Domnul a ridicat pacatul tau” – dar nu s-a iertat si pedeapsa pentru pacatul lui, fiindca, dupa aceasta iertare, el a fost izgonit din împaraţia sa de catre fiul sau, Avesalom si sabia nu s-a îndepartat de casa lui si alte nenumarate rautaţi a patimit, dupa cum însusi Natan i le proorocise; 3) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, dar este nevoie ca pacatosul sa fie pus la încercare si, cu timpul, sa fie întarit în harul lui Dumnezeu.” (Carte foarte folositoare de suflet)
Credem ca ne este destul de limpede fiecaruia, date fiind marturiile de mai sus de la Sfinţii Parinţi, ca astazi nu mai avem mulţi crestini care sa se împartaseasca si înca foarte des.
Majoritatea crestinilor din zilele noastre facem pacate opritoare de la Sfanta Împartasanie si nu putem sa ne împartasim, decat dupa ce împlinim canoanele date de Sfinţii Parinţi .
Ar fi bine sa luam aminte cu toţii la cuvintele Sfantului Paisie de la Neamţ care zice:
„Va spun si aceasta ca eu am cautat cu ravna în toate sfintele canoane, daca nu cumva se gasesc oarecare epitimii fara îndepartarea de la împartasirea cu Sfintele Taine, dar nu am putut gasi. Însa este prea înfricosata si înspaimantatoare certarea pusa asupra preoţilor care îndraznesc sa împartaseasca pe cei opriţi de sfintele canoane. Pe amandoi (preot si credincios n.n.) Biserica îi aseamana cu Iuda vanzatorul. ”