PS Longhin: Nu vom primi nici sinodul din Creta, nici rătăcirile voastre, nici nebuniile voastre pe care vreți să le aduceți peste noi!

Spun un NU hotarat asa zisului sinod din Creta! Doamne ajuta -ne si iarta-ne pentru pacatele noastre!

Dumnezeu să-l ocrotească pe PS. Longhin pentru că avem mare nevoie de întărire duhovnicească în aceste vremuri cumplite. Nimeni nu a spus atât de clar lucrurilor pe nume. Toți o învârt și o cocolesc dar PS. a spus clar: sunt trădători și eretici și s-au lipsit de Duhul Sfint. După zeci de ani de erezie și legiferarea ei și mai ales pentru ignoranța și nepăsarea pentru Sfințenie si adevăr, mai nădăjduim în Sfințenia Tainelor? Ne îmbătam cu apă rece.

După câteva zile de când am ascultat sinaxa de la Bănceni și am decantat cele spuse acolo, îndrăznesc să spun câteva lucruri pe care le consider importante, sperând că rămân în smerenia mea de mare păcătos ce mă aflu. Și să mă ierte frații care comentează pe blog dacă repet lucruri deja spuse de ei, fiindcă nu am avut timpul și dispoziția să citesc și comentariile lor.
Deși corectă, motivația pentru care Preacuviosul Părinte nostru Sava Lavriotul l-a îndemnat pe un Înalt Arhiereu rus să continue pomenirea patriarhului Kirill al Rusiei, în ciuda pornirii vădite a Înaltului Arhiereu rus spre păzirea neîntinată a credinței celei drepte și în ciuda dovezilor de pupinpapism date de patriarhul rus la Havana și de declarațiile lui recente filo-bartolomiene, mi s-a părut un pic neclară și aș vrea s-o nuanțez. Nu cred că este o greșeală, din punct de vedere formal, ca orice Arhiereu care, fie nu a participat la pseudo-sinodul cretan, fie nu a aderat la hotărârile acestui pseudo-sinod în adunările Sfintelor Sinoade ale Bisericilor Autocefale locale (așa cum se întâmplă în Rusia, unde – cred și sper, chiar dacă nu știu cu precizie – Sfântul Sinod al Bisericii Ruse nici măcar nu a pus în discuție sau supus la vot aderarea la hotărârile pseudo-sinodului cretan), să poată fi pomenit în continuare la Sfintele Slujbe, chiar dacă, prin atitudinea lui, dovedește că îi sfârâie călcâiele după ecumenism. Aceasta pentru că atitudinea acelui încă Arhiereu și încă Sfânt Sinod încă mai stau agățate de Sfânta noastră Ortodoxie printr-un cât de subțire și absolut formal fir de ață (totuși, încă existent), de care mai stăteau agățate și actualmente pseudo-patriarhul nostru și pseudo-sfântul nostru sinod până la semnarea documentelor cretane și până la aderarea la hotărârile pseudo-sinodului cretan în cadrul adunărilor pseudo-sinodale autocefale de după pseudo-sinodul cretan. Iar legitimarea pentru formalismul încă existenței acestui extrem de subțire fir de ață este, în primul și în cel mai dintâi rând, milostivirea lui Dumnezeu, Care îndelung rabdă, chiar și pe cei mai păcătoși, care, din păcate, s-au dovedit a fi, astăzi, înșiși ierarhii și Care, pe de altă parte, dorește mântuirea celor ce, în nevinovăția lor, abia acum au ajuns în Sfânta Biserică și așteaptă de la clerici dreptatea pe care au aflat-o din Sfintele Scripturi, neștiind (și trebuind, desigur, să afle, încetul cu încetul, inclusiv de la noi) de frământările existențiale ale Bisericii și de cât de departe a ajuns conducerea Bisericii de acea Sfântă Dreptate. Și mai este un motiv binecuvântat prin care se vădește mărimea milostivirii Lui Dumnezeu către noi, oamenii. Și anume, în ciuda mărturisirii anti-ecumeniste fervente, de care ne prevalăm noi înșine astăzi, Sfânt Preacuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul s-a rugat la Dumnezeu să-i dea prea-scrântitului Bartolomeu vreme de pocăință pentru întoarcere din erezia lui deșănțată, datorită cărei erezii prea-scrântitul și-a câștigat titlul de pseudo-doctor în teologie (lucru care ne arată adevăratele ape în care se scaldă așa-numita patriarhie ecumenică, fiindcă mai vinovați sunt cei care au acordat titlul de doctor în erezie decât cel care l-a dobândit) și în numele căreia de multă vreme îi prigonește pe Preacuvioșii din Sfântul Munte Athos și a ajuns să-i prigonească, indirect, datorită pseudo-sinodului cretan și pe adevărații mărturisitori din Sfânta Biserică Română. Această rugăciune făcută de Sfântul Preacuviosul nostru Părinte Paisie Aghioritul pentru așteptarea întoarcerii din erezie a prea-scrântitului Bartolomeu s-a adăugat la milostivirea Lui Dumnezeu pentru întărirea prea-subțirelui fir de ață care încă îi mai leagă pe, de altfel, dovediții prea-ecumeniști arhierei de Ortodoxie. Bine ar fi dacă prea-scrântitul Bartolomeu, care a îndrăznit, în prea-nebunia lui, să-i amenințe cu „anathema” pe adevărații drept-credincioși care i s-au adresat prin scrisori de repudiere a pseudo-sinodului cretan și a hotărârilor lui, care anathema nu-și dă seama, prea-scrântitul, că este înmiit peste capul lui de ereziarh învederat și că este doar cunună peste cei asupra cărora a rostit-o sau voiește s-o rostească, ar conștientiza că vedenia recentă pe care un Preacuvios Părinte Teolog trăitor în Sfântul Munte Athos a avut-o – vedenie în care i s-a arătat Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul poruncindu-i să purceadă la luptă dimpreună cu toată suflarea ortodoxă, de la cel mai mic (care sunt eu) până la cel mai mare, împotriva pseudo-sinodului cretan și a hotărârilor lui ca fiind sinodul cel blestemat stricător de rânduială proorocit de Sfinții Părinți pentru vremurile cele de pe urmă – este un semnal că nu mai poate beneficia de rugăciunea Sfântului Preacuvios Paisie Aghioritul făcută special pentru răbdarea întoarcerii lui din erezie, că timpul căinței lui a ajuns la scadență. Altfel, ar fi trimis Dumnezeu ca sol ceresc la Preacuviosul Părinte Teolog din Sfântul Munte Athos, asemănat, în vedenie, de Sfânt Preacuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul cu Sfântul Vasile Cel Mare, pe celălalt Mare Teolog al Ortodoxiei moderne, pe Sfântul Preacuvios Teolog Iustin Popovici, primul care a vădit erezia ecumenistă și a mărturisit cu neegalată tărie împotriva ecumenismului și a consiliului mondial al așa-ziselor biserici și căruia i s-ar cuveni întâietatea în meritocrația luptei anti-ecumeniste. Dar, pentru rugăciunea de așteptare a întoarcerii din erezie rostită de Sfânt Preacuviosul Părinte Paisie Aghioritul și, poate și pentru împreuna petrecere în smerenia Sfântului Munte Athos, a trimis Dumnezeu ca sol al Său pe Sfântul Paisie Aghioritul ca să-l facă pe prea-scrântitul de Constantinopol ajuns inchizitor papist peste ortodocși să înțeleagă că i s-a scurs vremea de pocăință, că nici măcar rugăciunile făcute pentru el de Sfinții Lui Dumnezeu nu mai au trecere înaintea Lui. Cum va înțelege, oare, prea-scrântitul Bartolomeu? Precum care din cei doi tâlhari de pe Cruce?
Dar, pentru că nu despre prea-scrântita patriarhie ecumenică de Constantinopol începusem vorba – care prea-scrântită patriarhie ne învăța pe noi în însuși timpul lucrărilor pseudo-sinodului cretan printr-unul dintre apostații săi pseudo-ierarhi slujitori că nu rezultă de nicăieri din Sfânta Tradiție cum că Ortodoxia ar fi Biserica Cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească (!?!) (de parcă ar mai fi trebuit să rezulte și de altundeva, de vreme ce Întâiul și Al Doilea Sfânt Sinod Ecumenic au statornicit aceasta) – să revenim la spusele Preacuviosului Părinte Sava Lavriotul, întărindu-le în sensul că, până ce Patriarhia și Sfântul Sinod al Rusiei nu se va exprima vădit în favoarea hotărârilor pseudo-sinodului cretan prin vot în cadrul Adunării Sfântului Sinod al Rusiei, atât Prea-Sfințitul Longhin Jar, care îl pomenește pe superiorul său ierarhic, cât și superiorul său ierarhic, care îl pomenește pe patriarhul Kirill, cât și patriarhul Kirill însuși, care îl pomenește pe prea-scrântitul Bartolomeu, nu sunt greșiți față de Ortodoxie, deoarece Biserica Rusiei, care nu a aderat încă (și aici sper ca, din necunoștință de cauză, să nu mă înșel) în adunările Sfântului ei Sinod, la hotărârile pseudo-sinodului cretan, ca neparticipantă la lucrările pseudo-sinodului cretan și nesemnatară a documentelor lui beneficiază, chiar dacă numai formal, de acel prea-subțiat fir de ață care mai leagă astăzi ortodoxia de învățătura Sfinților Părinți, fir care este mai puternic doar pe partea Bisericilor Bulgariei și Georgiei – ieșite încă demult din consiliul mondial al pseudo-bisericilor, neparticipante la pseudo-sinodul cretan, nesemnatare ale hotărârilor lui și împotrivitoare în Sfintele lor Sinoade la adoptarea hotărârilor lui – pe care Dumnezeu să le țină tari în mărturisire până la sfârșit inclusiv pentru rolul lor de punct de reper pentru toți ortodocșii cei adevărați din celelalte Biserici Autocefale.
Fără să fi greșit în fond, deoarece a fost doar puțin confuz în exprimare, am îndrăznit să întăresc, astfel, vorbele Preacuviosului Părintelui nostru Sava Lavriotul despre dreptatea, din păcate – după patriarhul Kirill – numai formală, a pomenirii ierarhilor în Biserica Rusiei.
Cât despre nedreptatea ce li se face Maicilor de la Văratec, Părintelui Grigorie Sanda și celorlalți Părinți mărturisitori dimpreună cu el de la Schitul Lacu Frumos, Părintelui Elefterie Tărcuță, Părintelui Claudiu Buză, Preacuvioșilor Părinți Pamvo Jugănaru și Tihon, Părintelui Dr. Ciprian-Ioan Staicu și celorlalți Părinți mărturisitori care vor mai fi fiind, mă rog la Dumnezeu să strice toată Agheazma Mare slujită la Bobotează în toate Bisericile unde au fost pomenite numele pseudo-ierarhilor semnatari ai documentelor din Creta sau aderenți la hotărârile pseudo-sinodului cretan în cele două adunări ale de-acum pseudo-sinodului Bisericii Române, pentru ca respectivele Biserici să rămână goale de credincioși și preoții din acele Biserici să înțeleagă măcar astfel – dacă de bună-voia lor sau de frică nu au vrut – că trebuie întreruptă pomenirea pseudo-ierarhilor stricători de rânduială în vederea căinței și întoarcerii pseudo-ierarhilor la adevărata slujire a Ortodoxiei și în vederea repunerii Bisericii pe făgașul ei normal conform cu învățătura Sfinților Părinți. Nu știu în ce măsură rugăciunea mea de cel mai mare dintre păcătoși și nevrednici va fi auzită de Domnul, dar eu așa mă rog!