Mărturiile calomnioase ale starețului Hariton dezaprobate chiar de unul din „martorii” săi

Chiar că sunt penibili hariton &co

Si chiar daca prin absurdul absurdului ar fi avut vreuna din vinile acelea, repet PRIN ABSURD, ce relevanta are in problema? Toata discutia trebuie sa fie despre erezie, nepomenire si punct. Evident cu argumente teologice.
In situatia de la Petru Voda se divagheaza special.
Si oricum orice pacat personal nu poate fi pus in balanta cu a fi ecumenist eretic. Greseala aia ar trage prea usor la balanta.
Sa ne rugam pentru parintele Tihon!

‘’Expresia de iscusit si iscusinta a ramas pana acum in manastiri; prin ea se arata buna pricepere a caracterului individual al monahismului, castigata printr-o curatie a vietii, studiul Sfintei Scripturi si al scrierilor patristice , o buna pricepere umbrita de darul lui Dumnezeu. In timpurile infloritoare ale monahismului erau multi neiscusiti, care se bucurau de un nume rasunator al sfinteniei , preaslaviti pe de-o parte din ignoranta, iar pe de alta parte, de satana; care ii intrebuinta pe acesti batrani drept unealta pentru sine, pentru a-i pierde pe monahi si monahismul.(…)
In planul de lucru al dracilor intotdeauna era si raspandirea zvonurilor rele privitoare la slujitorii cei adevarati ai lui Dumnezeu si a laudelor neobisnuite pentru slujitorii lui satana camuflati sub masca slujitorilor lui Dumnezeu.(…)
Acest lucru s-a spus ca o prevenire pentru monahii incepatori, ca sa stie cum sa-si aleaga povatuitorul. Nu trebuia sa ne luam dupa parerea societatii omenesti chiar daca aceasta parere ar fii parerea marii majoritati; trebuie sa ne lasam indrumati de lumina Sfintei Scripturi si de scrierile Sfintilor Parinti. Este o mare nenorocire sa cazi din pricina nestiintei si a mintii usoare sub indrumarea unui invatator mincinos, daca orb pe orb va povatui vor cadea amandoi in groapa, a zis Domnul.”
Pg. 38 Sfantul Ignatie Brancianinov – Talcuire la Patericul Egiptean

– Imaginea lui Dumnezeu-Tatal nu se poate iconografia
– Icoanele in care vedeti pe Dumnezeu cu parul alb si barba alba este tot Dumnezeu-Fiul
– Sfintii Parinti spun ca Fiul este Ratiunea, Cuvantul si Fiul
– La Mamvri a fost tot Dumnezeu-Fiul cu doi Ingeri (cititi Facere XVIII-XIX)
– Porumbelul de la Boboteaza nu a fost Persoana Duhului Sfant, ci semnul ca Duhul a fost de fata
– Limbile de foc de la Cincizecime nu au fost Persoana Duhului Sfant, ci lucrarea Duhului
– Mos Craciun e un idol, e un drac si in spatele lui este lucrarea lui Lucifer
– Numarul Sfintelor Taine nu sunt SAPTE, toate ierurgiile sunt tot taine
– Raiul nu e totuna cu Imparatia Vesnica, cu Camara de Nunta de dupa Parusie
– Iadul nu e totuna cu Gheena (sau Intunericul cel mai dinafara). Pana la Parusie e iad, dupa Parusie e Gheena
– Cei gasiti in Iad in momentul Parusiei vor iesi osanditi pe veci si ei vor fi judecati pe loc, acolo in iad fiind, doar ca iadul se va deschide atunci pentru judecata iar dupa judecata iadul are sa fie aruncat in Intunericul cel mai dinafara, in Gheena (deci din Iad se mai iese, din Gheena nu)
– Gheena e un loc, un soi de ‘nefiinta’, de ‘neant’, care are sa fie aruncat in afara Imparatiei Vesnice, un loc unde diavolii si osanditii isi vor trai schizofrenia sau moartea vesnica, adica ruperea vesnica de Dumnezeire
– Sufletul omenesc are independent de trup cele cinci simturi, ratiune, sentiment, vointa, memorie, imaginatie, constiinta, constienta, acestea fiind Chipul lui Dumnezeu din om. Sufletul este in intregime MINTE! Oamenii din rai sau din iad sunt constienti si au toate puterile sufletului. Abia dupa Parusie sufletul are sa aibe ceva schimbari: pentru cei din rai desavarsirea care are sa plineasca pe veci sufletul si unele parti din unele functiuni ale sufletului isi vor incheia activitatea (cum ar fi memoria indreptata spre trecut si atentia), iar cei din gheena vor fi intr-o schizofrenie vesnica si facultatile sufletelor lor vor fi invesmantate tocmai in aceasta schizofrenie absoluta.
– Acum, Sfintii in Rai si osanditii in iad nu sunt in vreo somnolenta sau inconstienta, sunt in constienta de sine bucuroasa primii, iar ceilalti in constienta de sine chinuitoare
– Sinucigasii si ereticii (gasiti in moartea prin suicid sau in erezie), dupa ce ies din trup nici ingerul pazitor nu au dreptul sa-l vada, niciun inger al Raiului, niciun Raiul si niciun Sfant
– Orice Cruce cu mai multe brate nu este Crucea lui Hristos, ci falsul diavolului
– Toate insemnele zodiacale de pe biserici si cartile bisericesti sunt dracesti
– Toate insemnele paganesti, egiptene, masonice, babiloniene, sunt insemne dracesti
– Orice botezat (ortodox) cu orice pacate personale poate fi pomenit in Proscomidii si Liturghii
– Proscomidia nu pomeneste copii avortati, cum am auzit la unii parinti, ci copii botezati care au murit in frageda copilarie. Pe acestia ii pomenim din neam in neam pentru ca au murit fara lupta, dar totusi au fost prinsi in cinste si curatie.

Atentie sporita! In ultima mie de ani multe scrieri ale Sfintilor Parinti au fost falsificate aproape insesizabil. Nu va incredeti in orice scriere pe care o gasiti!

”Decizia aceasta de caterisire marchează momentul de început al prigoanei contra tuturor celor care vor să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni. Ea dovedește clar că BOR s-a transformat deplin într-o instituție lumească cu funcționari, comisii și regulamente. Între cei care își doresc mântuirea și cei care au ales viața aceasta este prăpastia ce desparte pe Lazăr, la sânul lui Avraam, de bogatul nemilostiv.
Ierarhii apostați au regulamente, nu canoane, au întruniri nu sfinte sinoade, iubesc ecumenismul, nu dreapta-credință, îl vor pe antihrist, nu pe Hristos.
Ierarhii apostați sunt vicleni dar întunecați, nu pricep o iotă din Evanghelie și oricum nu-i interesează. Argumentele teologice îi depășesc și plictisesc. Ei au regulamente, pe acestea le știu și le invocă. Canoanele le sunt străine, Sfinții Părinți, nesuferiți. Hristos și iubirea aproapelui sunt sloganuri folosite precum odată o făceau și bolșevicii; doar textele erau diferite. Prostimea trebuie ținută în întuneric cu orice preț iar prețul unei vieți fără griji e mare.” (Liviu)