Raspunsul Protos. Elefterie Tărcuță la somatia IPS Ioachim Bacaoanul de a se dezice de “eretica decizie de a nu mai pomeni la slujbe chiriarhul acestei eparhii”

Parinte Elefterie,
in aceasta sfanta si mare sarbatoare a ortodoxiei,
ne rugam ca Dumnezeu sa intareasca inima sfintiei voastre,sa va dea intelepciune si curajul marturisirii,pana la capat.
in zilele acestea multa lupta se duce cu viclenie pentru slabanogirea marturisirii, multa dezinformare,si multi parinti cred si cedeaza presiunilor.
se imprastie informatii mincinoase (se spune ca cei care au intrerupt pomenirea in Sfantul Munte sunt doar niste „oameni simpli”,care nu sunt „sporiti”,pe care oricum nimeni”nu ii ia in serios”,care „au agitat inutil crestinii”;ca cei care au intrerupt pomenirea fie au cedat influentei unor „eretici” sau/si „schismatici”,fie „fac parte dintr-o organizatie care vrea sa dezbine ortodoxia”(???!!!),”sunt inselati”,”exaltati”,”urmasii unor legionari”,”nu sunt capabili sa inteleaga finetea unei lupte abile in cuvant”,”s-au grabit si acum de fapt regreta gestul lor” samd samd).
cea mai mare greseala pe care o poate face un preot al lui Hristos acum,este sa intre in „dialog” cu oamenii antrenati,educati si partizani ai nwo deci si ai ecumenismului.
de cele mai multe ori,acestia sunt persoane influente,fie persoane publice”credibile” fie…cei mai apropiati „prieteni”,”crestini veritabili”.

iubiti parinti,
cel mai mare dusman al luciferianismului sunt crestinii ortodocsi.
ultima bariera este crestinul ortodox,in special preotul ortodox,sfintitorul si intaritorul pecetilor sfinte,pastratorul Legamantului.
nu exista sfintenie in afara ortodoxiei crestine.
nu poate exista dialog cu neortodocsii,singurul dialog permis crestinului ortodox este in duh,in rugaciune,prin Dumnezeu.
orice altceva este inselare,furt de minte si de puterea rugaciunii,indepartarea Duhului Sfant si periclitarea mantuirii,nu doar personale,ci a intregii lumi.
rugaciunea este cea care creeaza posibilitatea unor suflete de a simti restaurarea omului si puterea Harului,si astfel se poate in unii naste dorinta de lipire de Duhul Sfant,de refacere duhovniceasca,pe scurt de ACCEPTARE A ORTODOXIEI CRESTINE,ca singura pastratoare a integritatii si plinatatii Duhului Sfant.
nici o erezie nu poate fi acceptata sau ingaduita”temporar”.
a intelege ca ecumenismul este o monstruoasa si criminala pan-erezie atotnimicitoare este o datorie a unui preot crestin,nu o optiune.
a nu accepta dialogul cu orice manifestare necrestin-ortodoxa este un act firesc si dogmatic.
canoanele nu sunt confuze,si cand se vorbeste de „oarecare erezii” cu siguranta NU SE REFERA LA ECUMENISM.
ecumenismul nu este o oarecare erezie,ci este ANTICRESTINISM.
ecumenismul are un singur scop,distrugerea completa a crestinismului ortodox.
ecumenismul inseamna moarte.
acceptarea sau ingaduirea ecumenismului inseamna lepadare.
cei care au devenit acum „mari oratori” pentru „ingaduirea vremelnica” a ecumenistilor sunt dusmani ai ortodoxiei,si pierzatori de suflete.
preotii sunt datori acum sa slujeasca cu convinderea nezdruncinata ca aceasta slujire este singura care mai tine acum in loc ridicarea antihristica si razboiul luciferic.
Dumnezeu prin Hrisos ne-a pregatit pentru acest moment,toate au fost premergatoare,dar acesta este momentul. acum toate cele profetite sunt peste noi,ca niciodata pana azi.
sa nu ne lasam inselati.
nu pentru sfintia voastra spun,ci pentru toti preotii:
treziti-va si ridicati Duhul pentru ca vremea nu mai este si din moarte Dumnezeu nu ne mai primeste. sa nu asteptam „moment prielnic”,acesta este,il traiti,oare nu vedeti,oare nu simtiti,oare inima voastra nu va spune?
eu nu va spun sa traiti,eu va spun sa muriti aparand Sfintele Altare,eu va spun sa slujiti cu cutremur mare.
INVIATI DUHUL,slujiti fara frica,noi nu suntem ai acestei lumi,ci suntem ,cu Hristos,ai Domnului,ai vesniciei.
nu ascultati glasul Sarpelui,slujiti,sfintiti ,pentru aceasta ati fost sfintiti,ca sa intariti lucrarea Sfantului Duh si sa restaurati omul,sa redati omului locul si inaltimea pentru care a fost zidit,de FII AI LUI DUMNEZEU.

iar voi,crestini,iesiti cu sufletul din lume.
neancetat sa va rugati,neancetat,orice ati face,ca munciti,ca mergeti,ca stati,ca vorbiti cu altii,ca sunteti la volan,in tot locul,rugati-va.
amintiti-va cine sunteti.

toti oamenii cu care am vorbit in ultimele luni,toti ,crestini sau nu,toti”simt ceva”.
ce asteptati?
ma veti intreba”cine esti tu sa ne spui ce avem de facut?” si va raspund dinainte”cine esti tu ca sa nu asculti de Dumnezeu?” pentru ca nu eu spun acestea,ci aceasta este invatatura pe care ne-a lasat-o Hristos pentru vremea de acum.
cand s-au mai implinit proorociile ca acum?
oare „unirea religiilor” este altceva decat uraciunea pustiirii?
ce inseamna pustiire altceva decat ramanerea fara Sfantul Duh,oameni de carne dar cu sufletele furate de demon.
cine poate „uni religiile”? oare Hristos sau Dumnezeu in Scripturi a facut vreodata asa ceva? oare duhurile si Duhul Sfant se pot uni?? sau „ingadui”?
oare Hristos a „dialogat” cu indracitii sau cu inchinatorii la idoli?
de ce a venit cu dragoste Hristos la vamesi si la desfranati? pentru ca in acele vremuri inca pacatosul stia ca este pacatos si multi SE SMEREAU in inima,in timp ce fariseii si levitii aveau mandria ca sunt drepti,pacatuiau fin dar cumplit in inima lor.
Hristos a vorbit cu acestia si multi(mai multi decat din farisei si leviti)L- au primit,si si-au ridicat sufletul. cat despre drepti,Hristos NU SPUNE ca gresesc,ci ca ei sunt oricum pe calea cea buna,muncind singuri la mantuire,in timp ce pacatosii au nevoie de ajutor(de Hristos si de Duhul Sfant prin botez si Sfintele Taine) ca sa primeasca vindecare.
si iarasi,Hristos nu incurajeaza pacatul,ci il mustra mai mult decat prin Legea Veche.
de ce au pierdut evreii Harul ? pentru ca au ajuns sa se inchine la mintea lor mica,au coborat pe Dumnezeu la statura de duh si energie,si din ascultatori de Dumnezeu au devenit ascultatori de Sarpe,din implinitori ai Legii au devenit ucigasi de prooroci,din slujitori ai Celui Preainalt au ajuns robiti de bogatie ,puteri si cunoastere intunecata.
de 2000 de ani ,intunecati,vartosi in stiinta demonica,s-au unit cu Lucifer in frustrarea lor de „certati de Dumnezeu”,si vor un singur lucru,sa ridice razboiul final cu Dumnezeu si cu intreaga creatie.
ecumenistii sunt distrugatori ai credintei si ai Bisericii,a ingadui fie si „temporar” ecumenismul este egal cu a fi partas cu a face Tainele NELUCRATOARE(oare daca ai avea vedere duhovniceasca si ai vedea lumina,pacea,puterea Duhului Sfant si uratenia fioroasa,dezgustatoarea duhoare si groaza nesfarsita a unui demon,oare ai „ingadui vremelnic” sa coabitezi cu acela ,vazand si simtind si indepartarea Sfantului Duh?).
orbire duhovniceasca si inselati sunt acei ce nu inteleg sau se prefac ca nu inteleg,sau chiar sufletul lor si-l inseala,si spun ca ,cica,exista o iconomie prin care Sfantul Duh ramane lucrator chiar in comuniunea harica cu apostatii, pentru „babe” si „oameni simpli” care nu ar putea intelege „complexitatea „luptei antiecumeniste.
voi chiar credeti ca preotul este un functionar cu simbrie la stapan ?? asa jos coborati voi Preotia?
si ce masura stramba puneti peste Preot de acesta „nu poate” marturisi pe Hristos pentru neantelepciunea poporului?
oare cand mergi la un medic acesta iti explica arta medicala,sau te trateaza?
cand cumperi un cutit iti explica vanzatorul istoria si tehnica prelucrarii metalului?
este oare o datorie a Preotului de a explica de ce crede si cum crede si la fiecare pas cum slujeste?
sau slujeste?
Preotul are datoria sa catehizeze si poporul crestin sa cerceteze la randul sau credinta. este o datorie de ambele parti.
repet si repet,noi nu suntem catolici,ci ortodocsi,toti parte a Bisericii.
si sunt vremurile in care trebuie sa trecem cu lama peste sensibilitati,acestea sunt acum la fel de distructive ca erezia in sine.
sa uitam de noi si sa traiasca Hristos marturisind in noi.
este vremea marturisirii.

si intreaga lume este acum altar,pentru ca intreaga lume se vrea vaduvita de sfintenie.
cum slujeau sfintii inainte in orice loc?nu ingraditi slujirea,inmultiti-o,va aduceti aminte de Sf.Ioan Maximovici slujind in mijlocul strazii?

puterea Duhului!
cereti si vi se va da.
slujiti,sfintiti,marturisiti.
marturisind vom zbura in bratele Domnului,pazindu-ne ne va lasa Hristos neputintei noastre.

INALTAREA SFINTEI CRUCI A SURPAT PUTEREA INTUNERICULUI.
Hristos este cu cei curajosi si marturisitori.

14 sept-Inaltarea Sfintei Cruci

Continuare:

Căci cel iubitor de cărţi pe drept e numit iubitor de Hristos, după graiul Stăpânului, că cel ce Mă iubeşte păzeşte cuvintele Mele; cel ce Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu (In. 14:24, 21), Cel ce Mă iubeşte se va îndeletnici cu legea ziua şi noaptea (cf. Ps. 1:2), adică cu Evanghelia şi cu celelalte Scripturi. Căci cel ce are neştearsă în inima lui pomenirea lui Dumnezeu, aşteptându-L din ceruri, pururea păzeşte ceasul venirii Lui.

Având totdeauna în mâini cărţile sfinte, nu va uita de acele înfricoşate cărţi, despre care s-a scris: Şezut-a Judecătorul şi cărţile s-au deschis (Dan. 7:10). Ai văzut cât câştig este a cerceta Scripturile, după cum adesea aţi auzit?

Dar ce este ceea ce spunem, că nimic n-a lăsat, nici n-a tăcut din cele folositoare dumnezeiasca Scriptură, ci pretutindeni strigă prin prooroci şi apostoli, dă mărturie, dinainte chemând şi dinainte întărind pe fiecare ca o mamă iubitoare de fii, care-şi iubeşte proprii fii. Şi aduce cuminte despre cele trecute, despre cele de faţă şi despre cele viitoare, netrecând nimic cu vederea, precum s-a zis mai înainte, din cele folositoare vouă.

Şi aceasta nu grăindu-le in ascuns, nici pronunţându-le cu glas stins, ci pretutindeni cu trudă şi cu putere strigându-le prin Lege şi prooroci apostoli şi prin Stăpânul însuşi. Căci spune prin Isaia proorocul: Strigă cu tărie şi nu cruţa, ca o trâmbiţă înalţă glasul tău!(Is. 58:1). Şi iarăşi zice: Suie pe un munte inalt cel ce binevesteşti Sionului şi dimineaţa spune: înălţaţi-va, nu vă temeţi (Is. 40:9). Şi iarăşi David spune: Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu (Ps. 64:3). Iar Ioan Teologul spune în epistola sa sobornicească: Vedeţi de voi înşivă (2 In 1:8). Iar Pavel ce [zice]? Vedeţi cum umblati ( Ef 5:15). Iar Domnul: Eu cu îndrăzneală am grăit lumii şi n-am grăit nimic în ascuns (In18: 20).Si in altă parte [zice] Evanghelistul despre El: Stătut-a şi a strigat spunând: De însetează cineva să vină la Mine şi să bea (In. 7:37). Vezi câtă luptă, câtă sărguinţă, cu câtă îndrăzneală strigă şi nimeni nu ia seama? Şi iarăşi fericitul Pavel spune: Vedeţi de câini, vedeţi de lucrătorii cei răi, de taierea-împrejur (Flp. 3:2). Vedeţi cum umblaţi, că zilele rele sunt (Ef. 5:15-16). Şi Ioan: Vedeţi de voi ca să nu pierdeţi cele ce-aţi lucrat, că mulţi amăgitori au ieşit în lume (2 In. 1:8).

Şi multe sunt de acestea în dumnezeieştile Scripturi cele Vechi şi ale Noului Legământ, care strigă şi ne trezesc din uşurătatea noastră. Dar noi facem dimpotrivă, după cum a zis Isaia proorocul: Cu urechile lor greu au auzit fi ochii lor şi i-au închis. O, cât de multe şi de mari scrieri auzind nu înţelegem! De unde vom fi şi fără răspuns în ziua cercetarii, cand va veni Cei ce luminează cele ascunse ale întunericului şi vădeşte sfaturile inimilor, când va şedea Judecătorul şi cărţile se vor deschide, de care noi acum râdem când le auzim şi nu le primim.

Căci fiecare din noi ne rătăcim pe propria cale, lăsând calea cea dreapta şi ne facem ca în vremea din început, când nu veniseşi la noi Doamne. Şi cu adevărat întru noi s-a împlinit proorocia lui David care spune: Şi s-au amestecat cu neamurile si au învăţat lucrurile lor (Ps. 105:35). Pentru aceasta suntem smeriti in tot pămăntul pentru păcatele noastre şi au sosit la noi sfârşiturile veacurilor, precum este scris: Si pastorii sunt lupi şi oile zdrobite; şi foame la uşi, nu foame de pâine şi sete de apa, ci foame de a auzi cuvânt al lui Dumnezeu (Amos, 8:11). Deci nimeni din cei ce nădăjduiesc în Domnul să nu dispere. Nu fiţi deprimaţi, văzând înainte totdeauna pe Cel ce a zis: Sunt cu voi (Mt. 28:20).

2. Cutezaţi, deci, căci nu va omorî de foame Domnul sufletele drepţilor. Despre această foame spune Domnul prin proorocul: Şi va fi in zilele acelea că voi aduce foamete pe pământ: nu foame de pâine, nici sete de apă, ci foame de a auzi cuvânt al lui Dumnezeu. Şi vor alerga împrejur de la răsărit până la apus căutând cuvântul Domnului (Amos 8:11-12). Vezi că nu despre pâine spune? Căci Dumnezeu nu despre pâine a spus. O, foame cumplită şi stricătoare de suflet şi dăunătoare!

O, foame aducătoare de pedeapsă veşnică! Aceasta e foamea care e dătătoare a toată fapta rea; aceasta e foamea care e pricină a tot răul. Această foame văzând-o dinainte proorocul David venind, se roagă de Domnul, spunând: Dumnezeul meu, să nu taci de la mine! (Ps. 27: 1) Şi despre credincioşii sârguincioşi a proorocit, spunând: Izbăveşte din moarte sufletele lor şi sprijină-i pe ei în foamete (Ps. 32: 11). Şi în altă parte spune: Şi în zile de foame se vor sătura (Ps. 36:19) şi iarăşi: Milostiv şi îndurat e Domnul; hrană a dat celor ce se tem de El (Ps. 110: 5).

Acestea le-a spus David despre cei ce cercetează Scripturile, fraţilor, ca să nu flămânzim când va veni foamea cea stricătoare de suflet; să cercetăm ca să nu ne amăgim şi să fim purtaţi de orice vânt. Pentru că zice Domnul către cei fără de grijă: Vă rătăciţi, neînţelegând Scripturile (Mt. 22: 29). Căci cu adevărat aceştia rătăcesc. Căci de unde a venit foamea cea ucigătoare de suflet? Nu din necercetarea Scripturilor? O, de la câte bunuri ne-am întors noi înşine, lepădând dumnezeieştile Scripturi! Căci stăpânească e porunca: Cercetează cu osârdie, cercetează şi caută şi vei afla multă bogâţie neasemuită şi comoară ascunsă in ţarină: vei înţelege dumnezeiasca Scriptură.

Cercetează şi vei afla şi aflând, toate câte le ai vinde-le şi cumpără ţarina aceea, cunoştinţa cea bună a Sfintelor Scripturi, în care e ascuns Fiul, adevărata înţelepciune a Tatălui; pe Care aflându-L, fericit vei fi, după cum este scris: Fericit omul care a aflat înţelepciune (Proverbe 3:13).

Cercetează, iubitule, chiar de eşti bogat sau sărac, fie rob, fîe liber, fie bărbat, fie femeie. Cercetaţi Scripturile. Căci dumnezeiasca Scriptură este cămara a tot binele. Dar să revenim la cele dinainte, căci despre sfârşit era cuvântul şi despre proorocii mincinoşi şi învăţătorii mincinoşi şi despre ereticii fără de Dumnezeu, şuvoaie care potopesc dreptatea pretutindeni şi amăgesc pe mulţi. Şi de unde a venit aceasta? Arătat este că din necunoaşterea şi din lipsa de cercare a întâi-stătătorilor; căci unde este necercarea pastorilor, acolo e pierzania oilor.

Ce voi zice, dar, mai întâi? Despre sfârşitul nostru? Sau voi înfăţişa dogmele cele spurcate ale ereticilor fără de Dumnezeu? De era vreme, aveam să înfrâng şi să răspund dogmelor lor cele spurcate şi lucrurilor celor nepotrivite; însă mare este lupta şi mult cuvântul ca să dezgolesc necuratele dogme ale acestora şi să triumfez asupra lor.

Numai că nevoia de faţă este să-i arăt din Sfintele Scripturi pe aceştia ca vrăjmaşi ai lui Hristos şi lupi ai turmei Lui, purtaţi în toate părţile şi scoşi dintre oile lui Hristos. De aceea s-au şi numit cu dreptate lupi de către prooroci şi de însuşi Stăpânul şi de fericiţii apostoli. Şi nu numai lupi, ci şi ciumaţi şi necredincioşi şi grăitori împotrivă şi vrăjmaşi şi clevetitori şi hulitori şi făţarnici şi furi şi tâlhari şi spurcaţi şi prooroci mincinoşi şi călăuze oarbe şi amăgitori şi răi şi antihrist! Şi sminteli şi fii ai celui rău şi dihonii şi fără de Dumnezeu (atei) şi luptători împotriva Duhului, care hulesc Duhul harului, cărora nu li se va ierta nici în veacul de acum, nici în cel viitor, din pricina cărora calea adevărului este hulită.

Dar pentru aceştia şi fii ai diavolului celui rău, după cum zice teologul: Vădiţi sunt fiii diavolului (1 In 3:10). Trebuie, deci, întâi de aceştia să ne ocupăm şi să vorbim cândva şi despre sfârşit.

Continuare:

Ioan a zis: Vădiţi sunt fiii diavolului. Vezi cum în toţi aceştia vorbeşte Hristos? Căci şi în Evanghelii cele asemenea a zis către ei: Voi din tatăl vostru, diavolul, sunteţi. Ştiu pe mulţi care spun că şi pe ei i-a plăsmuit Dumnezeu (căci fără de Dumnezeu, spun ei, nu s-a făcut nimic) neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pe care le întăresc. Că pe mine m-a zidit Dumnezeu zic şi eu împreună, însă m-a zidit pentru fapte bune, ca întru ele să petrecem şi să ne facem fii ai lui Dumnezeu prin credinţa cea dreaptă.”

“4. Dar să revenim la cele puse înainte. Spune Ioan: Şi acum mulţi antihrişti au apărut: pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume. Iubiţilor, nu credeţi oricărui duh, ci cercaţi duhurile de sunt de la Dumnezeu, pentru că mulţi prooroci mincinoşi au intrat în lume. Şi iarăşi spune: de vine cineva la voi şi nu aduce această învăţătură cu sine nu-l primiţi în casă şi nu-i spuneţi bună-ziua (bucură-te!). Căci cel ce-i spune bună-ziua se face părtaş la faptele lui cele rele. Şi iarăşi: Tot cel ce trece peste şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu (2 In. 7-11).

Ioan ne sfătuieşte acestea, Ioan, fiul tunetului, cel iubit mai presus decât toţi sfinţii, care a întărit Biserica de la o margine până la alta a lumii şi a închis gurile ereticilor cu teologia. Iacov a zis: Cel ce pare să fie prieten al lor se pune vrăjmaş al lui Dumnezeu (cf. Iac. 4:4). Ascultaţi, toţi cei ce mâncaţi împreună cu ereticii, lepădare dureroasă: vrăjmaşi ai lui Dumnezeu sunteţi. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului, ci nici de viaţă nu se învredniceşte, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi mai rele rabdă.

Iuda al lui Iacov a zis: Căci s-au strecurat unii oameni, care au fost scrisi de odinioară spre această judecată, necinstitori, care schimbă harul Dumnezeului nostru întru neobrăzare şi care tăgăduiesc pe Singurul Stăpân şi Domn al nostru, pe Iisus Hristos (Iuda 4). Şi iarăşi spune: La sfârşitul vremurilor în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor necuviincioase. Aceştia sunt cei ce se păstoresc fără teamă pe ei înşişi, nori fără de apă purtaţi de vânturi, stele rătăcitoare, cărora bezna întunericului li se păstrează în veac (Iac. 1:12).

Acestea şi mai multe ne sfătuieşte Iacov cel bun. Vino de acum, Pavele, vasul alegerii, zi-ne şi tu însuţi după harul cel dat ţie de la Dumnezeu, zi-ne despre veacul cel rău de faţă; arată pe lupii cei ascunşi, triumfă şi dă pe faţă pe furii turmei sfinte a lui Dumnezeu. Pavel zice: Ştiu că vor intra după plecarea mea între voi lupi grei, care nu vor cruţa turma (F. Ap. 20:29). Vezi că pretutindeni cuvântătorii de Dumnezeu glăsuiesc împreună cu învăţătorul despre ereticii cei fără de Dumnezeu, numindu-i câini şi lupi?

După cum zice Pavel în altă parte: Luaţi seama la câini, luaţi seama la lucrătorii cei răi, luaţi seama Ia tăierea-împrejur. Vedeţi să nu fie cineva care să vă fure cu filozofia şi cu deşartă amăgire. Luaţi seama cu atenţie cum umblaţi, că zilele rele sunt. Cine va avea răspuns de nepăsarea sa, auzind acest fel de vestiri? Şi iarăşi din altă parte: Nu primiţi pe omul eretic după prima si a doua sfătuire; şi iarăşi: Nu vă purtaţi după învăţături felurite şi străine (Evr.,13:9); şi iarăşi: Oamenii eretici vor propăşi spre tot mai rău, rătăcind şi fiind rătăciţi; şi în altă parte: La cei spurcaţi şi necredincioşi nu e nimic curat (Tit 1:15).

Ascultaţi iarăşi, cei ce faceţi agape cu ei: Cum veţi fugi de mânia care vine asupra voastră, cei ce vă mânjiţi cu aceştia prin mâncare şi băuturi? Cum cutezaţi să vă apropiaţi de dumnezeieştile şi înfricoşătoarele lui Hristos Taine? Sau nu auziţi pe fericitul Pavel strigând: Nu puteţi sa beţi paharul Lui Hristos şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi de la masa lui Hristos si de la masa demonilor. Ieşiţi din mijlocul lor şi de ce este necurat să nu vă atingeţi!

Prin urmare vă privim rău? Sau în deşert ne ostenim şi în aer vorbim? Doar pentru cei ce vor şi se sârguiesc să asculte cuvântul şi să-l facă, nu vom ascunde graiurile lui Pavel, ci iarăşi grăiesc. Ascultaţi: Nu vă înjugaţi la jug străin cu necredincioşii. Căci ce părtăşie are lumina cu întunericul? Unde sunt cei cu gură obraznică, ce spun: Nu se grăiesc acestea în dumnezeieştile Scripturi, al căror Dumnezeu e pântecele şi slava întru ruşinea lor, care cugetă cele pământeşti?

Acestea Pavel le îndeamnă şi le învaţă şi le îmboldeşte. Pavel, vasul alegerii, îngrădirea Bisericii, cel biruitor în multe lupte, Pavel, lira de Dumnezeu vestitoare, propovăduirea lui Hristos, scriitorul dogmelor, trâmbiţa Cuvântului, ritorul bunei-credinţe, năvodul neamurilor. Şi fericiţii cuvântători de Dumnezeu acestea şi mai multe decât acestea au spus despre cei fără de Dumnezeu şi despre necredincioşi; căci e nevoie şi pe aceştia să-i aduc în mijloc.

Zis-a proorocul David: Nu este în gura lor adevăr. Şi iarăşi spune: Doamne, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine i-am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am topit? Cu ură desăvârşită i-um urât pe ei şi mi s-au făcut vrăjmasi (Ps. 138:20). Şi Solomon spune: Cei necredincioşi făţărnicesc buna-credinţă. Şi iarăşi spune: Fiule, să nu te amăgească bărbaţii necredincioşi, nici să mergi pe cale cu ei (Prov. 1:10). Iar Isaia proorocul, dar mai degrabă Domnul spune prin prooroc: Fii am născut şi i-am înălţat, dar ei M-au lepădat (Isaia, 1:2); şi iarăşi: Nu este bucurie pentru cei necredincioşi, spune Domnul (Isaia, 48:22).

5. Prin urmare ajung acestea? Sau să aduc în mijloc şi pe toţi proorocii? Insă ajung şi acestea pentru cei ce vor să asculte. Căci cel ce nu ia aminte la cele tâlcuite nici prin cele multe nu va fi convins, însă încă puţin să mai zăbovim la graiurile proorocului David şi să vedem cum dă pe faţă şi triumfă asupra vicleşugului ascuns de ei şi spune: Nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă (Ps. 5:9) şi cele următoare. Vezi înţelegerea proorocului, cum denunţă şi descoperă, biruind pe cei rău-slăvitori ca să nu ne amăgim noi! Ascultaţi, drept-slăvitorilor, şi nu vă adunaţi; ascultaţi, păstorilor, şi înfricoşaţi-vă şi nu tăceţi, ci propovăduiţi cuvântul; nu daţi loc diavolului, nu daţi uşă lupilor!

Urmaţi fericitului apostol Petru, cum în Roma pentru Simon, cel de trei ori blestemat, care hulea şi spunea că el este puterea lui Dumnezeu, nici un ceas n-a tăcut sau s-a întors, ci, luându-l, l-a arătat a fi prooroc mincinos şi tâlhar şi duşman al lui Dumnezeu, aruncându-l, l-a dat pierzării.

Asemenea şi pe fiul acestuia, dar mai degrabă al diavolului, Montan, cel spurcat şi necurat şi fără de Dumnezeu, cu osârdie mare mustrându-l apostolul cu cele două preadesfrânate, dovedindu-l şi duşman al lui Dumnezeu, şi hristos mincinos, şi prooroc mincinos, i-a închis gura şi a astupat gura lui spurcată în numele lui Hristos, nerăbdând îndelung, nedând înapoi de la hula acestuia.

Aşa faceţi, dar, şi voi, păstorilor, şi nu vă faceţi părtaşi faptelor necurate ale întunericului, ci mai degrabă şi mustraţi-le, după cum şi apostolii şi David, părintele lui Dumnezeu, au dus pentru ei multă trudă şi multe lupte, mustrând şi certând, dându-i pe faţă şi mijlocind la Dumnezeu împotriva lor şi spunând: „Până când păcătoşii. Doamne, până când păcătoşii vor râde? Risipeşte-i cu puterea Ta. Dă-le lor, Doamne, după faptele lor, că n-au înţeles întru faptele Tale, Doamne. Doamne, în cetatea Ta chipul lor îl vei batjocori”.

Şi iarăşi cere David, aducând rugăciuni Stăpânului ca El, prin venirea Lui, să-i facă cererea lui, strigând şi spunând: Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară. Doamne, să nu zăboveşti. Degrab să ne cuprindă pe noi îndurările Tale, Doamne. Şi ce face iubitorul de oameni Dumnezeu, Care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, că aproape este de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr?

Nu-Şi întoarce urechea, nici nu trece cu vederea rugăciunea sfinţilor, ci a plecat cerurile şi S-a pogorât şi pe toate le-a iconomisit spre mântuirea neamului nostru şi pe toate ni le-a arătat, făcând şi învăţând. Apoi, voind să înveţe, ca cei ce vor fi mai-mari ai Bisericii aşa să gonească pe eretici, a făcut un bici din frânghii, intrând, pe toţi i-a scos din templu şi i-a împins şi i-a gonit, spunând: Casa Mea casă de rugăciune este; dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari. Ascultaţi, întâi-stătători ai Bisericilor! Căci vouă v-a arătat binele ca să urmaţi pe urmele Lui, luând aminte de pretutindeni cu de-amănuntul, gonind lupii şi păzind turma.

Apoi, scoţând afară pe toţi, adică pe cei ce cugetau cele potrivnice, dinainte zicând sfârşitul şi pustiirea şi dispariţia lor, spunând pe cea care urma să fie din neam în neam celor ce cugetă cele potrivnice: Iată, vi se lasă casa voastră pustie. Vezi cum s-au făcut faptă cuvintele, căci vrăjmaşii şi uneltitorii asupra Bisericii, adică ereticii, în fiecare neam şi neam sunt daţi pierzării, după cuvântul Domnului, pe care l-a grăit, că Tot răsadul pe care nu l-a sădit Tatăl Meu va fi dezrădăcinat, ceea ce s-a şi făcut.

Continuare:

7. Treziţi-vă, deci, în cealaltă vreme, propovăduiţi cuvântul, lepădaţi toată grija vieţii, luaţi seama cu de-amănuntul cum umblaţi; luaţi seama la câini. Iarăşi spun Luaţi seama şi nu încetez a spune. Luaţi seama la furi, luaţi seama că mulţi amăgitori au ieşit în lume. Privegheaţi şi fiţi treji, cei ce vi s-a încredinţat harul stăpânesc, şi vegheaţi, păziţi ceasul înfricoşătoarei veniri a Stăpânului, când va veni să ia socoteală de la voi, cărora v-a încredinţat talanţii.

Acestea, aşadar, având în minte, iubiţilor, păstoriţi turma lui Dumnezeu cea dintre voi, precum spune Apostolul, nu de nevoie, ci de voie, nici cu câştig urât, ci cu tragere de inimă, nici ca stăpânind clerul, ci pilde turmei făcându-vă şi, arătându-Se Păstorul cel Mare, veţi dobândi cununa neveştejită a slavei. Deci iarăşi grăiesc acestea: Ascultaţi, preoţi ai Domnului, împăraţi ai pământului şi toate popoarele, căpetenii şi toţi judecătorii pământului, tineri şi fecioare, bătrânii cu cei mai tineri. Luaţi în urechi, toţi care locuiţi lumea, cei mici şi cei mari, fie bărbat, fie femeie, la un loc bogatul şi sărmanul; vă îndemn luaţi aminte la cele spuse; căci vreau să vă dovedesc şi să vă îndestulez pe voi din Sfintele Scripturi că nu toţi cei ce se numesc creştini sunt creştini, ci numai se amăgesc, chemându-se numai cu numele creştini cu chemare goală.

Cu cuvântul sunt mulţi creştini, dar cu purtarea puţini şi rari; cu înfăţişarea sunt ca creştinii şi ca ucenicii lui Hristos, dar cu comportarea trădători; cu cuvântul sunt bine-credincioşi şi milostivi, dar cu purtarea necredincioşi şi nemilostivi; cu chemarea sunt creştini, dar cu faptele păgâni, după cum a zis dinainte proorocul David: S-au amestecat între neamuri şi au învăţat faptele lor. Şi cu adevărat cu noi s-a împlinit proorocia aceasta.

Câţi creştini se ţin de basme iudaice şi elineşti, de spiţe de neamuri, de mantică, de astrologie şi descântece şi filacterii şi de păziri de zile şi ani, divinaţii şi vise şi glasuri ale păsărilor şi aprind făclii la izvoare şi se spală şi se păzesc de întâlniri şi mănâncă jertfe idoleşti şi sânge de sugrumate şi de animale ucise de fiare şi de bătăile aripilor şi de multe altele asemenea acestora? Cum se vor afla creştini cei ce săvârşesc acestea? Dar cu câtă îndrăzneală cutează să se numească pe ei înşişi creştini! Dar cum cutează să se apropie de dumnezeieştile Taine cei ce sunt mai răi decât elinii?

Ascultaţi iarăşi: Câţi creştini sunt care fac ritualurile neamurilor, nearătarea feţelor sau strigări sau dansuri sau plesnirea mâinilor sau înveşmântarea femeilor ca bărbaţii? Celor ce fac acestea nu le foloseşte nimic să se numească creştini. Căci, precum fata sau fecioara, până când îşi păzeşte fecioria ei în chip binecuvântat şi vrednic se numeşte fecioară şi este; dar după ce e amăgită de cineva şi se întinează şi-şi pierde fecioria, nu mai este fecioară; aşa şi cel ce se numeşte creştin, de calcă legămintele şi făgăduinţele şi leapădă cuvântul Evangheliei şi săvârşeşte cele păgâneşti nu-i foloseşte nimic să se numească el creştin, după cum s-a grăit mai înainte.

Înţelegeţi, deci, toţi, iubiţilor, că prin puţine cuvinte ne-am lepădat de toate acelea, spunând: Mă lepăd de Satana şi de toate faptele lui. Înţelege ce-ai spus: de toate faptele lui; vezi cui te-ai logodit, nu unui înger, nu unui împărat pământesc, nu unei căpetenii a acestui veac, ci împăratului celor ce împărătesc şi Căpeteniei celor ce cârmuiesc; Lui te-ai logodit şi te-ai mărturisit şi te-ai rânduit cu multe mărturii; te-ai lăsat în mâna Lui şi tu şi cuvintele tale. În rest aşteaptă-L pe El când va veni din ceruri, arătând zapisul tău, graiurile din gura ta înaintea îngerilor şi a oamenilor.

Vezi, frate, şi păzeşte-te de rămăşiţa din faptele păgâneşti. Ascultă pe Apostolul care spune: Aceasta spun, deci, şi dau mărturie în Domnul ca să nu mai umblaţi voi după cum umblă şi celelalte neamuri întru deşertăciunea minţii lor, întunecaţi la înţelegere. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos. Luaţi aminte la cele spuse, iubiţilor, şi nu vă amestecaţi cu cei ce săvârşesc acestea. Căci mulţi sunt ucenici ai pierzării şi se înmulţesc încă. Vedeţi că zilele rele sunt şi vremea îşi alege pe slujitorii ei.

8. Şi nu te mira dacă păstorii se fac lupi. Căci, vorbind către episcopi şi preoţi, Pavel a zis: Dintre voi se vor scula bărbaţi grăind răstălmăciri, încât nimeni din voi să nu se amăgească, având înfăţişare îngerească dinafară şi pe dinăuntru drăcească. Pentru aceasta a spus Iisus: Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Dar şi eu grăiesc iarăşi cele asemenea: Vedeţi sa nu vă amăgească cineva, nici din cei dinăuntru, nici din cei dinafară, nici episcop, nici preot, nici diacon, nici citeţ sau de grăieşte cineva răstălmăciri; unii vin la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori, alţii au înfăţişarea bunei-credinţe, dar tăgăduiesc puterea acesteia.

Dar voi, iubiţilor, nu vă amăgiţi, ci, precum aţi primit pe Domnul nostru lisus Hristos, în El să umblaţi şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. Voi da şi despre acestea aici cuvântul; dar, grăind puţine despre semnele sfârşitului, voi înceta. Iar când voi începe să vorbesc despre sfârşit înfricoşare vine asupra mea şi-mi ies din mine. Toate minunile Domnului sunt mari şi înfricoşătoare şi slăvite; dar capătul sfârşitului şi taina celei de-a doua veniri a Lui cea mai presus, de cuvânt şi de minte şi de înţelegere întrece toata istorisirea şi loveşte [de uimire] tot auzul.

Dar mare luptă şi multă dorire a ucenicilor este să audă de la învăţător semne despre sfârşit. Căci, precum adesea aţi auzit Evanghelia spunând: Şezând Iisus pe Muntele Măslinilor, s-au apropiat de El ucenicii Lui de-o parte, spunând: Zi nouă care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului acestui veac?

Vezi înţelepciunea şi priceperea ucenicilor. Când socoteau să-L întrebe un lucru mare, nu s-au apropiat toţi, ci deosebi şi zic: Zi nouă, Stăpâne şi Zi nouă, Bunule; Zi nouă, Cunoscătorule de inimi; Zi nouă, Cel ce cunoşti cele din urmă şi cele de demult; Zi nouă, Cel ce ştii toate înainte de facerea lor; Zi nouă, Făcătorule al veacurilor; Zi nouă, Părinte al veacului ce va să fie; Zi nouă, care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului, când va să vii să judeci viii şi morţii a toată lumea; când vei desfiinţa toată începătoria şi toată stăpânirea şi puterea; când Ţi se va pleca tot genunchiul, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de sub pământ. Zi nouă care este semnul venirii Tale ca să învăţăm şi noi toate neamurile venirea Ta cea neobişnuită.

Iar Domnul le-a zis lor: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, spunând: Eu sunt Hristosul. Vedeţi să nu vă amăgească cineva; că vremea este aproape. Ceea ce noi vedem acum cu ochii noştri le-a zis atunci: Vremea este aproape, acum a venit şi toţi o vedem. Vezi câtă osârdie a Stăpânului pentru învăţătorii mincinoşi şi pentru eretici ca să-i dea de gol şi să ne arate vicleşugul ascuns într-înşii?

De aceea, la întrebarea ucenicilor, înainte de semne i-a şi adus pe aceştia ca lupi ai turmei şi inaintemergători ai Antihristului, apoi a zis dinainte cele următoare, războaie şi răscoale, neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie; pe care, văzându-le acum, nu le înţelegem, văzând pe alocuri războaie şi foamete şi spaime şi semne din cer şi celelalte pe care le-a grăit, cele mai multe, văzându-le, nu le înţelegem.

Atunci, zice, se vor sminti mulţi şi se vor vinde unii pe alţii. Şi unde nu este acum trădare? Nu sunt toţi aproape unii împotriva altora şi nu se urăsc unii pe alţii? Şi aceasta s-a plinit, după cum vedem. Nu sunt toţi unii împotriva altora, neam peste neam, împărăţie peste împărăţie, cârmuitori împotriva celor asemenea, episcopi împotriva episcopilor, prezbiteri împotriva prezbiterilor şi diaconi împotriva diaconilor, citeţi unii împotriva altora, mireni împotriva mirenilor? Căci, pentru că s-a plinit fărădelegea, se răceşte dragostea multora. Pentru aceasta a zis dinainte Stăpânul: Cercetaţi Scripturile şi Să nu fiţi amăgiţi.

Alt semn a pus înainte, spunând: Şi se va propovădui această Evanghelie în toată lumea spre mărturie tuturor neamurilor. spunând: Eu sunt Hristosul şi pe mulţi vor amăgi; şi: Vremea este aproape. Să nu mergeţi, deci, după ei. Vedeţi cât cuvânt în Sfintele Scripturi despre acestea. Pentru aceasta v-am adus aminte adesea de ereticii cei fără de Dumnezeu şi în cele de acum vă îndemn sa nu vă amestecaţi cu ei în vreo faptă, nici la mâncare sau la băutură sau cu prietenie sau cu pace. Căci cel ce se înşeală cu acestea şi se amestecă cu ei se face pe sine străin de soborniceasca Biserică.

Iar ucenicul cel adevărat şi fără vicleşug al lui Dumnezeu strigă cu îndrăzneală: De vă bine-vesteşte cineva ceva afară de ceea ce aţi primit anatema să fie; şi cele ale lui David cântă: Doamne, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine i-am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am topit? Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei. Infricoşaţi-vă şi vă cutremuraţi, cei ce faceţi agape şi petreceţi cu dânşii ca să nu pieriţi prin păgânătăţile lor.

Iată, vreau să mă mântuiesc, ce voi face? Cum să mă mântuiesc? De ce fel de purtare am nevoie? La cine voi scăpa? Căci mult am păcătuit: în fapte şi in cuvinte, de voie şi fără de voie, noaptea şi ziua şi în tot ceasul. Ce voi face, deci? Cum să mă mântuiesc? La Cine voi scăpa?

Îţi spun eu la Cine să scapi. Fericitul David a arătat la cine trebuie să scăpăm, zicând: Dumnezeu e scăparea şi puterea noastră. Aceasta a arătat-o şi Ioan, cel mai mare decât toţi proorocii, care spune: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Aceasta a vestit-o şi îngerul, spunând: Căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor; şi iarăşi spune proorocul David: Doamne, la Tine am scăpat. La Acesta scapă şi tu. Care spune: N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi; Care zice: N-au nevoie cei sănătoşi de doctor, ci cei ce o duc rău; Care a zis: Pocăiţi-vă; căci s-a apropiat împărăţia cerurilor; care a spus: Veniţi la Mine cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi; Care a spus: Are stăpânire Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele; Care a spus: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; Care a spus: Viu sunt Eu, că nu vreau moartea păcătosului cât să se întoarcă şi să-l viez pe el. […]

Sârguieşte, deci, să fii totdeauna gata ca atunci când va veni cel ce cere sufletul, să te afle gata întru pocăinţă şi eu îţi dau asigurare nu te va despărţi de cei mântuiţi. Păzeşte pururea porunca Domnului: Privegheaţi şi vă rugaţi. Şi iarăşi spune: Fiţi gata, că în ceasul în care nu socotiţi Fiul Omului va veni. Asculta şi pe Apostolul care spune: Necurmat rugaţi-vă! înţelegeţi ce înseamnă necurmat.

Îngerii tresaltă şi tu dormi? A venit Doctorul sufletelor şi tu ascunzi rana? El strigă: Veniţi la Mine, fiii oamenilor, veniţi la Mine! Şi tu nu te sârguieşti? El strigă: N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. O, iubire de oameni neasemănată a Stăpânului! Adică totdeauna, în toată vremea şi noaptea, seara, şi dimineaţa, şi la amiază şi în tot ceasul.

Cutează, deci, păcătosule, şi nu fi fără curaj. Căci pe tine a venit să te cheme Păstorul cei bun, pentru tine a plecat cerurile şi S-a coborât spunând: Veniţi la Mine, toţi cei împovăraţi! Căci n-a venit să cheme pe cei drepţi, ci pe păcătoşi.

Dar vezi să nu fii laş pentru cuvânt, auzind de nespusa Lui iubire de oameni, căci nu numai despre chemarea simplă a grăit, ci a strigat la pocăinţă. Căci n-a venit, zice, să cheme pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă, nu la râs, ci la lacrimi, nu la vorbire ruşinoasă, ci la slavoslovire, nu la mese şi cine şi beţii, ci la post şi priveghere şi lacrimi, nu la dansuri şi cântece de chitară şi la cântece triste, ci la plâns şi necaz şi strâmtorare, spunând: Fericiţi cei ce plâng, adică pentru păcatele lor.

Începe, deci, să te pocăieşti; dă numai începutul şi Dumnezeul celor ce se pocăiesc va lucra împreună şi te va întări şi vei afla har mult şi ţi se va face mai presus decât mierea şi fagurii. Multe sunt căile vieţii, precum este scris, şi multe felurile mântuirii. Prin care fel vrei mântuieşte-te, numai mântuieşte-te! De ai – miluieşte; de nu ai – nu cere Dumnezeu. Nu ai pâine, nu ai haină. Pleacă genunchii, bate-ţi pieptul, adu lacrimile, suspină, plângi, întinde mâinile tale la cer, ridică ochii tăi către Stăpânul, posteşte, priveghează! Acestea le are tot omul şi nu poate să tăgăduiască…

12. Deci, făcând aceste virtuţi şi aducând lui Dumnezeu pocăinţă, păzeşte cu de-amănuntul şi cercetează ca nu cândva să ai vrăjmăşie împotriva cuiva şi scopul tău să se facă deodată deşert, ci, după cum a zis Apostolul Pavel, cu frică şi cutremur lucrând mântuirea noastră şi păzind porunca ce spune: De iertaţi oamenilor greşalele lor va ierta şi Tatăl vostru cel ceresc greşalele voastre.

Deci, de te rogi lui Dumnezeu cu toată inima şi nu în râs şi îngrijorându-te, păzeşte această poruncă a Lui şi iartă de ai ceva împotriva cuiva. Vrei să ţi se ierte greşalele tale? Iartă şi tu pe cele ale aproapelui. Iar dacă tu nu ierţi greşalele fratelui, nici pe ale tale nu ţi le va ierta Stăpânul, căci zice: De nu iertaţi oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru cel ceresc nu va ierta pe ale voastre. Şi ştim toţi că nu minte, căci nemincinos este şi credincios în toate cuvintele Lui.

Fii, dar, gata, aşteptând în fiecare zi pe Cel ce va cere sufletul tău. Nu astăzi să te pocăieşti şi mâine să uiţi, nu astăzi să plângi şi mâine să joci, nu astăzi să posteşti şi mâine să te îmbeţi, fiind purtat de mulţi, nu astăzi să priveghezi şi mâine să te întinzi, ci poartă grijă de mântuirea ta ca să te încununezi. Nu întoarce spatele virtuţii, nu fugi de osteneală ca să nu fii depărtat de cununi. Urăşte toată bucuria acestei lumi şi slava ei. Şi zi cu David: Nedreptatea am urât şi m-am scârbit de ea, iar legea Ta am iubit (Ps. 118:163) […]

Nu aştepta Duminica sau vreo sărbătoare sau deosebirea locului. Căci nu e circumscrisă Dumnezeirea într-un loc; căci în mâinile Tale sunt marginile pământului. Pentru aceasta şi proorocul David, rugându-se în fiecare zi şi noapte, nu aştepta ziua, nici deosebirea locului, ci zicea lăcrimând şi sfatuindu-şi sufletul său: în tot locul stăpânirii Lui binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi tu, iubitule, nu aştepta ceasul sau ziua sau deosebirea locului, ci, după cum am spus mai înainte, în tot locul, şi în casă, şi în biserică fiind, roagă-te şi oriunde te-ai afla, în tot locul stăpânirii lui Dumnezeu. Ascultaţi, toţi care locuiţi lumea, laolaltă bogatul şi săracul, fie bărbat, fie femeie, fie maturi, bătrâni şi tineri, împăraţii pământului şi judecătorii pământului, ascultaţi ce este scris: Vremea s-a scurtat ca şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.

Să lepădăm necredinţa şi poftele lumeşti, să vieţuim în veacul de acum cu mintea întreagă şi cu dreptate şi cu credinţă şi în cel ce va să vină aşteptând fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aduceţi-vă aminte de mine totdeauna, fraţilor, şi ţineţi predaniile pe care le-aţi primit de la fericiţii bărbaţi, de la prooroci şi apostoli şi de la Stăpânul tuturor. Pildă de rea pătimire şi de îndelungă răbdare aveţi pe prooroci, de răbdare pe Iov, de întreagă înţelepciune pe Iosif, de judecată pe Daniel, de dragoste pe Domnul nostru lisus Hristos, Care S-a dat pe Sine pentru noi, de pocăinţă pe David, părintele lui Dumnezeu, îl aveţi.

Căci acesta s-a făcut nouă chip al pocăinţei, îmboldindu-ne şi îndemnându-ne şi spunând: Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe mine; şi eu vă voi învăţa chipul pocăinţei, deoarece şi eu oarecând m-am smintit, însă prin pocăinţă m-am sculat şi cunosc iubirea de oameni a Stăpânului, ştiu cum cu adevărat îi primeşte pe cei ce se pocăiesc cu braţele deschise, căci e cu neputinţă să mintă Stăpânul meu.

Căci L-am auzit spunând: Cele ce ies din buzele Mele nu le voi lepăda. Căci cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. O dată M-am jurat pe cel sfânt al Meu. Viu sunt Eu, Care nu voiesc moartea păcătosului. Ascultaţi că pe Sine S-a jurat Iubitorul de oameni. Pentru aceasta îi îmboldesc pe toţi: Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe mine şi, după cum avem vreme, să alergăm cu picioare sprintene, înainte de a veni ziua Domnului cea mare; Să întâmpinăm faţa Lui întru mărturisire. Veniţi să ne închinăm şi se cădem înaintea Domnului, Care ne-a făcut pe noi. Că El ne-a făcut pe noi, El. Îndură-Te de noi şi ne binecuvântează, arată faţa Ta peste noi şi ne miluieşte! Căci El este Dumnezeul celor ce se pocăiesc, El ne primeşte pe noi care ne pocăim, El ne şi păstoreşte. Lui fie slava şi tăria şi toată mulţumirea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

Ia uitati ce ne transmite un preot aflat sub protectia lui Ioachim apostatul: ”Va luptati cu Nevazutul si e pacat ca nu aveti alte griji.E toamna!pregatiti-va de iarna!asigurati hrana la copii si familie…aveti familii si mai ales copiii! rugati-va ca e mai bine toti .Nu loviti unde nu trebuie …..finalitatea nu se stie…manipularea e la ea acasa…”