SINODUL BISERICII CIPRULUI considera SINODUL DE LA CRETA nimic mai putin decat….“CONTINUAREA CELOR SAPTE SINOADE ECUMENICE”!

Urmează mesajul Sfântului Sinod către toată pliroma Bisericii Ciprului (31 iulie 2016):

Fiilor iubiți în Domnul:

Pentru că am fost miluiți de Dumnezeu să trăim în zilele convocării Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe și să participăm la lucrările lui, considerăm că este o îndatorire imperioasă de păstorașie pentru noi să vă informăm și pe voi, poporul credincios al lui Dumnezeu, atât despre deciziile care au fost luate, cât și despre însemnătatea lor pentru viața noastră, a tuturor.

Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe constituie continuarea celor șapte Sinoade Ecumenice, după cum și a altor Sinoade mari Locale care au urmat, unele dintre ele având prestigiul celor Ecumenice.

De acest fel a fost cel adunat sub Marele Fotie, care a condamnat adausul eretic «Filioque»la Simbolul de credință, și cele din vremea Sfântului Grigorie Palama, care au precizat distincția dintre ființa dumnezeiască și lucrările dumnezeiești necreate în Dumnezeire.

Pregătirea Sfântului și Marelui Sinod a durat mult timp, dar s-a intensificat, după cincizeci și cinci de ani, din 1961, când a avut loc prima Conferință Panortodoxă în Rodos.

Convocarea Sfântului și Marelui Sinod a fost o nevoie stringentă pentru Biserica Ortodoxă din mai multe considerente: va trebui, mai întâi, să se propovăduiască cu limpezime că, în afara unor dificultăți care au apărut în două mii de ani de creștinism, Biserica Ortodoxă rămâne Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, ce ține și păzește plinătatea Adevărului după cum l-a primit de la Hristos și de la Apostoli.

Va trebui, apoi, să precizeze tuturor că unitatea Bisericii nu este tulburată de articularea administrativă a ei în paisprezece Biserici Autocefale Locale, ci se vădește prin mărturisirea comună de credință și săvârșirea dumnezeieștii Euharistii și a celorlalte Taine. Și, în final, va trebui să facem clar faptul că Biserica Ortodoxă poate să surprindă mesajele și problemele vremurilor și să dea soluții la ele.

Textele, declarațiile și deciziile care privesc temele de care s-a ocupat Sfântul și Marele Sinod au fost cercetate în amănunt în ultimii cincizeci și cinci de ani, au fost de acord cu ele și semnate de toate Bisericile Ortodoxe.

Drept urmare, faptul de a nu veni în ultima clipă patru Biserici Locale din motive politice, dar și interne ale Bisericilor lor,  nu diminuează deloc importanța și autoritatea deciziilor Sfântului și Marelui Sinod.

Pe de altă parte, și la Sinoadele Ecumenice nu au venit unele Biserici Locale fără să diminueze autoritatea lor. La al doilea Sinod Ecumenic, după cum este știut, nu a fost de față Biserica Romei, care era Ortodoxă atunci și, mai ales, primul scaun, iar la al treilea Sinod Ecumenic nu a fost de față Biserica Antiohiei.

Sfântul și Marele Sinod s-a ocupat:

1. Cu rezolvarea problemelor practice de organizare internă a Bisericii Ortodoxe și cu cercetarea din nou a ordinii [în diptice] care a fost considerată necesară pe motivul schimbărilor care au intervenit de când a fost decretată această ordine.

Astfel, a fost cercetată întâi tema postului. Când, dincolo de caracterul duhovnicesc al postului, au fost stabilite mâncărurile care vor fi întrebuințate în perioada lui, creștinismul se întindea în jurul Mării Mediterane. De aceea, ca și feluri de mâncare au fost alese acelea care se găseau din produsele acelei regiuni.

Astăzi Ortodoxia se întinde pe toată lungimea și lățimea pământului. De aceea Sfântul și Marele Sinod, de vreme ce a întărit din nou caracterul duhovnicesc al postului și nevoia păzirii lui, ca unealtă pentru lupta duhovnicească a credincioșilor, a dat dreptul fiecărei Biserici Autocefale să-și armonizeze rânduielile ei cu locul, în acord cu clima și alte condiții din regiune.

A fost cercetată, apoi, Taina Nunții și impedimentele la aceasta. Astăzi ortodocșii nu trăiesc numai în comunități ortodoxe compacte, ci trăiesc și printre neortodocși și de alte religii.

Sfântul și Marele Sinod, după ce a confirmat poziția în timp a Bisericii că nunta este «o taină mare», care se referă la relația dintre Hristos și Biserică, a considerat să ofere iarăși fiecărei Biserici Autocefale dreptul de a considera, după condițiile locale, dispozițiile pentru oficierea nunții între ortodocși și neortodocși.

A fost abordată, de asemenea, existența necanonică a mai multor Episcopi ortodocși în loc de unul într-o singur oraș, după cum se întâmplă în diasporă, temă care a decurs din migrația credincioșilor ortodocși în ultimele secole.

2. Sfântul și Marele Sinod s-a ocupat, de asemenea, cu misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, accentuând vrednicia și unicitatea fiecărui om ca și creatură a lui Dumnezeu«după chipul și asemănarea» Lui și rolul pe care este chemat fiecare să-l joace ca membru al Bisericii.

A fost accentuată, de asemenea, nevoia evanghelizării oamenilor care nu au auzit încă mesajul Evangheliei și a evanghelizării din nou continue a celor ce deja cred. S-a ocupat, de asemenea, și a studiat unele principii evanghelice vizavi de știință și tehnologia vremii noastre, a aprofundat teme de educație creștină, de artă universală, războaie catastrofale, după cum și problema refugiaților, care – din nefericire – capătă amploare în zilele noastre.

La sfârșit, a apelat la cei ce pot să elimine motivele care conduc la emigrarea oamenilor și să lucreze la întoarcerea tuturor la locurile lor în condiții de dreptate.

A ridicat, de asemenea, glasul pentru a da mărturie de exilarea creștinilor din leagănele lor străvechi din Orientul Mijlociu, a căutat sprijin pentru libertatea religioasă pentru fiecare om și a condamnat fanatismul religios.

S-a ocupat și de problemele ecologice și a chemat pe toți la păzirea mediului înconjurător, ca și cum ar fi porunca lui Dumnezeu. S-a adresat mai cu seamă către tineri, care sunt purtătorii tradiției Bisericii Ortodoxe și i-a chemat să fie păzitori ai tradiției ei.

3. Sfântul și Marele Sinod s-a ocupat și de relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine.În textul pe care l-a aprobat se arată de la început conștiința de sine a Bisericii Ortodoxe, că adică ea constituie Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească.

Este accentuat, de asemenea, foarte clar că dialogurile pe care le duce Biserica Ortodoxă cu alte Confesiuni nu vizează vreun compromis, în subiecte de credință, ci readucerea celor câți s-au separat de Biserica Ortodoxă la credința pe care o are și o păzește ea.

Sfântul și Marele Sinod recunoaște denumirea istorică de «Biserică» și pentru comunitățile care s-au separat de Ea, fără să însemne că recunoaște dreptatea credinței lor. Aceasta a făcut și Marele Vasile cu arienii, Sfântul Nectarie cu romano-catolicii, mulți alți Părinți ai Bisericii, după cum a considerat și practica Bisericii de secole.

Marele Vasile se adresează lui Dumnezeu, în dumnezeiasca sa Liturghie, și Îl imploră: «Încetează schismele dintre Biserici». Imnografia noastră într-un tropar din Marea Luni imploră pe Dumnezeu:«să întărească sceptrurile împărăției și să adune Bisericile întru una (laolaltă, nu într-o Biserică n.tr.)».

După ce v-am comunicat cele de mai sus, fii iubiți în Domnul, să ne încurajăm toți să reflectăm la responsabilitățile noastre în mijlocul creației lui Dumnezeu și în special în mijlocul Bisericii! Acceptând deciziile Sfântului și Marelui Sinod ca indicatoare pentru viața noastră, suntem chemați să fim slujitori ai voii lui Dumnezeu și împreună-lucrători ai Lui la zidirea Bisericii.

Toate textele, ca și Enciclica și Mesajul Sfântului și Marelui Sinod către lume vor fi publicate într-o broșură a revistei «Apostolul Barnaba», care va fi distribuită către credincioși.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi toți!

Romfea.gr
traducere pentru Cuvantul Ortodox de m.l.