Expresia conștiinței noastre
Ca urmare a celor petrecute la adunarea inter-ortodoxă din Creta (iunie 2016), conștiința noastră ortodoxă și responsabilitatea de păstori ne-au îndemnat să transmitem următoarele:
1. Am oprit pomenirea la sfintele slujbe a ierarhilor români care au mărturisit public, prin propria lor semnătură, pan-erezia ecumenismului, pentru că dorim să respectăm cu acrivie învățătura dogmatică și Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, care ne legitimează această atitudine (conf. Canonului 15, Sinodul I-II Constantinopol).
2. Rămânem în Biserica Ortodoxă Română și nu o vom părăsi niciodată.
3. Nu ne dezicem de Biserica Ortodoxă Română, ci doar ne îngrădim de pan-erezia ecumenistă și de promotorii ei: ierarhi, monahi și mireni.
4. Mărturisim că unitatea Bisericii este dată doar de Adevărul-Hristos, iar pseudo-unitatea impusă de ecumeniști se sprijină doar pe minciuni și erezie.
5. Datorită Capului Unic și Infailibil al Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, Harul Dumnezeiesc este prezent și lucrător în Biserica Ortodoxă Română, spre mântuirea poporului dreptcredincios, în pofida abaterilor dogmatice inadmisibile ale unora dintre păstorii ei.
Scopul întreruperii pomenirii ierarhului este îngrădirea necesară de erezie, osândirea acesteia, ca semnal de alarmă pentru trezirea conștiinței poporului. Există marele pericol al pierderii Harului Dumnezeiesc prin extinderea și generalizarea ereziei. Așadar, este imperios necesar pentru mântuire delimitarea clară de ecumenismul propovăduit de adunarea din Creta cât și de orice altă erezie.
Ca mădulare ale Bisericii Ortodoxe Române, solicităm ca punctul nostru de vedere să fie prezentat în mass-media bisericească, lansând pe această cale invitația la un dialogedificator.
În frica lui Dumnezeu și cu dragoste, către pliroma Bisericii Ortodoxe Române.
Semnatari:
Documentul integral original: comunicat-16-11-2016
sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/11/17/spre-luare-aminte/
Mihai
Un semnal de alarmă care ar trebui să îngrijoreze
elena din Georgia
Sa ne traiti cuvioase Teodot, fiti ucenicul parintelui Justin pana la moarte daca trebuie!
grigorie
Relativ recent, au fost expuse in spatial virtual unele idei, ale mitropolitului Ierotheos Vlahos si a pr. Matei Vulcanescu, in legatura cu situatia creata de Sinodul din Creta.
Mitropolitul Ierotheos Vlahos in Colocviul de la Iași
„ e mai de dorit să rămânem în Biserică cu anumite greşeli, care în mod firesc au loc, decât să ne aflăm chipurile în afara ei, mărturisind în mod drept credinţa ortodoxă.”
Aceste „anumite greseli” nu sunt doar niste pareri personale ale unora, pareri de acest gen au mai fost vehiculate in mediul teologic ortodox de catre unii „dreptcredinciosi” ce au aderat la ecumenism, pareri au fost pana la Sinodul din Creta, incepand cu acest sinod respectivele „ greseli” nu mai sunt doar pareri ale unora ci se vor ca normative in Biserica de catre cei ce le sustin, adica ele sa devina valabile si pentru cei care resping erezia si vor sa ramana in dreapta- credinta.
Cu alte cuvinte, cei ce sustin acele „anumite greseli” din Documentele Sinodului din Creta, care sunt de fapt erezii in toata puterea cuvantului, potrivit textului de mai sus, sunt in Biserica, pe cand aceia care le contesta si se delimiteaza dogmatic si canonic de cei care sunt de partea sinodului respectiv sunt chipurile in afara Bisericii.
Trebuie spus ca aceia care au intrerupt pomenirea ierarhilor au o baza canonica (can.15 I-II Constantinopol) pe cand argumentele celor care ii acuza pe acestia de schism, de iesirea in afara Bisericii, sunt subrede.
S-a mai spus in cadrul Conferintei de la Iasi ca ierarhii ortodocsi din ziua de azi nu au un discernamantul duhovnicesc necesar pentru pozitia pe care o ocupa in Biserica : „ Problema e că astăzi nu avem ierarhi care să aibă o astfel de statură duhovnicească şi mintea să fie coborâtă în inimă… Nu avem puterea şi statura duhovnicească ca să mergem pe drumul ortodox în sensul discernământului.”, ca apoi sa se spuna ca trebuie sa avem „ drept călăuze pe epsicopi şi ierarhi şi atunci când se întâmplă şi au loc anumite greşeli în Biserică, ea însăşi, Biserica, trebuie să le amelioreze şi să le diortosească.”
Pai cum sa avem incredere in ei daca sunt lipsiti de acel discernamant duhovnicesc ? Mai mult decat atat acestia ignora sfaturile marilor duhovnici.
Este firesc sa avem mai multa incredere in Sfintii Parintii si apoi in putinii duhovnici de azi ce au harisma discernamantului duhovniceasc decat in acesti ierarhi fara statura duhovniceasca.
Parintele Matei Vulcanescu pe facebook
„ Sfantul Maxim Marturisitorul despre existenta sau non existenta Harului în Bisericile Locale care au semnat erezii si aplicarea învăţăturii sale în contextul actual: cazul “Sinodul Creta”.
Pe timpul Sfantului Maxim Marturisitorul a fost adoptata oficial erezia monotelita care afirma o singura vointa in Hristos.
Va prezentam atitudinea Sfantului Maxim in aceasta situatie:
Când Patriarhul Romei care era încă ortodox, a condamnat monotelismul Patriarhilor Răsăriteni, Sfântul Maxim a mărturisit că, fiind lipsiţi de Credinţa Ortodoxă, Patriarhii acestor aşezări şi-au pierdut continuitatea Apostolică, deci şi „puterea de a lega şi a dezlega”. Ei (care susțin erezia) ce singuri de la sine sunt blestemați și lepădați, și de Preoție sunt înstrăinați, aceia ce fel de Taine săvîrșesc? Apoi ce duh vin asupra acelora care se hirotonesc de unii ca aceștia? (erezia monotelita fusese condamnata de un ierarh- episcopul Romei –n.n.) Vrăjmaşii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel:
– Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde?
Iară Sfântul Maxim, cu mare înţelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse:
– „Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.”
Apoi trimișii Patriarhului i-au spus:
-Într-un singur lucru îi superi pe toți, că îi faci pe mulți să rupă legătura cu Biserica de aici. Atunci Sf. Maxim a spus:
-Este vreunul care spune că l-am îndemnat să rupă legăturile cu Biserica Bizanțului?
Apoi ei au răspuns:
-Faptul că tu ai rupt legăturile este cel mai mare îndemn pentru toți.
Sf. Maxim a zis:
-Nimic nu este mai puternic decât conștiința care te mustră și nimic nu este mai încurajator decât conștiința împăcată.
(vezi in: “Măreția Ortodexiei” -Ed. Egumenița, 2009.)
Vedem că Sfantul Maxim Marturisitorul întrerupe comuniunea cu Patriarhia Constantinopolului pe criteriul ca aceasta învaţă eretic. Sfantul Maxim spune ca Bisericile locale aparţin Bisericii Soborniceşti sau, mai curând se identifică cu aceasta în măsura în care mărturisesc Dreapta Credinţă şi sunt excluse din ea (din Biserică) – chiar dacă ele continuă din punct de vedere instituţional să fie biserici şi să poarte numele de biserică – dacă mărturisesc dogme străine Credinţei Ortodoxe, aşa cum a fost ea definită de Apostoli, Părinţi şi Sinoade.
(vezi: Larchet, Jean-Claude – “Sfăntul Maxim Marturisitorul. Mediator între Răsărit şi Apus”, Ed. Doxologia, Iaşi 2010, pag. 210)
De aceea avand in vedere situatia actuala in care exista acest Sinod talharesc din Creta, vădit a fi neortodox, nu ne exprimam asupra faptului ca ar exista Har (prin iconomie-bineinteles) sau nu ar exista în BOR şi în celelalte Biserici care au acceptat documentele eretice din Creta. Lăsând aceasta declaratie constiintei dogmatice a pleromei Bisericii care se poate exprima, fie printr-un Sinod care să anatematizeze pseudo Sinodul din Creta, fie de către credincioşi în mod individual.
Pleroma Bisercii inseamna totalitatea credinciosilor (mireni si clerici) ortodocsi botezati care au constiinta ortodoxa- dogmatică trează, pleroma putându-se rezuma şi la un singur creştin, conform învăţăturii Sfantului Maxim. Aceasta nu înseamnă că nu se pot anatematiza învăţăturile pseudo sinodului şi întrerupe (din motive de constiinta) pomenirea ierarhilor ce acceptă învăţăturile neortodoxe din Creta, fără însă a îndemna pe altii si a acuza pe cei care nu au întrerupt că sunt lipsiti de Har. Vedeti cu cat discernamant a vorbit Sfantul Maxim Marturisitorul în citatele de mai sus. ”
Din textul de mai sus, care e si incomplet, nu reiese ca Sfantul Maxim credea in harul prin iconomie la acei eretici. Sfantul Maxim spunea despre cei care au adoptat Ekthesis-ul, apoi Typos-ul , ca „au respins cele patru Sfinte Sinoade Ecumenice” , ca prin Ekthesis si Typos s-au depus „din treaptă (caterisindu-se) pe ei înşişi de tot atâtea ori”; a nu se intelege ca prin abrogarea Ekthesis-ului prin Typos s-au caterisit, ci pentru ca prin aceste decrete s-au opus Sinoadelor Ecumenice de pana atunci.Astfel acestia caterisindu-se datorita lepadarii de Sinoadele Ecumenice, dar fiind caterisiti si de Sinodul Lateran, din 649, fiind straini de harul Sfantului Duh, prin urmare acesta lipsind din actele liturgice savarsite de acestia: „ prin Ekthesis-ul întocmit în acest oraş de Serghie (638) ca şi prin Typos-ul edictat în continuare aici în anul al 6-lea al indicţiei (în 647-648), acesta a respins cele patru Sfinte Sinoade Ecumenice; şi pentru că pe cele ce le-au dogmatizat prin Ekthesis le-au abrogat prin Typos depunându-se din treaptă (caterisindu-se) pe ei înşişi de tot atâtea ori. Prin urmare, cei osândiţi de ei înşişi şi de către cei din Roma şi caterisiţi, pe lângă aceasta şi de Sinodul care a avut loc aici în anul al 8-lea al indicţiei (Sinodul Lateran, în 649), ce fel de liturghie (μυσταγωγίαν) vor mai săvârşi sau ce fel de Duh se va pogorî asupra celor săvârşite de unii ca aceştia?”
Cele sustinute de Sfantul Maxim se potrivesc azi situatiei create de acest sinod din Creta. Prin acest Sinod „Panortodox ” s-a legiferat si s-a introdus in „Biserica ” erezia ecumenista, acest act fiind de fapt lepadarea de Sinoadele Ecumenice , de dreapta-credinta lasata de Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti, ceea ce inseamna ca o asemenea credinta, ca a acestor sinodali, nu mai este dreapta-credinta , iar „Biserica ” inteleasa de acestia nu mai este Biserica. Prin lepadarea de Sinoadele Ecumenice ei s-au caterisit pe ei inşişi, dar sunt caterisiti si datorita Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, din august 1980; astfel ne putem intreba, citandu-l pe Sfantul Maxim: „ ce fel de liturghie (μυσταγωγίαν) vor mai săvârşi sau ce fel de Duh se va pogorî asupra celor săvârşite de unii ca aceştia? ”.
Referitor la raspunsul pe care il da Sfantul Maxim la intrebarea: „– Aşadar, tu singur te vei mântui şi toţi ceilalţi vor pieri? ”, in textul postat de parintele Matei Vulcanescu lipseste o parte din textul originar, redam textul punand intre paranteze textul lipsa : „ – Aşadar, tu singur te vei mântui şi toţi ceilalţi vor pieri?
Iar el le-a zis:
(– Cei trei tineri, care nu s-au închinat idolului la care s-au închinat toţi oamenii, n-au osândit pe nimeni (Dn III, 18), fiindcă nu se uitau la cele ale altora, ci cum să nu cadă ei înşişi din adevărata cinstire a lui Dumnezeu. Tot aşa şi Daniel, aruncat în groapa cu lei (Dn VI, 16), n-a osândit pe nimeni din cei care nu se rugau lui Dumnezeu potrivit decretului lui Darius, ci s-a uitat la el însuşi şi cele ale lui preferând mai degrabă să moară decât să supere pe Dumnezeu şi să fie biciuit de conştiinţa proprie pentru călcarea legilor firii. ) Să nu-mi dea Dumnezeu nici mie să osândesc pe cineva sau să spun că numai eu mă voi mântui! Prefer însă mai degrabă să mor, decât să am conştiinţa tulburată că am alunecat în vreun fel oarecare în ce priveşte credinţa”. (trad.Ioan I. Ica jr.)
Adica, dupa cum cei trei tineri si proorocul Daniel s-au impotrivit paganilor, refuzand inchinarea la idoli, asa si Sfantul Maxim, urmand exemplul acestora ,prefera mai degraba sa moara decat sa accepte ereticescul decret Typos.
Sfantul Maxim nu osandeste pe nimeni deoarece fiecare om atata timp cat este in viata, chiar daca este pseudo-crestin sau pagan, are putinta de a se indrepta si a se mantuii prin lepadarea de ratacire si venirea la dreapta-credinta, dar si in masura vietii duhovnicesti pe care o are.
P.S.Daca se „pot anatematiza învăţăturile pseudo sinodului şi întrerupe (din motive de constiinta) pomenirea ierarhilor ce acceptă învăţăturile neortodoxe din Creta”, pai „dragilor, mergeți și nu-i mai pomeniți pe astia… ca intrați în duhul lor” (IPS Iustinian Chira).
oarecare
Ramaneti intru Mine, spune Iisus Hristos, si Eu voi ramane intru voi. Caci precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita; asa nici voi, daca nu ramaneti intru Mine. Eu sunt vita, voi mladitele (Ioan 15, 4). Vedeti ce raport strans este intre noi si Dumnezeu? Cine ramane in Mine si Eu raman in el, acela aduce roada multa. Fara de Mine nu puteti face nimic! (Ioan 15, 5). Cu alt prilej Mantuitorul se roaga Tatalui ceresc, zicand: Sfinteste-i, Doamne, cu adevarul Tau, ca si ei sa fie sfintiti in adevar (Ioan 17, 17). Sf. Apostol Pavel spune: Voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra, iar Sfantul Apostol Petru indeamna pe calea sfinteniei pe credinciosii din vremea aceea si ne indeamna si pe noi, pe cei de astazi prin aceste cuvinte: Fiti sfinti in toata petrecerea vietii voastre. Ca scris este: Fiti sfinti ca Sfant sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu (I Petru 1, 15-16).
Parintele Sofian Boghiu
(Cuvant la Hramul Manastirii Antim)
SA LUAM AMINTE !SFINTENIA NU FACE PARTASIE CU INTUNERICUL IN NICIUN CAZ! DECI HARUL STA DOAR LA CEI CE SUNT IN ASCULTARE DE DUMNEZEU !
CACI DUMNEZEU NU FACE PARTASIE CU INTUNERICUL…SI NOI TREBUIE SA-I URMAM EXEMPLUL CA NISTE FII SI FIICE CE-I SUNTEM !
14. Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
15. Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
16. Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.
17. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.
18. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul. ( 2 CORINTENI 6, 15-18 )