Iata ce putem citi la Pr. dr. Mihai Valică: “Am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, CMB, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age…” de pe Apologeticum:
Ortodoxia actuală, între ecumenism, serghianism, dez-ortodoxie și gafe panortodoxe și locale
Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre,
- Introducere
Îngrijorați de faptul că B.O.R. „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”1, am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.
Modul în care B.O.R. ia act2 de „prestanța delegației române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Bisericii Ortodoxe Române la acel sinod”3. Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.
Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, „sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, „a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afarasa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă Dl teolog Mihai Silviu CHIRILĂ4
În plus, Comunicatul sinodului B.O.R.5 sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă6 și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe!
- Între Biserica lui Iisus Hristos și „Biserica Întâistătătorilor”
Ne adresăm Preafericirii, Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, ca fii duhovnicești pe care ne păstoriți, pentru a Vă anunța pe această cale că noi, împreună cu fiii duhovnicești și cu credincioșii pe care îi păstorim, după o atentă analiză a documentelor emise de „sinodul” din Creta, respingem unele hotărâri ale acestui „sinod”, considerându-le de neacceptat, întrucât sunt neconforme cu învățătura Bisericii Ortodoxe, motiv pentru care nu pot fi receptate de poporul dreptcredincios.
De aceea, rugăm membrii Sinodului Sfintei noastre Biserici să facă același lucru, iar pe cei care au semnat hotărârile sinodale, în mod paradoxal, dacă se are în vedere faptul că nu au fost de acord întru totul cu anumite formulări teologice, venind cu argumente solide împotriva acestora, îi rugăm de asemenea să ia aminte la soluția pastorală de a-și retrage semnătura de pe documentele în discuție, la momentul potrivit, pentru a nu fi condamnați ca eretici de „sistemul sinodal” al Ortodoxiei universale.
Foarte mulți teologi, ierarhi și duhovnici de renume, precum și sinoadele celor patru Biserici autocefale neparticipante la sinodul din Creta, consideră că acest sinod nu îndeplinește condițiile unui sinod canonic al Bisericii Ortodoxe, care este Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, ci, cel mult, un sinod al elitelor eclesiale, respectiv al
Întâistătătorilor, care imită comportamentul papilor și sunt avizi de „puterea acestora”.
Unii teologi compară chiar acel sinod cretan cu un „teatru eclesial gratuit”, întrucât multe din deciziile acestuia nu sunt în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade Ecumenice, ci după modelul enciclicei papale Dominus Jesus7, în care papa Ioan Paul al II-lea spune răspicat că recunoaște ca biserici și acele comunități creștine, însă deplinătatea adevărului există doar în Biserica Catolică:
„…the Church of Christ, despite the divisions which exist among Christians, continues to exist fully only in the Catholic Church, and on the other hand, that ‘outside of her structure, many elements can be found of sanctification and truth’ that is, in those Churches and ecclesial communities which are not yet in full communion with the Catholic Church. But with respect to these, it needs to be stated that ‘they derive their efficacy from the very fullness of grace and truth entrusted to the Catholic Church…”8.
De altfel, unii teologi ortodocși au anticipat eșecul acestui „sinod”, invocând multe motive, dintre care și pe acela că sinodul în discuție va fi organizat nu dintr-o necesitate pastorală, liturgică, dogmatică sau canonică urgentă, ci mai mult din rațiuni politice și de sincronizare și a Bisericii Ortodoxe la fenomenul de mondializare, plănuit de mult timp, la comanda unor forțe oculte, cu scopul acreditării ecumenismului în mod oficial de către sinoadele ce vor urma. Tocmai din acest motiv, la acest „sinod” nu a fost condamnată nicio erezie, așa cum a fost uzanța patristică de secole, întâlnită la toate sinoadele ecumenice și locale recunoscute de către Biserica Ortodoxă.
Din păcate, aceste suspiciuni au fost confirmate în parte ca fiind adevărate, deoarece, prin hotărârile luate de artizanii des-bisericirii din Creta, au fost produse confuzii dogmatice, stupoare9, diminuarea sobornicității eclesiale autentice10, instalarea unui clericalism abuziv și dictatorial11, relativizarea credinței noastre în slujba unui ecumensim himeric și abateri de la tradiția sinodală a Bisericii Ortodoxe, așa cum bine le semnalează unii teologi, Mitropoliți, Episcopi și Sinodul Sfintei Bisericii de la Chișinău12.
- Îndreptățire pastorală de contestare a ereziei cretane și de mărturisire fermă
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noștri și îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm și pe vrășmașii noștri să se mântuiască”13.
Avându-se în vedere afirmațiile atâtor teologi și ierarhi de notorietate împotriva acestui „sinod” din Creta, care semnalează multe abateri grave de la învățătura Bisericii Ortodoxe și confuzii, considerăm îndreptățită și firească atitudinea noastră de respingere și de nereceptare a acestui sinod, în contextul în care și noi facem parte din Biserica Mântuitorului lumii Iisus Hristos, dacă nu cumva, între timp, am fost „limitați” sau „reduși” eclesial doar pe postul de ascultători necondiționați și vorbitori în van, precum episcopii participanți la întrunirea din Creta. Credem că orice împotrivire care nu duce la schismă este justificată.
Știm că una dintre datoriile fundamentale ale ierarhilor este tocmai aceea de a păstra dreapta credință și, în consecință, de a lua atitudine ori de câte ori există amenințări, abateri sau tendințe de părăsire a acestei credințe. Porunca Domnului și Mântuitorului lumii Iisus Hristos este foarte drastică în privința rătăcirilor de la Cuvântul Evangheliei, lucru pe care SfințiiApostoli l-au avut în vedere. Să nu se uite, așadar, îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „dacă noi sau un înger ar vesti altă Evanghelie […], să fie anatema” (Galateni 1, 8). Prin urmare, se cuvine a se cunoaște că cei care se fac vinovați de o asemenea greșeală sunt anatema de la Dumnezeu, nu de la oameni, și nu se pot mântui dacă nu se îndreaptă.
„Biserica este universală, dar este realizată cu adevărat numai în adunarea euharistică locală, în cadrul căreia un grup de oameni păcătoși – bărbați și femei – devin pe deplin poporul lui Dumnezeu”14. Așadar, doar „sistemul sinodal” alcătuit din mireni, preoți și episcopi poate recepta sau nu, valida sau invalida hotărârile unui sinod, fie el ecumenic sau pan-ortodox, și nu așa, cum pretind unii sinodali ai elitelor întâistătătorilor, că ei ar fi singura voce în Biserică.
Cu cât trece timpul și se așteaptă intenționat ca această controversă și criză să se rezolve de la sine, neluându-se în discuție la nivel sobornicesc problema „sinodului teatral” din Creta, cu atât mai mult se vor înmulți disputele pe această temă, iar ruptura se poate lărgi între cei ce promovează două discursuri paralele sau două planuri, unul al lumii acesteia și un altul al lumii ce va să fie. Cu alte cuvinte, unii vor o viață liniștită doar aici, pe pământ, pe când alții vor o veșnicie tihnită în Împărăția lui Dumnezeu. Unii vor să nu–și supere șefii, pe cei ce-i plătesc, pe colegii lor de arhierie sau de ideologie ecumenistă, în schimb, alții vor să nu-L mânie pe Dumnezeu cu relativizarea și cu erezia. Unii înțeleg și își asumă credința în Hristos doar la nivel de cod etic, înțelegându-l numai ca pe un soi de invitație la un nivel crescut de igienă socială, care să aducă ordine, respect, bună vecinătate, în timp ce alții percep aceeași credință ca fiind întoarcerea acasă, la Dumnezeu, pe singura cale de mântuire care este Biserica Ortodoxă. Unii ne poruncesc ca nu cumva să supărăm cu trăirea vieții duhovnicești pe cineva, iar alții înțeleg că mărturisirea este obligația fundamentală a creștinului, că Hristos nu e egal cu nimeni și nu toate căile sunt la fel de bune, chiar dacă suntem în pace. De altfel, unii pretind că vor pace, dar, dorind-o cu orice preț, o pierd, renunțând chiar la Domnul Păcii, în timp ce alții o capătă pentru totdeauna, lăsându-se marginalizați sau uciși pentru același Domn.
Începuturile viețuirii creștine s-au făcut prin martiraj, mărturisire în condiții ostile, renunțare la lumea aceasta pentru cealaltă, la regele aparent atotputernic de pe pământ pentru Împăratul Cel din veac. Martirii primelor secole nu au considerat că zeii sunt și ei buni, chiar dacă li se promitea că totul se va termina cu bine pentru ei, deși unii puternici ai vremurilor seconduceau exact după lozinca epocii actuale: „politically correct”, concretizată într-o propunere cunoscută și nouă: jertfiți și voi zeilor de ochii lumii, și treaba voastră este faptul cum vă rugați în taină, la voi acasă sau în chilia voastră. Unii ne sfătuiesc așa: puteți fi creștini și preoți, dar să nu ziceți că ceva imoral ar fi păcat sau ceva în neregulă, în rest, credeți ce vreți voi, acolo, în chilia voastră sau la voi în camere, altfel spus, în catacombele veacului acestuia. Cu alte cuvinte,puteți să credeți ce vreți voi, dar să nu mărturisiți. Sau, dacă mărturisești, să nu o faci în văzul lumii, că nu este democratic.Adică, să nu afirmi hotărât, ci doar să–ți dai cu părerea. Să fii civilizat, manierat, smerit, cu absolută ascultare de mai marii voștri, să-i lași Stanei loc de bună-ziua, n-ai decât să faci ce vrei cu viața ta, inclusiv să te sinucizi, dar nu să mori pentru Hristosul tău. Asta nu-i „politically correct”! Alții ne îndeamnă la un creștinism cuminte, care să nu mai facă noi adepți, ci să fie „soft”, fără hotărâri de viață și de moarte, relaxant, un fel de terapie antistres și de acceptare a dumnezeilor acestui veac,căci doar oameni suntem15.
Noi însă am învățat altfel de la Sfinții Părinți și de la duhovnicii noștri, și anume: că orice negociere în dreptul învățăturii Bisericii înseamnă lepădarea de Mântuitorul lumii Iisus Hristos. În acest context, cu tot respectul și smerenia noastră, Vă rugăm să fiți curajoși și fermi în a combate toate ambiguitățile așa-numitului sinod din Creta, cunoscut fiind faptul că tăcerea, în cazul de față, nu este de aur, mai ales că lipsa de bărbăție și curaj duce la pierderea mântuirii:
„iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua (Apocalipsa 21, 8)”. Prin urmare, ne vedem obligați să Vă spunem deschis că nu ne temem de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu, precum și că vom mărturisi cu orice preț credința noastră.
- Propuneri și perspective
Dacă și Yannaras, un filosof creștin mult iubit de ecumeniști, trage un semnal de alarmă și vorbește de deformarea Bisericii în mod dramatic în ultima vreme, înseamnă că Ortodoxia este în mare pericol:
„[…] Biserica s-a transformat în instituție excesivă, care nu mai respectă libertatea, ci impune dictatorial, în care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, în care totul se impune, în mod papist, de sus în jos, adică se transformă relația vie și comunitară cu Dumnezeu într-un act individualist”, iar Biserica „într-o instituție de tip papal, în care sistemul sinodal nu mai funcționează […]”, ajungând, în cele din urmă, să fie „transformată într-o instituție birocratică, în care Duhul este înăbușit […] și se vede, astfel, pericolul transformării Bisericii Ortodoxe într-o nouă Sinagogă”16.
Pentru a fi evitată o astfel de perspectivă tristă, propunem ca Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe din România să reia discuția subiectelor controversate privind „sinodul” cretan și să se revină, fără echivoc, la formularea, cât privește relația Bisericii cu restul lumii, nu numai cu lumea creștină, pe care delegația română și-a propus-o la plecarea din țară, și anume: „confesiuni și comunități eterodoxe”, avându-se în vedere atât cele căzute în erezie, cât și religiile necreștine, față de care avem datoria să–i respectăm și să ne rugăm pentru ei, ca Domnul „să-i învețe cuvântul adevărului; să le descopere lor Evanghelia dreptății; să–i unească pe dânșii cu Sfânta Sa sobornicească și apostolească Biserică…”; să le facem bine, așa cum Iisus Hristos a vindecat, aajutat și a făcut bine și celor de o altă credință. Dumnezeu îi numește și pe păgâni feciorii Lui: „Oare nu sunteți voi, feciori ai lui Israel, pentru Mine, ca și Cușiții?”, zice Domnul. „Oare n-am scos Eu pe Israeliți din pământul Egiptului, pe Filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir?” (Amos 9, 7).
Suntem alături de ierarhii români mărturisitori și înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină. În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, întrucât nepomenirea ierarhului arputea deveni precedent pentru schismă, răspunzându-se, astfel, cu o schismă la o erezie; însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi. Ideal ar fi să așteptăm să se pronunțe un sinod canonic asupra acestor probleme și, după aceea, vom vedea care va fi calea de urmat, dar până atunci să rămânem în comuniuneeuharistică și de iubire reciprocă.
Așadar, ne îngrijorează controversele ivite în urma întrunirii din Creta, ceea ce înseamnă că încă suntem vii duhovnicește, dar, în același timp, ar trebui să ne problematizeze și învățământul dezastruos din Facultățile de Teologie Ortodoxă, unde se predă, din nefericire, un fel de teologie care seamănă cu o reeducare sistematică de dez-ortodoxie și este cultivată mai mult doctrina speculațiilor teologice scolastice, în loc să se meargă la mesajul Revelației Dumnezeiești și să fie fundamentate, pe baza Sfinților Părinți, dogmele și exegeza ortodoxă. Sunt și excepții, unde profesorii universitari predau teologie ortodoxă. Însă, în general, metoda academică actuală de „cercetare științifică modernă”, adică ecumenistă, exclude „polemicile doctrinale confesionale” și înlocuiește exegeza patristică duhovnicească cu metoda exegetică protestantă de tip istorico-critică, pe motiv că Părinții Bisericii nu au înțeles sau nu au putut descifra exact Revelația. Iar „Morala ortodoxă”, denumită inițial în Ortodoxie Sfânta Nevoință17 și predată în Facultățile noastre de Teologie, s-a transformat în Etică și Moralism. Ne întrebăm, pe bună dreptate, unde duce această abordare catastrofală și luciferică? Răspunsul este lesne de înțeles: duce inevitabil la agnosticism și ateism, exact la drumul spre iad!
Pe lângă gafa sinodală din Creta, ne îngrijorează, de asemenea, faptul că în ultima perioadă se constată o deteriorare fără precedent a imaginii Bisericii Ortodoxe Române cauzată de corupția, nedreptățile și abuzurile unor clerici. O altă gafă sinodală fără precedent în istoria întregii Biserici Ortodoxe este hotărârea sinodală nr. 3745 din 26 mai 2014, contrară canoanelor și tradiției Bisericii Ortodoxe, întrucât impune oprirea co-slujirii preoților tată-fiu la Sf. Altar, pe motiv de conflict de interese (sic). Pe lângă faptul că se încalcă Tradiția Bisericii, canoanele, Legile în vigoare și Constituția României,hotărârea sinodală este absurdă, produce o discriminare18 de neacceptat, asemenea aceleia pe care o trăiau fiii preoților doar în perioadă bolșevică, aduce o jignire familiei preotului, acuzată a priori de incorectitudine. Punerea în aplicare cu orice preț a acestei hotărâri sinodale neavenite19, doar de dragul de a controla totul prin teroare pastorală, arată disprețul și față de legea civilă, abuz de putere, lipsă de tact pastoral și produce adevărate drame în familiile unor preoți și mari tulburări în Biserică.
Biserica prin Statutul BOR s-a obligat să respecte Constituția și Legile Țării. Prin această acțiune abuzivă împotriva familiei preotului și de sfidare a legilor, s-a dorit „eliminarea nepotismului” (sic) prin „introducerea despotismului”, ceea ce ne face să constatăm o „anti-biserică chiar în inima Bisericii”!
Ne îngrijorează scăderea credibilității Bisericii de la 85% la sub 40% doar în câțiva ani.
Credibilitatea Bisericii este strâns legată de frecventarea Bisericii. Scade credibilitatea, scade și frecventarea Bisericii, așa cum constatăm în ultima vreme, cu grave consecințe pastorale, duhovnicești, naționale, economice, sociale etc. Se mărește vizibil ruptura între ierarhie, preoție și popor, iar unii se prefac că nu o vad. Cine sunt cei care se fac vinovați de această situație dramatică și cine trebuie să răspundă de acest eșec pastoral și de imagine? Sau ce întreprindeți la nivel sinodal pentru a stopa, măcar, această catastrofă? Occidentul când a terminat frumoasele catedrale s-a ales cu protestantismul, iar catedralele, multe dintre ele, au devenit muzee și localuri de distracție publică! Iată câteva dileme, pericole și întrebări deloc retorice.
În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.
Ar fi o sumbră perspectivă din partea Sinodului Sfintei noastre Biserici Ortodoxe să nu dea curs sau răspuns acestui demers duhovnicesc al nostru, făcut cu toată dragostea pentru adevăr și credința cea dreaptă, sau, și mai grav, dacă ne va considera răzvrătiți sau fără smerenie și ascultare pentru reacția noastră firească și de autoapărare duhovnicească și pastorală.
Noi îi respectăm, îi iubim și îi ascultăm pe ierarhii români care vor să ne călăuzească spre mântuire și pe cei care dau dovadă că sunt adevărați Părinți și Păstori.
Unii ecumeniști fervenți au făcut deja listele cu viitorii caterisiți. Sfatul nostru este să păstrați caterisirile pentru eretici și nu pentru preoții mărturisitori, jertfelnici și curajoși, care drept învață Cuvântul Adevărului veșnic!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Pr. Mihai VALICĂ, în numele unor preoți și credincioși ortodocși
1Vezi pe larg: http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/11/sfantul-sinod-al-bor-ia-act-de.html (25.11.2016).
2Vezi:http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (26.11.2016).
3http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/11/sfantul-sinod-al-bor-ia-act-de.html (25.11.2016).
4Ibidem.
5http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (26.11.2016).
6http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/almanah/131-arhiva-revistei/cuprinsd/1079-almanah-2007-03(27.11.2016).
7 Vezi: https://en.wikipedia.org/wiki/Dominus_Iesus(26.11.2016);http://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/documents/rc_con_cfaith_doc_20000806_dominus- iesus_lt.html (26.11.2016).
8http://www.cwrc-rz.org/analysisofdi.html (26.11.2016).
9La acest sinod, pe de o parte, au participat, în calitate de observatori, eretici și schismatici, în ciuda faptului că mulți dintre episcopii ortodocși (canonici) nu au putut să fie prezenți la respectivul sinod. Pe de altă parte, episcopii ortodocși au avut dreptul să vorbească, obligația să semneze, dar nu și „dreptul” să voteze! Cu alte cuvinte, ei au vorbit în zadar, ca Moise în pustie, așa cum a vorbit delegația română, bine și fundamentat teologic, dar fără rezultat. Este vizibil pentru oricine că episcopii participanți au fost „folosiți” pe post de „ornamente eclesiale”. Cunoaștem distincția canonică între noțiunea de „sinod” și cea de „sistem sinodal”.
10Vezi: art. 22 din Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ, alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, mutilându-se, astfel, modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, fiind introduse prerogative papale în dreptul respectivilor Patriarhi, cu rezultatul că fiecare episcop este lipsit, în mod abuziv, de dreptul la vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu se poate impune și nici obliga un Sinod local sau vreun ierarh spre aprobare și însușire, contrar conștiinței personale și, mai ales, conștiinței Bisericii, pentru simplul motiv că un astfel de Patriarh s-ar transforma într-un „nou” Papă, care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, format din clerici și credincioși, atunci nici Sinodul fără credincioși, după cum nici credincioșii fără Sinodul Ierarhilor, nu se pot considera – nici unii, nici alții – că reprezintă de unii singuri, în exclusivitate, Trupul și Biserica lui Hristos, fără să fie trăită, la măsura vieții duhovnicești, învățătura Bisericii (Din declarația „Laicatului ortodox”). Fără această raportare, pleroma Bisericii este ignorată cu desăvârșire.
11Prin același art. 22, Întâistătătorii (șefii) înlătură orice dispută teologică în contradictoriu cu derapajele făcute în Creta de la învățătura Bisericii. Acest articol arată mai degrabă că participanții la sinod erau conștienți de abaterile lor, iar măsura luată prin respectivul articol este una de natură dictatorială, care contravine Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții ale Bisericii, adică tocmai celor două organe ale Revelației Dumnezeiești.
12Vezi: https://www.youtube.com/watch?v=u8hTWnXY1AY&sns=fb – interviu cu Pr. Prof. Dr. Theodor Zisis (25.11.2016); https://graiulortodox.wordpress.com/2016/10/05/hotararile-sinodului-plenar-al-bisericii-greciei-pen- tru-sfantul-si-marele-sinod-si-rezultatul-final-al-acestora/(25.11.2016); https://bucovinaprofunda.wordpress.com- /2016/11/01/mihai-silviu-chirila-scrisoare-adresata-membrilor-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-cu-pri-vire-la-sinodul-din-creta-28-octombrie-2016/(25.11.2016).
13SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, Omilia III, IV, trad. de Pr. D. Fecioru, în col. PSB, vol. 21, București, 1979, pp. 51-52; vezi și: IDEM, Lumea Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, (A-I), Ed. Anestis, s.l., 2008, pp. 704-718.
14 John MEYENDORFF, Teologia Bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, trad. rom. de Pr. Alexandru Stan, ed. a II-a, Ed. Nemira, București, 2011, p. 19.
15 Vezi: http://ziarullumina.ro/noua-problema-veche-de-2-000-de-ani-82645.html (26.11.2016).
16 Vezi: Christos YANNARAS, Contra religiei, trad. rom. de Tudor Dinu, Ed. Anastasia, București, 2012.
17† Ierόtheos VLACHOS, Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Sobornicești după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, vol. I, trad. rom. de Tatiana Petrache, Ed. Doxologia, Iași, 2014, pp.156-162.
18Vezi: Discriminarea OG 137/2000; art. 6 Cod civil, art. 15 Constituție, coroborat cu art. 45 și următoarele din
Statutul B.O.R., în care nu se specifică nimic de o asemenea interdicție.
19Vezi: http://www.rostonline.ro/tag/pr-mihai-valica/ (22.10.2016).
Comentariu saccsiv:
Imi place scrisoarea. Consider ca era chiar excelenta daca aparea inainte, in timpul sau imediat dupa Sinodul din Creta. Atat cat ar fi putut apare din ea, tinand cont de cate se stiau la vremea aceea.
Cel mai multi imi place paragraful:
“În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.”
Referitor insa la:
“Suntem alături de ierarhii români mărturisitori și înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină. În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, întrucât nepomenirea ierarhului arputea deveni precedent pentru schismă, răspunzându-se, astfel, cu o schismă la o erezie; însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi. Ideal ar fi să așteptăm să se pronunțe un sinod canonic asupra acestor probleme și, după aceea, vom vedea care va fi calea de urmat, dar până atunci să rămânem în comuniuneeuharistică și de iubire reciprocă.”
Ma bucur ca intelege “poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan”, dar nu inteleg de ce zice ca respectivii nu mai pot lupta din interior daca sunt eliminati din parohii sau manastiri. Caci e evident ca acei preoti, pana sa intrerupa pomenirea acelor Ierarhi, au vorbit mult enoriasilor lor impotriva ecumenismului. Adica n-au venit brusc in fata enoriasilor cu vestea “nu-l mai pomenesc pe Ierarh”, fara sa le fi explicat multa vreme ce si cum cu erezia. Deci in interiorul cladirii bisericii au luptat. Iar in continuare lupta lor tot in interiorul Bisericii are loc, caci n-au plecat nicaieri din Biserica, chiar daca in cladire li se interzice sa mai intre.
Apoi, nu-mi place ca se agita pericolul schismei. Nu exista acest pericol in randul celor ce au studiat temeinic tema Ortodoxie – erezie – schisma. Decat in mod cu totul exceptional ar putea sa mai plece cate unul pe coclauri. In rest, n-au cum,. Si e cel putin la fel de nedrept de a-i suspecta ca ar putea cadea in schisma, precum e de nedrept ceea ce a hotarat Patriarhia referitor la preotii tata si fiu.
Ideal nu e sa asteptam Sinodul minune, ci toti preotii sa intrerupa pomenirea. Adica o hotarata atitudine in masa, precum cea a pleromei ce nu a acceptat tradarea Ierarhilor de la Ferrara.
Parerea mea e ca parintele Mihai Valica a driblat frumos in aceasta scrisoare, dar n-a dat gol:
Luptatorii anti ecumenisti si … fotbalul
Si nu sunt de acord nici cu paragraful:
“Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.”
Nu cred ca au avut nici un soi de astfel de elan. Ei de mici sunt pregatiti pentru cu totul altceva:
sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2016/11/29/parintele-mihail-valica-este-impotriva-sinodului-din-creta-in-ultima-sa-scrisoare-catre-ierarhi-dribleaza-frumos-dar-nu-da-gol/
Mihai
Părinte Valica, nu ne dezamăgi si dumneata,
Teofil Anastasie
Sa privim cum este dusa o parte a luptei anticumeniste in ultima jumatate de an( citare selectiva a unor articole din media ortodoxa):
Pr. Prof. Dr. Mihai Valica mentioneaza in articolul publicat in prezent de Dvs, de saccsiv weblog, si pe prima pagina a site-ului Revistei Atitudini, faptul ca:
„…Inițial, delegația( BOR n.n.) a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă…”.
Pr . Mihai Aldea in Revista Articolul Concluzii asupra „SINODULUI”(INTRUNIRII)din CRETA. Din Revista Atitudini Man. Petru Voda – iulie 2016, mentioneaza:
„…Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a încercat să apere Ortodoxia. Mărturiile directe arată că s-au dat adevărate bătălii din partea Patriarhului şi a Mitropolitului Moldovei, mai ales, pentru a se obţine exprimări cât mai ortodoxe, pentru a se înlătura ambiguităţi şi formulări necanonice etc.; chiar şi mesajul final, cel mai ortodox document cretan – de departe[4] – datorează enorm delegaţiei BOR.Limitele succesului delegaţiei BOR…
Revista Atitudini nr 44 iunie 2016 reia din comunicatul oficial MMB sub titlul :
…Mărturisire curajoasă a Mitropolitului Teofan despre Sinodul din Creta si impotriva Ecumenismului sincretist…
Iar in numarul 45 a Revistei Atitudini, titlul dezvaluie o atitudine curajoasa a ierarhului locului:Î.P.S. TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI, SEMNALEAZĂ NEREGULI PE SEAMA DOCUMENTELOR SINODULUI DIN CRETA
Reamintim, ca in jurnalism, conform practicii editoriale, revista, ca sumar-titluri, trece initial prin aprobarea staretului(staretei) Manastirii si a redactorului sef.
In articolul Comunicat al Mănăstirii Paltin Petru-Vodă, cu privire la întâlnirea cu Mitropolitul Ierotheos Vlachos, se mentioneaza:
„…Armonia dintre Î.P.S. Teofan Savu şi Î.P.S. Ierόtheos Vlachos dă nădejdi bune de îndreptare a alunecărilor cretane…”
”Maica Fotini …in Revista Atitudini iulie 2016: … Acum insa ne aflam in alta situatie, aceea prin care ni se impune ecumenismul drept dogma, suntem obligati sinodal sa recunoastem caracterul apostolic si patristic al ecumenismului, un ecumenism sincretist…”(preluare dupa blogul Monahului Teodot).
Asemenea afirmatii clar laudative si neargumentate cu temei faptic, legitimeaza si credibilizeaza ierarhii- semnatari de erezii cretane si la adunarea din 29-30 octombrie 2016, si gireaza prin onoarea celor care ii sustin – jurnalisti, dr. profesori, teologi, stareti etc., pe cei ce pot savarsi grave caderi, daca nu sunt sanctionati cu marturisirea si mustrarea curata, fara nuante, a ortodocsilor ce se ingradesc de ecumenism.
Exemplele pot continua, cum ar fi prezenta doar a monahului Teodot si a monahului Tihon – vrednici sunt- la Conferinta monahilor atoniti la Piatra Neamt, fapt ce denota( prin absenta), solidaritatea Man. Petru Voda – Paltin cu pozitia oficiala BOR de nerecunoastere a marturisitorilor Adevarului privind sinodul talharesc din Creta. Concluzie: Oare Manastirea Petru Voda( Paltin), reprezentata in hotarari prin conducerea si teologii sai ce propovaduiesc(sau evita a mai conferentia), a abdicat dela conditia de Cetate fanion a monahismului romanesc, de mare Far al poporului roman si al Ortodoxiei, dela misiunea sa de Biserica luptatoare pentru Cuvantul lui Hristos?. Cata tragedie si durere in inimile romanilor ramasi sa fie ultima baricada de marturisire clara antiecumenista !
Mihai
Nu mai umblă atît cu cioara vopsită, întrucât toată ierarhia b.o.r fără excepție a semnat erezi din plin la ,,sinodul ” apostat din Creta, si vizavi de Popa Aldea, am văzut un articol în publicația atitudini în care acesta la găsit singurul vinovat pe irineu al serbiei de parcă acesta singur a semnat acolo în Creta, însă nici o vorbulita despre ierarhia ,,b.o.r” s.r.l care a semnat acolo ca primarul
În ceea ce îl privește pe I.p.s Hierotheos Vlachos, nu înțeleg dece ridică în slăvi niste apostati care sub priveliștea sa a semnat iereziile acolo în Creta?! În cazul acesta fiind 2 explicații, ori ia fost oarecum jenă de iereticii danutz si teofan, fie face niste jocuri obscure
Si o întrebare pt dumneata Teofil Anastasie, dacă nu mai poți de focul iereticilor din b.o.r, atunci tragei de mânecă, aloo , Daniel, Teofan, andrecutz, streza, s.a.m.d, ce facetii?! Potolitiva, ci nu aducandule osanale, căci în cazul ăsta unii ca tine nu fac decât să le dea un brânci depe marginea prăpastiei
Teofil Anastasie
De multa vreme nu il mai regasim in mijlocul nostru, dela distanta oricum, pe redactorul Editurii Scara, jurnalistul si publicistul Mugur Vasiliu, cu noutati, cu noi filme si pe blogul axa tv net. Am dori sa aflam vesti dela Domnia Sa, nadajduim ca este sanatos, si sa-i reamintim promisiunea ce ne-a facut-o in finalul filmului „Papa Kiril si Sinodul”, din luna aprilie a.c., ca ne va transmite o concluzie pe tema adunarii cretane. Il asteptam cu drag si interes, mai ales ca ne imbarbata, cu o luna inainte ca „trebuie sa marturisesc pentru ca mi-e frica doar de Dumnezeu „( filmul ” Tie nu ti-e frica ?”).
Am dori, cu buna credinta, sa aflam care e marturia Parintelui Sismanian, care ne asigura de nevoia de marturisire a Adevarului in vremuri de prigoana in Conferintele Sfintiei sale( tinute impreuna cu scriitorii Danion Vasile, Sergiu Ciocarlan, Ciprian Voicila), despre Sfintii inchisorilor, la Facultatea de Drept din Bucuresti si ASE in anii 2008-2012 ?
Deocamdata, sa ne rugam cu Doamne ajuta si dupa dorinta Sf. Parinte Iustin Parvu sa ramanem in credinta, uniti, in Biserica aproape de Sf Potir, unde negresit acum exista Har si Sf.Taine sunt valide. Sa nadajduim ca un viitor Sfant Sinod Panortodox va ocroti drumul nostru drept, ca persoana si neam romanesc, spre Inviere !
paul
domnule teofil,
atitudinea dumitale este execrabila si ofensatoare la adresa crestinilor,a monahilor si a preotilor care simt si traiesc cu adevarat ortodox.
petru voda a insemnat ceva in trairea duhovniceasca prin Parintele Justin.
ce doresti dumneata prin acest text plin de linguseli si prosternari la inexistentul „far duhovnicesc” petru voda?
inteleg tactica otravit-mieroasa de a defaima „conducerea” si de prezentare in cununi de aur a unora ca monahia fotini,monahul teodot,preotii aldea si sismanian si a unor mireni (unii foarte implicati politic),ultimii fiind o mica adunare amicala… a dumitale ,de „preferati” si „admirati”,si nu cred ca intereseaza pe cineva preferintele si simpatiile lui x sau y.
in ceea ce ii priveste pe cei pe care dumneata incerci sa ii „bagi in atentie”,ma refer la monahi,sfatul nostru este sa te abtii.
atat petru voda cat si paltin au avut toate ocaziile,obstesc si individual sa isi faca datoria catre Hristos,catre tara,catre crestini,si sa onoreze pe ctitorul si stapanul de drept al acelui loc,Parintele Justin,de care nu sunt vrednici.
au tradat in bloc ortodoxia luptatoare si marturisitoare,au ranit prin declaratiile lor pe toti cei care au curajul si s-au ridicat la lupta impotriva distrugerii crestinismului ortodox.
nu am vazut chipuri cernite in petru voda,din contra,viata curge roz,am vazut ca se construieste de zor,se traieste agale si bine …pe amintirea Parintelui.
„curg” „ucenici” ai dansului de peste tot,toti sustinand sus si tare aberatii care mai de care,printre ele fiind si cea cu potirul si cu nemarturisirea.
petru voda sta asezata foarte confortabil in moarte duhovniceasca.
se vad sute de „imagini cu Parintele Justin”,carti,calendare,alte calendare,icoane,candele,
un singur lucru lipseste:trairea.
au fost sute de articole si conferinte despre martrisitorii din perioada comunista,s-a creeat o moda,o miscare,s-au ivit protagonisti pe aceasta scena,dezbateri peste dezbateri.
dar acesti marturisitori,care si-au lucrat mantuirea ,se pare ca, impreuna cu restul marturisitorilor ,luptatorilor,cuviosilor,mucenicilor crestini de 2000 de ani,in frunte cu Domnul nostru si cu Apostolii,toti acestia….nu au lasat nici o urma in inimile,in sufletele si in constiinta crestina a acestor oportunisti si impostori.
care,la ceasul luptei,ies din arena motivand afaceri urgente,constructii neterminate,biruri neplatite,se justifica victimizandu-se,se tin de ziduri pe care chipurile le apara(ce ridicol), sau,si mai grav,se „pierd in apusul soarelui”,imbatati in autoadmiratia propriilor ” gaselnite ” pagini imbacsite de vorbe sforaitoare si goale.
se vor sofisticati,epatanti,adanci,in vreme ce sunt doar cadavre varuite.
acestia sunt cei care s-au ridicat,dar nu in apararea ortodoxiei,s-au coalizat,dar nu spre mantuire,nici a lor,nici a neamului lor,nici a celor care ii asculta si ii urmeaza.
asteapta sa vina o „personalitate”(alta) pe care sa o paraziteze si sa „marturiseasca” in umbra lui?
asteapta sa se ridice o tara si …si ei cu valul?
cine a avut a se ridica,s-a ridicat,cine a avut a marturisi,a marturisit.
nu iti trebuie „contexte” de pace,nici scenarii literare.
iti trebuie doar o inima de crestin,o spinare dreapta,si un cuvant simplu.
un „asa nu!” si Amin.
restul,circ,acrobatii si contorsionisti.
dar Dumnezeu isi alege pe ai sai,nu ii tine la birou si la caldura ci ii cerne in focul luptei.
cine se teme de o moarte de crestin?cine isi iubeste sufletul sau.
noi,crestinii, ne salutam cu „Doamne ajuta”,iar de rugat ne rugam asa cum stim noi.
de 2000 de ani. in credinta ramanem,noi crestinii ortodocsi,uniti si ascultatori in Adevar.
nu ne lasam rupti de Hristos nici acum,nici „deocamdata”,nici in viitor.
iar dumneata,domnule teofil,poti astepta unde vrei si cat doresti, impreuna cu cine doresti…o iesire onorabila din minciuna,un balet in penumbra,o orchestra pe masura scenariului ,furtuna de aplauze si cronici pozitive. voi cu schema noi cu crucea.
e perfect echitabil.
se „pune” cumva de alegeri politice,de vreo conferinta sforaitor-lamuritoare si „randuitoare”? eventual avand (vai)drept afis Parintele Justin si Marturisitorii?
nu-i asa ca este o „tragedie nationala”fata adevarata a celor din petru voda?
nu spurcata erezie la care si ei se fac partasi,nu? nu-i asa ca nu-i ASTA o tragedie?
nu-i asa ca poporul ortodox plange cu suspine dupa unii care tineau conferinte si faceau parada de vitejia…care uite,nu-i! ?
si sfarsim articolasul cu pupeze pe pereti, de inchinare la calul verde vesnic purtat in fata prostilor,”viitorul sinod panortodox”(tocmai au fost cateva,unul talharesc,si cateva sedinte locale,de instruire si…implementare ,dar,nu-i asa ,siiiigur copii, va fi altuuul,unul maaare,buuun si noapte buna,somn usor,nu cumva sa va treziti).
iata,ne pregatim de sarbatori,se aud colinde,o sa mergem in vizite, o sa primim oaspeti,o sa gustam bucate,toate sunt roz,inclusiv in manastirile din petru voda ,dar si la intalnirile cu cafele si …altele,din cluburile pe care amandoi le stim.
inteleg foarte bine intentia (sinistra,nesanatoasa si rusinoasa) de a „scoate la lumina” pe unii din cei care tanjesc dupa statutul de mica „vedeta” chipurile ortodoxa,dar ei sarmanii,s-au scufundat adanc de tot in noroiul pe care singuri si l-au pregatind,purtand o haina mincinoasa,care la primul vant s-a topit,lasandu-i goi,mici,incalciti in „scheme”.
oare un chirurg nu stie ca atunci cand ti s-a pus pe masa pacientul,trebuie sa il deschizi,repari si inchizi. tu ce faci? iti amintesti ca trebuia sa cumperi bujii,lasi pacientul,te duci dupa bujii,pe drum te mai intalnesti cu doi amici,mai discuti,iei o gustare,mai treci iar pe la sala de operatie,tai, si iar iti amintesti ca acum un an te gandeai sa construiesti un foisor langa casa,lasi bolnavul,chemi mesteri,pui treaba la cale,si te gandesti si la un dus cu lumini colorate,asa ca mai chemi un mester,si ,cu una cu doua,se face seara si ,cascand, mai treci pe la sala de operatie unde gasesti pacientul mort,agitatie,nu prea intelegi…a,aha,aveai casti in urechi,era o conferinta despre chiar acest tip de procedura,foarte interesanta prezentarea,incerci sa le explici dobitocilor care se uita siderati toate implicatiile,complicatiile si arta acestei tehnici operatorii…si iesi dintre ei cu dezgust,avand deja in minte conferinta pe care o vei prezenta in curand,stii si pe cine vei invita,si ce stofa ar merge sa porti,si cui sa trimiti un mail ca sa prezinti in presa minunata ta prezentare care cu siguranta va aduce si un mic profit,firesc pentru talentul tau.
cam asa e treaba asta cu falsa marturisire si cu sufletul rece.
se numeste crima.
cred si nadajduiesc ca in aceste doua manastiri sunt si calugari adevarat crestini,si nadajduiesc ca isi vor pune partea cea buna la lucru,dar cei care vor relua „interviuri”,”conferinte” ,”articole” si,fireste,”viata” internautica nu fac parte dintre acestia.
ce-ai scris dumneata nu-si are locul aici ,sunt alte „gazete” pentru acest soi de nimicuri.
cel rau si viclean,slugarnic boierilor lumii acesteia(bani si putere),viciosi si despoti peste nevinovati,acestia nu sunt roditori de poame bune ci furi si poame rele ei insisi.
crestinul ortodox nu este o molusca „teoloaga” care vrea sa para bun in fata credinciosilor dar si partas cu cei care sunt azi mai rai decat paganii.
ortodoxia este,daca tot (cu nevrednicie) se foloseste cuvantul Parintelui Justin „simpla,limpede,si fara ascunzisuri”.
amintindu-mi de o alta postare a dumitale de dupa sinod,care incepea cu „ANAXIOS!NEVREDNIC…” am citit postarea aceasta cu grija,gandind ca poate este caustica .
dar ……
in incheiere, NU „UN VIITOR SINOD PANORTODOX VA OCROTI DRUMUL NOSTRU DREPT ,CA PERSOANA SI CA NEAM ROMANESC ,SPRE INVIERE „!
mantuirea sta in credinta curata neschimbata,CRESTIN ORTODOXA si de ocrotit ne ocroteste in marturisire Maica Domnului,iar intrarea in Rai nu sta la hotarare omeneasca,ci este a lui Dumnezeu,ai carui smeriti robi suntem.
ce-ai scris dumneata nu-si are locul aici ,sunt alte „gazete” pentru acest soi de nimicuri.