MONAHII ATHONITI vor fi si la IASI, miercuri, 12 octombrie, Piatra Neamt, Roman, Brasov si Bucuresti

SI APOI SCRIE UNDEVA IN SF EVANGHELIE CA DUHUL SFANT LUCREAZA SI PRIN LUPI DACA NU SUNT VADITI DE UN SINOD ? Ieşiţi din mijlocul lor şi de ce este necurat să nu vă atingeţi! NE SFATUIESTE SF IOAN GURA DE AUR !

N-AR FI ARATAT DUMNEZEU CA DUHUL SFANT SE POATE POGARI SI PESTE ERETICI, CA SI EI POT FI NUMITI FI AI LUMINII? APOI LA CE MAI FOLOSESC INDEMNURILE SA NE FERIM DE EI, SA NU FACEM PARTASIE CU EI…

SI DE CE MAI AVEM UN SF IOAN, CU O GURA DE AUR, DACA NU LUAM IN SEAMA CUVINTELE LUI ?

MOTO: 1 Azi ereticii şi schismaticii sunt „fraţi” ai noştri întru Hristos. Acest lucru însă nu trebuie să ducă la ură sau dispreţ sau ironie faţă de vreun om sau făptură, ci doar la conştiinţa că acela nu e din trupul Bisericii şi, prin urmare, nu poate avea acces la experienţa eclesială, oricât de moral ar vieţui.
2. Dogmele eretice nu sunt simple enunţuri, ci puteri, care, odată acceptate, se dezvoltă şi transformă încet- încet omul, fără ca acesta să-şi dea seama. De aceea interziceau sfinţii orice părtăşie, fie şi banală, cu ereticii, mai ales pentru cei neîntăriţi în dreapta credinţă. – ZICE SF IOAN GURA DE AUR
…………….
SI MAI ZICE:

”Dar ce este ceea ce spunem, că nimic n-a lăsat, nici n-a tăcut din cele folositoare dumnezeiasca Scriptură, ci pretutindeni strigă prin prooroci şi apostoli, dă mărturie, dinainte chemând şi dinainte întărind pe fiecare ca o mamă iubitoare de fii, care-şi iubeşte proprii fii. Şi aduce cuminte despre cele trecute, despre cele de faţă şi despre cele viitoare, netrecând nimic cu vederea, precum s-a zis mai înainte, din cele folositoare vouă.

Căci fiecare din noi ne rătăcim pe propria cale, lăsând calea cea dreapta şi ne facem ca în vremea din început, când nu veniseşi la noi Doamne. Şi cu adevărat întru noi s-a împlinit proorocia lui David care spune: Şi s-au amestecat cu neamurile si au învăţat lucrurile lor (Ps. 105:35). Pentru aceasta suntem smeriti in tot pămăntul pentru păcatele noastre şi au sosit la noi sfârşiturile veacurilor, precum este scris: Si pastorii sunt lupi şi oile zdrobite; şi foame la uşi, nu foame de pâine şi sete de apa, ci foame de a auzi cuvânt al lui Dumnezeu (Amos, 8:11). Deci nimeni din cei ce nădăjduiesc în Domnul să nu dispere. Nu fiţi deprimaţi, văzând înainte totdeauna pe Cel ce a zis: Sunt cu voi (Mt. 28:20).

Acestea le-a spus David despre cei ce cercetează Scripturile, fraţilor, ca să nu flămânzim când va veni foamea cea stricătoare de suflet; să cercetăm ca să nu ne amăgim şi să fim purtaţi de orice vânt. Pentru că zice Domnul către cei fără de grijă: Vă rătăciţi, neînţelegând Scripturile (Mt. 22: 29). Căci cu adevărat aceştia rătăcesc. Căci de unde a venit foamea cea ucigătoare de suflet? Nu din necercetarea Scripturilor? O, de la câte bunuri ne-am întors noi înşine, lepădând dumnezeieştile Scripturi! Căci stăpânească e porunca: Cercetează cu osârdie, cercetează şi caută şi vei afla multă bogâţie neasemuită şi comoară ascunsă in ţarină: vei înţelege dumnezeiasca Scriptură.

Cercetează şi vei afla şi aflând, toate câte le ai vinde-le şi cumpără ţarina aceea, cunoştinţa cea bună a Sfintelor Scripturi, în care e ascuns Fiul, adevărata înţelepciune a Tatălui; pe Care aflându-L, fericit vei fi, după cum este scris: Fericit omul care a aflat înţelepciune (Proverbe 3:13).

Cercetează, iubitule, chiar de eşti bogat sau sărac, fie rob, fîe liber, fie bărbat, fie femeie. Cercetaţi Scripturile. Căci dumnezeiasca Scriptură este cămara a tot binele.

Dar să revenim la cele dinainte, căci despre sfârşit era cuvântul şi despre proorocii mincinoşi şi învăţătorii mincinoşi şi despre ereticii fără de Dumnezeu, şuvoaie care potopesc dreptatea pretutindeni şi amăgesc pe mulţi. Şi de unde a venit aceasta? Arătat este că din necunoaşterea şi din lipsa de cercare a întâi-stătătorilor; căci unde este necercarea pastorilor, acolo e pierzania oilor.
Ce voi zice, dar, mai întâi? Despre sfârşitul nostru? Sau voi înfăţişa dogmele cele spurcate ale ereticilor fără de Dumnezeu? De era vreme, aveam să înfrâng şi să răspund dogmelor lor cele spurcate şi lucrurilor celor nepotrivite; însă mare este lupta şi mult cuvântul ca să dezgolesc necuratele dogme ale acestora şi să triumfez asupra lor.
Numai că nevoia de faţă este să-i arăt din Sfintele Scripturi pe aceştia ca vrăjmaşi ai lui Hristos şi lupi ai turmei Lui, purtaţi în toate părţile şi scoşi dintre oile lui Hristos. De aceea s-au şi numit cu dreptate lupi de către prooroci şi de însuşi Stăpânul şi de fericiţii apostoli. Şi nu numai lupi, ci şi ciumaţi şi necredincioşi şi grăitori împotrivă şi vrăjmaşi şi clevetitori şi hulitori şi făţarnici şi furi şi tâlhari şi spurcaţi şi prooroci mincinoşi şi călăuze oarbe şi amăgitori şi răi şi antihrist! Şi sminteli şi fii ai celui rău şi dihonii şi fără de Dumnezeu (atei) şi luptători împotriva Duhului, care hulesc Duhul harului, cărora nu li se va ierta nici în veacul de acum, nici în cel viitor, din pricina cărora calea adevărului este hulită.
Dar pentru aceştia şi fii ai diavolului celui rău, după cum zice teologul: Vădiţi sunt fiii diavolului (1 In 3:10). Trebuie, deci, întâi de aceştia să ne ocupăm şi să vorbim cândva şi despre sfârşit.

Deci, de vreme ce au ajuns la noi sfârşiturile veacurilor, precum spune Apostolul, şi s-au sculat vremuri groaznice şi fărădelegea s-a înmulţit şi dragostea multora s-a răcit şi amăgitori sunt mulţi, adu, deci, să desfacem cărţile sfinte, in care aflăm calea adevărului, să mergem, alergând, la muntii cei sfinti, spun de prooroci şi de apostoli, ca să nu rătăcim si sa fim purtati de orice vant al invataturii prin nimereala oamenilor, prin dibăcie spre uneltirea rătăcirii (Ef. 4, 14).

Să nu rămânem jos, ci să ne suim cu ucenicii cei sfinţi pe muntele cel fericit şi să ascultăm pe Păstorul nostru spunând: Vedeţi să nu vă rătăcească cineva (Mt. 24:2). Şi Ioan asemenea spune: Ca să nu pierdeţi cele ce aţi lucrat ( 2. In. 1:8); şi Pavel : Luaţi seama la câini: luaţi seama cum umblaţi. Iar “Luaţi seama” si, din nou, “Luaţi seama” nimic altceva nu înseamnă decât că este spus spre întărirea voastră despre cei ce amăgesc cu pielea de oaie şi ascund lupul şi care înşală pe cei nesăbuiţi. Dar foarte de nevoie se grăieşte pretutindeni în Scripturi Luaţi seama şi Vedeţi şi Privegheaţi şi Luaţi aminte nu numai la ei înşişi, ci la toată turma. Căci nimic din cele folositoare nouă nu a tăcut dumnezeiasca Scriptură.

3. Iar mie îmi vine să lăcrimez când aud din Biserica noastră pe unii spunând: „Nu s-au grăit acestea în dumnezeieştile Scripturi”; şi aceasta nu numai între laici ci şi de la cei ce se cred păstori şi ţin locurile apostolilor şi proorocilor însă nu şi purtările; către care vreme potrivită este a zice: Vai voua, călăuze oarbe, neinvatati si neintariti; aratosi cu hainele si nu cu cartile, care ati lasat cuvantul lui Dumnezeu şi slujiţi pântecelui, Dumnezeul cărora este pântecele şi slava lor întru ruşine (Flp. 3:19), care vă folosiţi de laptele şi de lâna şi de cărnurile turmei, iar de oi nu purtaţi griiă!

Cum, dar, veţi scăpa, nesocotind o astfel de mântuire? Eu, fiind de faţă cu cuvântul în mijloc, voi adăuga mai multe mărturii, dovedind din Sfintele Scripturi, din Evanghelii, din prooroci, din apostoli şi din ce dă Hristos cum să fie închisă gura celor ce vorbesc nedreptăţi şi cum să se lumineze inima celor ce doresc cuvântul.

Dar de unde să începem decât de la Cel ce a zis: Eu sunt începutul şi sfârşitul (Apoc. 21:6)? Să-şi trezească fiecare mintea sa, lepădând toată grija vieţii. Zis-a Domnul: Vedeţi să nu vă rătăciţi. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi vor amăgi (Matei 24, 4-5). Şi iarăşi: Luaţi aminte de voi înşivă din partea proorocilor mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori; însă din roadele lor îi veţi cunoaşte (Mt. 7:15-16) zice, adică din cuvinte, din proorocia mincinoasă, din făţărnicia lor, din reaua lor credinţă, din hula lor îi veţi cunoaşte. Căci nu poate pom putred să facă roade bune. Căci tot pomul din roadă lui se cunoaşte. Aşa şi voi pe aceştia din roadele lor îi veţi cunoaşte (Mt. 7:20).

Şi, cunoscându-i, nu-i primiţi în casă, nici nu vă întâlniţi cu ei, nici nu-i învredniciţi de cuvânt, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea lor; ci luaţi aminte la aluatul lor sau la erezia lor. Nimeni dintre voi să nu se scârbească sau să asculte în chip superficial, căci Dumnezeu e Cel ce vorbeşte: Ascultaţi, păstorilor, glasurile Păstorului celui Mare; ascultaţi cum descoperă si triumfa asupra lupilor celor ascunşi: ascultaţi şi luaţi aminte şi de voi înşivă şi de toată turma.
Luaţi seama la câini, luaţi seama la furi. Căci cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea este fur şi tâlhar. Şi iarăşi spune despre ei: Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea (Mt. 12:30). Şi iarăşi spune către ei: Voi din tatăl vostru, diavolul, sunteţi. Vai vouă, că încuiaţi împărăţia cerurilor. Căci voi nu intraţi şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre (In. 10, 26)). Şi în altă parte iarăşi: Voi nu sunteţi dintre oile Mele (In. 10:26).
Ai văzut cum pretutindeni Stăpânul înfierează şi vădeşte pe cei necredincioşi ca noi să nu fim amăgiţi? O, coborâre nespusă; o, bunătate neasemănată! Ce vom răsplăti Domnului pentru toate acestea? Ce vom răspunde Mai-marelui Păstorilor? O, păstori şi împreună-păstori, iată puţine din cele multe.
Cum strigă peste tot Stăpânul, întărind prin curatele Evanghelii: Luaţi seama, privegheaţi, luaţi aminte, sârguiţi-vă, luptaţi-vă! Şi nu numai prin strigătul Evangheliilor ci si prin ale proorocilor purtători de Dumnezeu şi prin ucenicii cuvântători de Dumnezeul se vestesc cele asemenea, căci vorbeşte prin toţi aceştia precum socoteşte; şi-mi dă mărturie Pavel, care spune: Hristos Care vorbeşte prin mine (2 Cor. 13:3). Vino, aşadar, să aducem în mijloc pe cuvântătorii de Dumnezeu şi să ascultăm de la ei ce ne vestesc despre eretici.
Zi, fericite Petre, pe care te-a fericit Domnul Dumnezeul nostru lisus Hristos, zi-ne nouă despre cei ce amăgesc şi urmează să amăgească turma lui Hristos, pe care ţi-a dat-o şi ţi-a încredinţat-o Păstorul cel Mare şi Episcopul sufletelor noastre; zi câte Duhul Sfânt ţi-a dat şi întăreşte turma Ta. Arată-ne pe lupii cei dintâi, după Povăţuitorul tău, Hristos Domnul.
Petru a zis: Aceasta să cunoaşteţi întâi, că vor veni in zilele cele din urmă batjocoritori care vor umbla după poftele lor (2 Pt.2:1) Şi iarăşi spune: Şi între voi vor fi învăţători mincinoşi care vor strecura eresuri pierzătoare şi care tăgăduiesc pe Stăpânul Care i-a cumpărat pe ei (2 Pt. 2:1). Şi mulţi vor urma neobrăzărilor lor pentru care judecata nu întârzie şi pierzania lor nu dormitează; fii ai blestemului care au părăsit calea cea dreaptă.

Acestea le-a spus Petru, Petru cel fericit cu adevărat, Petru – piatra credinţei, pe care a clădit Hristos Biserica, Petru, cel ce are cheile cerurilor. Petru, care a mers împotriva valurilor, căldura dragostei Stăpânului Hristos, care pe Simon Magul în Roma l-a aruncat, ca un corifeu şi înainte-stătător pe întâiul tâlhar şi ucenicul diavolului întru erezii.
Ioan a zis: Vădiţi sunt fiii diavolului. Vezi cum în toţi aceştia vorbeşte Hristos? Căci şi în Evanghelii cele asemenea a zis către ei: Voi din tatăl vostru, diavolul, sunteţi. Ştiu pe mulţi care spun că şi pe ei i-a plăsmuit Dumnezeu (căci fără de Dumnezeu, spun ei, nu s-a făcut nimic) neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pe care le întăresc. Că pe mine m-a zidit Dumnezeu zic şi eu împreună, însă m-a zidit pentru fapte bune, ca întru ele să petrecem şi să ne facem fii ai lui Dumnezeu prin credinţa cea dreaptă.”

“4. Dar să revenim la cele puse înainte. Spune Ioan: Şi acum mulţi antihrişti au apărut: pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume. Iubiţilor, nu credeţi oricărui duh, ci cercaţi duhurile de sunt de la Dumnezeu, pentru că mulţi prooroci mincinoşi au intrat în lume. Şi iarăşi spune: de vine cineva la voi şi nu aduce această învăţătură cu sine nu-l primiţi în casă şi nu-i spuneţi bună-ziua (bucură-te!). Căci cel ce-i spune bună-ziua se face părtaş la faptele lui cele rele. Şi iarăşi: Tot cel ce trece peste şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu (2 In. 7-11).
Ioan ne sfătuieşte acestea, Ioan, fiul tunetului, cel iubit mai presus decât toţi sfinţii, care a întărit Biserica de la o margine până la alta a lumii şi a închis gurile ereticilor cu teologia. Iacov a zis: Cel ce pare să fie prieten al lor se pune vrăjmaş al lui Dumnezeu (cf. Iac. 4:4). Ascultaţi, toţi cei ce mâncaţi împreună cu ereticii, lepădare dureroasă: vrăjmaşi ai lui Dumnezeu sunteţi. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului, ci nici de viaţă nu se învredniceşte, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi mai rele rabdă.
Iuda al lui Iacov a zis: Căci s-au strecurat unii oameni, care au fost scrisi de odinioară spre această judecată, necinstitori, care schimbă harul Dumnezeului nostru întru neobrăzare şi care tăgăduiesc pe Singurul Stăpân şi Domn al nostru, pe Iisus Hristos (Iuda 4). Şi iarăşi spune: La sfârşitul vremurilor în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor necuviincioase. Aceştia sunt cei ce se păstoresc fără teamă pe ei înşişi, nori fără de apă purtaţi de vânturi, stele rătăcitoare, cărora bezna întunericului li se păstrează în veac (Iac. 1:12).
Acestea şi mai multe ne sfătuieşte Iacov cel bun. Vino de acum, Pavele, vasul alegerii, zi-ne şi tu însuţi după harul cel dat ţie de la Dumnezeu, zi-ne despre veacul cel rău de faţă; arată pe lupii cei ascunşi, triumfă şi dă pe faţă pe furii turmei sfinte a lui Dumnezeu. Pavel zice: Ştiu că vor intra după plecarea mea între voi lupi grei, care nu vor cruţa turma (F. Ap. 20:29). Vezi că pretutindeni cuvântătorii de Dumnezeu glăsuiesc împreună cu învăţătorul despre ereticii cei fără de Dumnezeu, numindu-i câini şi lupi?
După cum zice Pavel în altă parte: Luaţi seama la câini, luaţi seama la lucrătorii cei răi, luaţi seama Ia tăierea-împrejur. Vedeţi să nu fie cineva care să vă fure cu filozofia şi cu deşartă amăgire. Luaţi seama cu atenţie cum umblaţi, că zilele rele sunt. Cine va avea răspuns de nepăsarea sa, auzind acest fel de vestiri?

Şi iarăşi din altă parte: Nu primiţi pe omul eretic după prima si a doua sfătuire; şi iarăşi: Nu vă purtaţi după învăţături felurite şi străine (Evr.,13:9); şi iarăşi: Oamenii eretici vor propăşi spre tot mai rău, rătăcind şi fiind rătăciţi; şi în altă parte: La cei spurcaţi şi necredincioşi nu e nimic curat (Tit 1:15).

Ascultaţi iarăşi, cei ce faceţi agape cu ei: Cum veţi fugi de mânia care vine asupra voastră, cei ce vă mânjiţi cu aceştia prin mâncare şi băuturi? Cum cutezaţi să vă apropiaţi de dumnezeieştile şi înfricoşătoarele lui Hristos Taine? Sau nu auziţi pe fericitul Pavel strigând: Nu puteţi sa beţi paharul Lui Hristos şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi de la masa lui Hristos si de la masa demonilor.

Ieşiţi din mijlocul lor şi de ce este necurat să nu vă atingeţi!

Prin urmare vă privim rău? Sau în deşert ne ostenim şi în aer vorbim? Doar pentru cei ce vor şi se sârguiesc să asculte cuvântul şi să-l facă, nu vom ascunde graiurile lui Pavel, ci iarăşi grăiesc. Ascultaţi: Nu vă înjugaţi la jug străin cu necredincioşii. Căci ce părtăşie are lumina cu întunericul? Unde sunt cei cu gură obraznică, ce spun: Nu se grăiesc acestea în dumnezeieştile Scripturi, al căror Dumnezeu e pântecele şi slava întru ruşinea lor, care cugetă cele pământeşti?
Acestea Pavel le îndeamnă şi le învaţă şi le îmboldeşte. Pavel, vasul alegerii, îngrădirea Bisericii, cel biruitor în multe lupte, Pavel, lira de Dumnezeu vestitoare, propovăduirea lui Hristos, scriitorul dogmelor, trâmbiţa Cuvântului, ritorul bunei-credinţe, năvodul neamurilor. Şi fericiţii cuvântători de Dumnezeu acestea şi mai multe decât acestea au spus despre cei fără de Dumnezeu şi despre necredincioşi; căci e nevoie şi pe aceştia să-i aduc în mijloc.
Zis-a proorocul David: Nu este în gura lor adevăr. Şi iarăşi spune: Doamne, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine i-am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am topit? Cu ură desăvârşită i-um urât pe ei şi mi s-au făcut vrăjmasi (Ps. 138:20). Şi Solomon spune: Cei necredincioşi făţărnicesc buna-credinţă. Şi iarăşi spune: Fiule, să nu te amăgească bărbaţii necredincioşi, nici să mergi pe cale cu ei (Prov. 1:10). Iar Isaia proorocul, dar mai degrabă Domnul spune prin prooroc: Fii am născut şi i-am înălţat, dar ei M-au lepădat (Isaia, 1:2); şi iarăşi: Nu este bucurie pentru cei necredincioşi, spune Domnul (Isaia, 48:22).

5. Prin urmare ajung acestea? Sau să aduc în mijloc şi pe toţi proorocii? Insă ajung şi acestea pentru cei ce vor să asculte. Căci cel ce nu ia aminte la cele tâlcuite nici prin cele multe nu va fi convins, însă încă puţin să mai zăbovim la graiurile proorocului David şi să vedem cum dă pe faţă şi triumfă asupra vicleşugului ascuns de ei şi spune: Nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă (Ps. 5:9) şi cele următoare.

Vezi înţelegerea proorocului, cum denunţă şi descoperă, biruind pe cei rău-slăvitori ca să nu ne amăgim noi!

Ascultaţi, drept-slăvitorilor, şi nu vă adunaţi; ascultaţi, păstorilor, şi înfricoşaţi-vă şi nu tăceţi, ci propovăduiţi cuvântul; nu daţi loc diavolului, nu daţi uşă lupilor!

Urmaţi fericitului apostol Petru, cum în Roma pentru Simon, cel de trei ori blestemat, care hulea şi spunea că el este puterea lui Dumnezeu, nici un ceas n-a tăcut sau s-a întors, ci, luându-l, l-a arătat a fi prooroc mincinos şi tâlhar şi duşman al lui Dumnezeu, aruncându-l, l-a dat pierzării.

Asemenea şi pe fiul acestuia, dar mai degrabă al diavolului, Montan, cel spurcat şi necurat şi fără de Dumnezeu, cu osârdie mare mustrându-l apostolul cu cele două preadesfrânate, dovedindu-l şi duşman al lui Dumnezeu, şi hristos mincinos, şi prooroc mincinos, i-a închis gura şi a astupat gura lui spurcată în numele lui Hristos, nerăbdând îndelung, nedând înapoi de la hula acestuia.

Aşa faceţi, dar, şi voi, păstorilor, şi nu vă faceţi părtaşi faptelor necurate ale întunericului, ci mai degrabă şi mustraţi-le, după cum şi apostolii şi David, părintele lui Dumnezeu, au dus pentru ei multă trudă şi multe lupte, mustrând şi certând, dându-i pe faţă şi mijlocind la Dumnezeu împotriva lor şi spunând: „Până când păcătoşii. Doamne, până când păcătoşii vor râde? Risipeşte-i cu puterea Ta. Dă-le lor, Doamne, după faptele lor, că n-au înţeles întru faptele Tale, Doamne. Doamne, în cetatea Ta chipul lor îl vei batjocori”.

Şi iarăşi cere David, aducând rugăciuni Stăpânului ca El, prin venirea Lui, să-i facă cererea lui, strigând şi spunând: Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară. Doamne, să nu zăboveşti. Degrab să ne cuprindă pe noi îndurările Tale, Doamne. Şi ce face iubitorul de oameni Dumnezeu, Care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, că aproape este de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr?
Nu-Şi întoarce urechea, nici nu trece cu vederea rugăciunea sfinţilor, ci a plecat cerurile şi S-a pogorât şi pe toate le-a iconomisit spre mântuirea neamului nostru şi pe toate ni le-a arătat, făcând şi învăţând. Apoi, voind să înveţe, ca cei ce vor fi mai-mari ai Bisericii aşa să gonească pe eretici, a făcut un bici din frânghii, intrând, pe toţi i-a scos din templu şi i-a împins şi i-a gonit, spunând: Casa Mea casă de rugăciune este; dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari. Ascultaţi, întâi-stătători ai Bisericilor! Căci vouă v-a arătat binele ca să urmaţi pe urmele Lui, luând aminte de pretutindeni cu de-amănuntul, gonind lupii şi păzind turma.
Apoi, scoţând afară pe toţi, adică pe cei ce cugetau cele potrivnice, dinainte zicând sfârşitul şi pustiirea şi dispariţia lor, spunând pe cea care urma să fie din neam în neam celor ce cugetă cele potrivnice: Iată, vi se lasă casa voastră pustie. Vezi cum s-au făcut faptă cuvintele, căci vrăjmaşii şi uneltitorii asupra Bisericii, adică ereticii, în fiecare neam şi neam sunt daţi pierzării, după cuvântul Domnului, pe care l-a grăit, că Tot răsadul pe care nu l-a sădit Tatăl Meu va fi dezrădăcinat, ceea ce s-a şi făcut.
Căci El cel dintâi a făcut aceasta şi a arătat-o; iar după înălţarea Sa la ceruri împotriva lor au fost rânduiţi fericiţii apostoli. Iar după aceştia învăţăturile cele dumnezeieşti ale acestora şi învăţătorii Bisericii şi Sfintele Sinoade ce au fost la vremi, dezrădăcinându-i pe cei ce se ţineau de aceştia fără pocăinţă, i-au dat pierzării, după cea scrisă: Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna. Aşadar au dispărut şi au pierit pentru fărădelegea lor. Căci unde sunt cei ce odinioară războiau Biserica, împăraţi şi puternici şi înţelepţi? N-au fost risipiţi şi au pierit şi s-au făcut ca nimic?

6. Căci unde e aroganţa şi semeţia iudeilor? Unde e Simon Magul, cel dintâi între eretici, ucenicul şi înainte-mergătorul antihristului? Unde e Montan, născutul cel rău al acestuia şi urmaşul nebuniei şi neobrăzării acestuia, căpetenia celor răi cu cele două preadesfrânate şi cele ce se numesc taine ale acestora, vrednice de adâncă tăcere, spurcăciunile şi necurăţiile – despre care şi Apostolul a spus: Căci cele ce se fac de ei ruşine este a le şi spune!
Unde este Marchion, unde Vales, unde Manes, unde Vasilide, unde Nero, unde Iulian, unde Arie, unde Nestorie, unde toţi cei ce au stat împotriva adevărului, despre care strigă Biserica: Inconjuratu-m-au câini mulţi! N-au pierit toţi? Căci au fost risipiţi pentru hula lor şi au fost goniţi ca nişte lupi. Căci au aflat pe luptătorii împotrivă şi războinicii înnăscuţi şi cei cu adevărat păstori, pe fericiţii bărbaţi care erau odinioară în fruntea Bisericilor însă multă deosebire văd între păstorii de odinioară şi cei de acum. Aceia erau războinici, aceştia fugari; aceia bine-credincioşi cărţilor şi dogmelor, aceştia ai hainelor şi mizilicurilor. Aceştia, ca nişte năimiţi, lasă oile şi fug; aceia sufletul lor şi-l puneau pentru oi, urmând Păstorului cel bun.

O, fericiţi bărbaţi, ale căror nume sunt în cartea vieţii; de care s-au înfricoşat demonii şi s-au cutremurat ereticii şi au închis gura celor ce grăiesc nedreptăţi! Voi vorbi, aşadar, şi eu aproape ca David, care, căinându-se, spunea: Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne! Zic şi eu cu lacrimi: unde este corul acela fericit al episcopilor şi învăţătorilor care au strălucit ca luminătorii în lume, ţinându-se de cuvântul vieţii?

Dar ce ne împiedică să-i aducem şi pe aceştia în mijloc, chiar dacă puţini din mulţi? Căci şi a ne aduce aminte de ei este sfinţire a sufletului. Unde este Evodie, buna-mireasmă (evodia) a Bisericii şi urmaşul şi următorul Sfinţilor Apostoli? Unde este Ignatie, casnicul lui Dumnezeu? Unde Dionisie, pasărea cerului? Unde Ipolit, cel prea dulce şi bine-înţelegător? Unde e Vasile cel Mare şi care trebuie să fie socotit la acelaşi nivel cu un mai mic al apostolilor? Unde e Atanasie cel sfânt şi nesătul de virtuţi? Unde e Grigorie, al doilea teolog şi ostaşul de neînvins al lui Hristos şi cel de acelaşi nume cu el? Unde e Efrem cel de mult preţ, mângâierea celor descurajaţi, povăţuirea tinerilor, călăuzirea de mână a celor ce se pocăiesc, sabia împotriva ereticilor, primitorul Duhului, vasul virtuţilor?

Ai văzut cât de mare e deosebirea şi câtă diferenţă între bărbaţii aceia fericiţi şi sfinţi şi cei de acum? Ştiu şi pe alţi învăţători purtători de Dumnezeu, însă ajunge pentru momentul de acum. Aceia sufletul lor, după cum am spus mai înainte, şi-l puneau pentru oi; iar aceştia, lăsând oile, fug; aceia erau puternici şi în cuvânt, şi în faptă; iar aceştia în bunuri şi în agoniseli şi în cai şi măgari şi moşii şi turme şi brutării şi mese strălucite. La ei mult e cuvântul despre acestea în fiecare zi şi noapte, iar cuvânt despre turma cea cuvântătoare nici unul, pentru care vor da cuvânt în ziua judecăţii.

Apoi, de-i întreabă cineva despre cărţi, răspund, spunând: Sunt sărac şi nu o duc bine ca să cumpăr cărţi. Apoi se apropie nu ca cei săraci, ci purtând haine strălucite, agonisind o pungă groasă şi gâturi ca de tauri îngrăşaţi, trăgând la sine mulţimea ucenicilor, dar mai degrabă a bucătarilor; cele ce ruşine este şi a le spune, căci, din prisosinţa bogăţiei, au agonisit intruşi cu pretext de servitori.

O, adânc al ruşinii! O, propăşire a răutăţii! O, amărăciune a iubirii de arginţi! O, pântece nesăţios! In rest de aici sminteli, şuşoteli, ocară, batjocuri, tulburări. Apoi, fiind chemaţi, răspund: nu nedreptăţesc pe nimeni, am stăpânirea asupra bunurilor mele. Apoi, dacă unul din ereticii cei fără de Dumnezeu grăieşte fără de socoteală răstălmăciri, nu este nici unul care să răspundă împotrivă, războinic – nicăieri. Toţi se fac săraci atunci, toţi tăcuţi, toţi fugari.
O, iubire de arginţi, rădăcină rea a toate relele! Cu bogăţia socotiţi să vă mântuiţi? Insă mai lesne este să între cămila prin urechea acului decât bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Desfătându-vă, îmbătându-vă şi îngâmfându-vă vreţi să biruiţi ereziile? Insă vai vouă, cei ce vă desfătaţi şi vă îngâmfaţi cu aur şi vă înfrumuseţaţi cu haine felurite; cum veţi arăta altora sărăcia cea bună a lui Hristos, Care pentru noi a sărăcit, Care a poruncit ucenicilor Săi să nu aibă bani la cingători?

Cu adevărat rătăciţi, neîntelegând Scripturile. Nu auziţi, pe Domnul spunând: Fericiţi cei săraci şi iarăşi: Vai vouă, bogaţilor şi: Nu vă adunaţi comori pe pământ? Bogăţia voastră v-a amăgit şi cuvântul vostru a lipsit; hainele voastre au fost mâncate de molii; despre care veţi da cuvânt lui Hristos, Păstorului celui Mare. Căci nu aţi fost-întru neştiinţă, pentru că fiecare din voi va da cuvânt despre sine lui Dumnezeu; dar voi, episcopilor, preoţilor şi diaconilor, şi pentru oi fiecare, după cum a crezut.

Luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma: Vedeţi să nu lipsească vreo oaie din turmă. Căci cunoaşteţi aceasta, că, de va lipsi vreo oaie, întâmplându-se să fie mâncată de fiare, toată viaţa voastră se va prăpădi căci sângele ei îl va cere Judecătorul din mâinile voastre.

7. Treziţi-vă, deci, în cealaltă vreme, propovăduiţi cuvântul, lepădaţi toată grija vieţii, luaţi seama cu de-amănuntul cum umblaţi; luaţi seama la câini. Iarăşi spun Luaţi seama şi nu încetez a spune. Luaţi seama la furi, luaţi seama că mulţi amăgitori au ieşit în lume. Privegheaţi şi fiţi treji, cei ce vi s-a încredinţat harul stăpânesc, şi vegheaţi, păziţi ceasul înfricoşătoarei veniri a Stăpânului, când va veni să ia socoteală de la voi, cărora v-a încredinţat talanţii.

Atunci, zice, se vor sminti mulţi şi se vor vinde unii pe alţii. Şi unde nu este acum trădare? Nu sunt toţi aproape unii împotriva altora şi nu se urăsc unii pe alţii? Şi aceasta s-a plinit, după cum vedem. Nu sunt toţi unii împotriva altora, neam peste neam, împărăţie peste împărăţie, cârmuitori împotriva celor asemenea, episcopi împotriva episcopilor, prezbiteri împotriva prezbiterilor şi diaconi împotriva diaconilor, citeţi unii împotriva altora, mireni împotriva mirenilor? Căci, pentru că s-a plinit fărădelegea, se răceşte dragostea multora. Pentru aceasta a zis dinainte Stăpânul: Cercetaţi Scripturile şi Să nu fiţi amăgiţi.

Alt semn a pus înainte, spunând: Şi se va propovădui această Evanghelie în toată lumea spre mărturie tuturor neamurilor. spunând: Eu sunt Hristosul şi pe mulţi vor amăgi; şi: Vremea este aproape. Să nu mergeţi, deci, după ei. Vedeţi cât cuvânt în Sfintele Scripturi despre acestea. Pentru aceasta v-am adus aminte adesea de ereticii cei fără de Dumnezeu şi în cele de acum vă îndemn sa nu vă amestecaţi cu ei în vreo faptă, nici la mâncare sau la băutură sau cu prietenie sau cu pace. Căci cel ce se înşeală cu acestea şi se amestecă cu ei se face pe sine străin de soborniceasca Biserică.

Iar ucenicul cel adevărat şi fără vicleşug al lui Dumnezeu strigă cu îndrăzneală: De vă bine-vesteşte cineva ceva afară de ceea ce aţi primit anatema să fie;

şi cele ale lui David cântă: Doamne, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine i-am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am topit? Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei. Infricoşaţi-vă şi vă cutremuraţi, cei ce faceţi agape şi petreceţi cu dânşii ca să nu pieriţi prin păgânătăţile lor.
Ai mulţi credincioşi, iubitule, deşi nu pe pământ, ci în cer cu care sarguieşte să fii totdeauna în înţelegere. Ai acolo sărbătorile îngerilor, ai pe patriarhi, pe prooroci, pe apostoli, pe evanghelisti; ai pe mucenici, pe cuvioşii mărturisitori şi pe cei ce au strălucit în viaţa monahală, mulţime multă, ale căror nume sunt în cartea vieţii. Pe aceştia doreşte-i, pe aceştia urmează-i, acestora fă-le loc, pomenirea acestora s-o ai în inima ta ziua şi noaptea, totdeauna, ţinând în mâinile tale cărţile acestora, citeşte-le ca să afli mult folos.

Fă-te negustor al cuvântului dreptăţii ca să poţi mustra pe cei ce răspund împotrivă şi să cerţi pe cei ce spun basme şi să reduci la tăcere pe eretici şi pe cei ce cad să-i povăţuieşti şi să-i întorci.

Cercetează dumnezeieştile Scripturi că, atunci când vei vedea vreo răzmeriţă şi tărăboi, să nu cazi, ci să scapi la dumnezeiască Scriptura.

Dar vezi să nu fii laş, nici să te clatini de la înţelegerea ta. Când vei vedea pe mulţi care nu înţeleg nu te înstrăina; trebuie să fie şi acestea. Când vei vedea mulţi prooroci mincinoşi, adu-ţi aminte de Stăpânul, Care spune: Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. […]
…Vezi urâciunea pustiirii, pe fiul pierzării, pentru care va fi necaz mult şi mare, asemenea cu care n-a mai fost de la începutul lumii. Şi iarăşi spune: Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne şi minuni încât, de-i cu putinţă, să amăgească şi pe cei aleşi. Dar vezi cum în sus şi-n jos sunt proorocii mincinoşi şi apostolii mincinoşi ai lui Antihrist, fiul pierzării, care, fiind apucaţi de duhuri necurate şi lucraţi de ele, se fac înainte-mergători ai lui Antihrist, cel ce se pune împotrivă; şi prin dogmele lor înşeală şi gătesc popor potrivit pentru primirea fiului pierzării.

9. Pentru aceasta dumnezeiasca Scriptură, fraţilor, strigă în sus şi-n jos că mulţi amăgitori au ieşit în lume. Pentru aceasta şi Stăpânul a adus cuvântul: Iată, dinainte v-am spus. Dar trebuie ca noi să înţelegem noima fiecărei expresii. Iată, dinainte v-am grăit vouă: adică de acum nu aveţi dezvinovăţire. Iată, dinainte v-am grăit vouă; de vor amăgi pe vreunul din voi de neiertat va fi. Iată, dinainte v-am grăit vouă, nimeni nu are dezvinovăţire binecuvântată. Iată, dinainte v-am grăit vouă toate; vedeţi să nu va amăgiţi. Vedeţi să nu primiţi alt Hristos mincinos în locul Meu, Cel adevărat. Căci mulţi vor veni în numele Meu, ce scriu răutate.
Când vei vedea pe cei evlavioşi şi credincioşi şi înţelepţi ponegriţi, iar pe cei condamnaţi şi trufaşi şi trădători şi desfrânaţi mai de vază, adu-ţi aminte de Apostolul, care spune: Oamenii desfrânaţi şi impostori vor propăşi spre tot mai rău, amăgind şi amăgiţi fiind. Când vei vedea Sfânta Scriptură spurcată de cei ce par că sunt creştini şi pe cei ce grăiesc cuvântul lui Dumnezeu urâţi, adu-ţi aminte de Domnul, Care a zis: Dacă lumea vă urăşte pe voi, cunoaşteţi că pe Mine M-a urât mai înainte de voi. De M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni.

Când vei vedea popoare alergând la grăitorii de basme şi la ghicitul în cărţi şi la înşiruitorii de neamuri şi la mantiei şi la învăţăturile demonilor şi la cei ce întreabă duhurile necurate, nu te agita, nici să nu cazi. Şi, de vezi pe cei ce par a fi păstori făcând acestea, să nu disperi, ci, lăcrimând, adu-ţi aminte de Apostolul care spune: în vremurile de apoi vor apostazia unii de la credinţă, luând aminte la duhurile amăgirii şi la învăţăturile demonilor celor necuraţi. Şi iarăşi spune: Va fi o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci-şi vor grămădi învăţători după poftele lor, gâdilându-şi auzul, şi-şi vor întoarce auzul de la adevăr şi vor fugi după basme..

Când vezi masă de mare preţ, cină, desfătare, amagire agitaţie si glasuri răzvrătite, adu-ţi aminte de Domnul, Care a spus: Vai celor îndestulaţi, că veţi flămânzi; vai celor ce râdeţi, că veţi plânge.

Când vei vedea dănţuind şi jucând şi cântând cântecele demonilor, suspină şi, lăcrimând, aminteşte-ţi de David, care spune: N-au cunoscut, nici n-au înţeles, în întuneric umblă; şi de proorocul Isaia, care spune: Vai de cei ce se scoală dimineaţă şi gonesc după sicheră (vin), care aşteaptă seara pentru chitare şi psaltirioane şi timpane şi flaut, care beau vin; faptele lui Dumnezeu nu le privesc şi faptele mâinilor Lui nu le înţeleg.

Şi simplu, văzând toată sminteala care se face, aminteşte-ţi de Stăpânul Care spune: Vai lumii pentru sminteli; cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai prin cine vin. Insă ce zic cei grei la inimă, care caută minciuna? Nu este rău, spun ei, să te înalţi; căci ce rău fac chitara şi celelalte instrumente? O, neştiinţă de pe urmă! O, înţelegere rea a diavolului! Neam rău şi preadesfrânat, acestea răsplătiţi Domnului? Stăpânul cel curat a poruncit pretutindeni ca nicidecum să nu se huzurească creştinul şi tu spui ce rău fac acestea? Vai de cei ce spun amarului dulce; vai de cei ce ţin întunericul ca lumină! Dar să ne zică nouă cei neînvăţaţi, din care Sfântă Scriptură pot să înfăţişeze că trebuie creştinul să facă aceste lucruri?

Care carte a sfinţilor, care Evanghelie a învăţat să se poarte aşa cu necuviinţă creştinii? Iată, Biserica cea sobornicească şi apostolească de la răsăritul soarelui şi până la apus şi de la marginile lumii strigă şi învaţă şi îmboldeşte prin Lege şi prooroci şi prin apostoli şi prin însuşi Stăpânul şi nicăieri nu află cineva că e îngăduit creştinului să facă aceste lucruri. Câţi împăraţi sunt şi puternici şi înţelepţi şi de neam bun şi slăviţi şi legiuitori şi robi şi liberi şi săraci şi bogaţi şi bătrâni şi tineri? Cine dintre aceştia poate să dovedească sau să înfăţişeze despre acestea că e îngăduit creştinului să cânte din chitară sau să dănţuiască sau altceva de acest fel să facă, de care am grăit mai înainte?

Nimeni nu poate să pună înainte. Nimeni să nu vă înşele; nu sunt acestea ale creştinilor; acestea sunt străine de Biserica cea sobornicească; acestea toate păgânii lumii le fac. Nimeni, fraţilor, să nu vă înşele; câţi vă găsiţi întru acestea ATI CAZUT DIN HAR; Hristos nu vă va folosi la nimic. ” – NE MAI ZICE SF IOAN GURA DE AUR, DESPRE PROPROCII , DASCALII MINCINOSI SI LIPSITI DE DUMNEZEU, ERETICI IN ULTIMA SA OMILIE PE CAND URMA SA IASA DIN TRUP

UNDE NE ESTE ASCULTAREA? DACA NU LUAM IN SEAMA SI NU NE PAZIM DE ERETICI…CE SENS MAI DAM CUVINTELOR MANTUITORULUI IN VIATA NOASTRA ? :

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. (MATEI 6:24)

10. De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te,
11. Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit. ( TIT 3, 10-11)

La cei spurcaţi şi necredincioşi nu e nimic curat (Tit 1:15).

„nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi avea parte de masa Domnului şi de masa demonilor” (I Cor. 10, 21)

„Ieşiţi din mijlocul lor şi nu vă atingeţi de ce e necurat” (II Cor. 6, 17).

„Nu vă înjugaţi la alt jug cu cei necredincioşi. Căci ce părtăşie este între lumină şi întuneric” (II Cor. 6, 14)

„Fiule, să nu te înşele bărbaţii necredincioşi, nici să umbli în cale cu ei” (cf. Pilde 1, 10)

„Casa Mea casă de rugăciune este, dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari” (Mt. 21,13).

„orice sad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu va fi scos din rădăcină” (Mt. 15, 13)

„Iată, se lasă casa voastră pustie” (Mt. 23, 38)

Nu primiţi pe omul eretic după prima si a doua sfătuire; şi iarăşi: Nu vă purtaţi după învăţături felurite şi străine (Evr.,13:9)

Oamenii rai şi impostori vor propaşi spre mai rău, amăgind şi amăgiţi fiind (2Tim 3:13)

Vedeţi de câini, vedeţi de lucrătorii cei răi, de taierea-împrejur (Flp. 3:2).

Vedeţi cum umblaţi, că zilele rele sunt (Ef. 5:15-16).

Vedeţi de voi ca să nu pierdeţi cele ce-aţi lucrat, că mulţi amăgitori au ieşit în lume (2 In. 1:8).

3. Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, daca pazim poruncile Lui.
4. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.
5. Iar cine pazeste cuvantul Lui, intru acela, cu adevarat, dragostea lui Dumnezeu este desavarsita. Prin aceasta, cunoastem ca suntem intru El. ( IOAN2 , 3-5)

Cel ce pazeste poruncile Lui ramane in Dumnezeu si Dumnezeu in el; si prin aceasta cunoastem ca El ramane in noi, din Duhul pe care ni L-a dat. ( IOAN 3:24 )

5.Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.
6. Nimeni sa nu va amageasca cu cuvinte desarte, caci pentru acestea vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.
7. Deci sa nu va faceti partasi cu ei. (EPISTOLA CATRE EFESENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL – CAP 5, 5-7)

11. Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba, osanditi-le pe fata.
12. Caci cele ce se fac intru ascuns de ei, rusine este a le si grai.
13. Iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina,
14. Caci tot ceea ce este descoperit, lumina este. Pentru aceea zice: “Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos”.
15. Deci luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti,
16. Rascumparand vremea, caci zilele rele sunt. (EPISTOLA CATRE EFESENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL – CAP 5, 11-16)

11. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
13. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare.
14. Stati deci tari, avand mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii,
15. Si incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii.
16. In toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului.
17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.

7. Caci se cuvine ca episcopul sa fie fara de prihana, ca un iconom al lui Dumnezeu, neingamfat, nu grabnic la manie, nu dat la bautura, pasnic, nepoftitor de castig urat,
8. Ci iubitor de straini, iubitor de bine, intelept, drept, cuvios, cumpatat,
9. Tinandu-se de cuvantul cel credincios al invataturii, ca sa fie destoinic si sa indemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici. (TIT 1, 7-9)

„Luaţi aminte la câini, luaţi aminte la lucrătorii cei răi. Luaţi aminte la tăierea împrejur. Luaţi aminte cum umblaţi, că zilele rele sunt” (Flp. 3, 2; Ef. 5, 15-16).

„Luaţi aminte la voi înşivă ca să nu pierdeţi ce aţi lucrat, că mulţi înşelători au ieşit în lume” (II In. 7-8).

Să cercetăm, ca să nu fim înşelaţi şi purtaţi de orice vânt (cf. Ef. 4, 14).

„Vă înşelaţi, neînţelegând Scripturile” (cf. Mt. 22, 29).

„arătaţi sunt copiii diavolului” (I In. 3, 10)

„Luaţi aminte să nu fiţi înşelaţi. Luaţi aminte să nu vă înşele cineva. Pretutindeni luaţi aminte” (cf. Lc. 21, 8).

„Ca să nu pierdeţi ce aţi lucrat” (II In. 8).

„Luaţi aminte la câini. Luaţi aminte cum umblaţi” (Filip. 3, 2; Ef. 5, 15).

„fiţi cu luare-aminte” nu numai la voi înşivă, ci şi la toată turma (cf. Fapt. 20, 28).

„Păziţi-vă de prorocii mincinoşi, care vin la voi în piele de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Din roadele lor îi veţi cunoaşte” (Mt. 7, 15-16)

Căci tot pomul din rodul său se cunoaşte (cf. Mt. 7, 16-20)

„Cel ce nu este cu Mine împotriva Mea este” (Mt. 12, 30).

„Voi din tatăl vostru, diavolul, sunteţi” (In. 8, 44).

„Vai vouă, că încuiaţi împărăţia cerurilor; căci nici voi nu intraţi, nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre” (Mt. 23, 13).

„Voi nu sunteţi dintre oile Mele” (In. 10, 26)

„Aceasta să cunoaşteţi mai întâi, că vor veni în zilele din urmă batjocoritori, umblând după poftele lor” (II Pt. 3, 3).

„Şi între voi vor fi dascăli mincinoşi care vor strecura eresurile pierzaniei, tăgăduind pe Stăpânul Care i-a răscumpărat. Şi mulţi vor urma destrăbălărilor lor, a căror judecată nu zăboveşte şi pierzania lor nu dormitează” (cf. II Pt. 2, 1-3);

„copii ai blestemului, care au lepădat calea dreaptă” (cf. II Pt. 2, 14-15).

„Dacă vine cineva la voi şi nu poartă cu sine această învăţătură, nu îl primiţi în casă şi nu-i spuneţi «Bucură-te». Căci cel ce-i spune «bucură-te» se face părtaş la faptele lui cele rele” (II In. 10-11).

„Tot cel ce încalcă şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu îl are pe Dumnezeu” (II In. 9).

„Cel care se arată că este prieten al lor [al ereticilor] vrăjmaş al lui Dumnezeu este” (cf. Iac. 4, 4).

„S-au strecurat [printre voi] unii oameni însemnaţi mai dinainte spre această judecată, necinstitori, care au schimbat harul Dumnezeului nostru în destrăbălare, tăgăduind pe singurul Stăpân şi Domn” (luda 4).

„În vremurile din urmă vor fi batjocoritori, umblând după poftele lor cele lipsite de credinţă” (Iuda 18).

„Aceştia sunt cei ce se păstoresc pe ei înşişi fără de frică, nori fără de apă, purtaţi de orice vânt, stele rătăcitoare, cărora le este pusă deoparte bezna întunericului în veci” (Iuda 12-13).

„Ştiu că vor intra, după plecarea mea, lupi cumpliţi între voi, care nu vor cruţa turma” (Fapt. 20, 29).

„Luaţi aminte la câini, luaţi aminte la lucrătorii cei răi, luaţi aminte la tăierea împrejur” (Filip. 3, 2).

„Luaţi aminte ca să nu vă ducă cineva cu filosofia şi rătăcirea deşartă” (Col. 2, 8).

„Luaţi aminte cu de-amănuntul cum umblaţi, că zilele sunt rele” (cf. Ef. 5, 15-16)

SUNT CU MULT MAI MULTE AVERTIZARI IN SF SCRIPTURA DAR MACAR LA ACESTEA FIM MAI CU LUARE AMINTE !