IPS Atanasie de Limassol declară că din motive de conștiință nu a semnat documentul ecumenist din Creta

IPS Atanasie de Limassol a explicat public abtinerea sa de la aprobarea, prin semnatura, a documentului “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”. Ierarhul, care a facut parte din delegatia Arhiepiscopiei Ciprului (cea care a propus, de altfel, folosirea termenului de “biserica” pentru celelalte confesiuni crestine), a afirmat ca retinerea sa e datorata motivelor de constiinta. 

IPS Atanasie a dezvoltat argumentele sale intr-o scrisoare deschisa pe care o redam integral:

Către Sfântul și Marele Sinod Panortodox al Preasfintei Biserici Ortodoxe

Preasfințiți, Preafericiți, Sfințiți Întâistătători, Sfințiți frați,

În textul celei de-a 5-a Conferințe Panortodoxe presinodale, care a fost la Chambesy-Geneva în 10-17 octombrie 2015 și care se intitulează „Decizie – Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, am de arătat următoarele:

Sunt de acord absolut cu primele trei articole ale textului. Totuși la articolul 4 și mai jos am de remarcat cele ce urmează: Biserica Ortodoxă, care se roagă mereu „pentru unirea tuturor”, cred că înțelege întoarcerea și unirea împreună cu ea a tuturor acelora care s-au tăiat și s-au îndepărtat de ea, eretici și schismatici, după ce au lepădat erezia sau schisma lor și au fugit de ea și s-au încorporat și s-au înrolat – s-au unit – cu pocăință și cu procedura prevăzută de canoane în Biserica Ortodoxă.

Biserica Ortodoxă a lui Hristos n-a pierdut niciodată „unitatea credinței și împărtășirea Sfântului Duh” și nu primește teoria restabilirii unității „celor ce cred în Hristos” pentru că crede că unitatea celor ce cred în Hristos deja există în unitatea tuturor fiilor ei botezați între ei și cu Hristos prin dreapta ei credință, care nu există la eretici sau schismatici și pentru aceasta se roagă pentru întoarcerea lor prin pocăință la ortodoxie.

Cred că referința de la punctul 5 la „unitatea pierdută a creștinilor” este greșită pentru că Biserica nu a pierdut niciodată unitatea ei ca popor al lui Dumnezeu unit în el însuși și cu capul Bisericii, Care este Hristos, și nu are nevoie, prin urmare, de regăsire sau să caute pentru că mereu a existat și există și va exista cât timp Biserica lui Hristos niciodată n-a încetat sau nu va înceta să existe. Ceea ce s-a întâmplat este că grupuri sau popoare sau indivizi singulari au plecat din trupul Bisericii și Biserica se roagă și trebuie să facă eforturi de misiune ca ei să se întoarcă toți prin pocăință pe cale canonică la Biserica Ortodoxă.Adică nu există alte Biserici, ci numai erezii și schisme, dacă vrem să vorbim precis în definițiile noastre. Formularea „pentru restabilirea unității creștine” este greșită pentru că unitatea creștinilor – mădulare ale Bisericii lui Hristos – nu a fost perturbată niciodată, cât timp ei rămân uniți cu Biserica. Despărțirea de Biserică și plecarea din Biserică s-a făcut într-un mod nefericit, de multe ori în urma unor erezii și schisme, însă niciodată pierderea unității interne a Bisericii.

Mă întreb de ce textul face de multe ori referire la „Biserici” și ”confesiuni”? Care este diferența lor și ce element le caracterizează, încât unele să se numească Biserici și altele confesiuni? Care este Biserică și care erezie și care este grup schismatic sau confesiune? Noi mărturisim o Biserică și toate celelalte sunt erezii și schisme.

Nu se face deloc referire în textul acesta că singura cale care conduce la unirea cu Biserica este numai întoarcerea ereticilor și a schismaticilor prin pocăință la Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească a lui Hristos, care, în acord cu punctul 1, este Biserica noastră Ortodoxă.

Referința la „înțelegerea Bisericii vechi” dă senzația că există o diferență ontologică între Biserica veche a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea ei autentică până astăzi, care este Biserica noastră Ortodoxă. Credem că nu există absolut nici o diferență între Biserica din secolul al XXI-lea și Biserica primului veac pentru că una dintre caracteristicile Bisericii este și faptul că mărturisim în Simbolul de credință că ea este apostolică.

La punctul 12 se face referire că scopul comun al dialogurilor teologice este „restabilirea finală a unității în dreapta credință și în dragoste”. Se dă impresia că și noi, ortodocșii, căutăm restabilirea noastră în dreapta credință și în unitatea dragostei, ca și cum le-am fi pierdut cu neortodocșii. Consider că această concepție este neprimită teologic de noi toți.

Referința textului la Consiliul Mondial al Bisericilor îmi dă prilejul să formulez poziția contrară la diferitele sincretisme care s-au făcut necanonic care s-au făcut în el, dar și la însăși denumirea lui, după care în el Biserica Ortodoxă este concepută ca „una dintre Biserici” sau ramură a Bisericii celei una, care caută și se luptă pentru realizarea ei în Consiliul mondial al Bisericilor. Dar pentru noi una și singură este Biserica lui Hristos, pe care o mărturisim în Simbolul de credință și nu multe.

Punctul de vedere că păstrarea credinței ortodoxe autentice este asigurată prin sistemul sinodal ca singurul „judecător competent și ultim în privința temelor de credință” are o doză de exagerare și se sustrage adevărului, pentru că în istoria bisericească multe Sinoade au învățat și au legiferat dogme eronate și eretice și poporul credincios le-a respins și a păzit credința ortodoxă și Mărturisirea Ortodoxă a triumfat. Nici Sinodul fără popor, plinătatea Bisericii, nici poporul fără Sinodul Episcopilor nu pot să se considere pe ei înșiși trup al lui Hristos și Biserică a lui Hristos și să exprime în mod corect viața și dogma Bisericii.

Înțeleg, Preafericite și Sfințiți frați sinodali, că nu se poate ca în textele bisericești contemporane de felul acesta să se formuleze expresii rigide și problematice și cred că nimeni nu vrea expresii de acest gen. Totuși adevărul trebuie exprimat cu precizie și limpezime mereu, sigur, cu discernământ pastoral și dragoste făptuitoare pentru toți. Avem nevoie să fim sinceri la modul absolut și cu frații noștri care se găsesc în erezii și schisme și să ne rugăm cu dragoste și durere și să facem toate pentru întoarcerea lor la Biserica lui Hristos.

Cu smerenie consider că textele de o asemenea însemnătate și asemenea autoritate ale Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe trebuie să fie foarte minuțioase și formulate cu toată precizia teologică și canonică, încât să respingă din ele neclaritățile sau definițiile teologice inadmisibile și formulările incorecte, care pot să conducă la răstălmăciri și denaturări ale cugetului Bisericii Ortodoxe. Pentru ca un Sinod să fie valabil și canonic trebuie mai ales să nu se abată deloc de la duhul și învățătura Sfintelor Sinoade dinainte de el, de învățătura Sfinților Părinți și a Sfintelor Scripturi și să nu aibă nici o umbră în formularea precisă a dreptei credințe.

Când au numit Sfinții noștri Părinți și când au fost numiți în textele sfintelor canoane și a definițiilor Sfintelor Sinoade Ecumenice și Locale ereticii sau grupurile schismatice drept Biserici? Dacă sunt Biserici ereziile, atunci unde este singura și una Biserică a lui Hristos și a sfinților apostoli?

Cu smerenie îmi formulez și dezacordul meu și în privința faptului că a fost desființată practica tuturor Sfintelor Sinoade de până acum, locale și ecumenice, în care fiecare episcop are drept de vot și niciodată această formulă, o Biserică – un vot, cu membrii Sfântului și Marelui Sinod stând jos ca elemente de decor, în afară de Întâistătători, luând de la ei dreptul la vot.

Am și alte dezacorduri parțiale și contestații la alte puncte din texte, dar nu vreau să vă obosesc peste măsură cu asta, mă limitez la subiectele pe care le consider de mai mare importanță și prin care cu smerenie îmi formulez dezacordul, punctul meu de vedere și credința mea.

Nu vreau să întristez pe cineva cu cele ce le-am scris și nu vreau să se înțeleagă că învăț sau judec pe frații și părinții mei în Hristos. Pur și simplu simt nevoia de a exprima acestea la care mă împinge conștiința.

Vă rog să fie cuprinse observațiile mele în actele Sfântului și Marelui Sinod Panortodox.

Cerând sfintele voastre rugăciuni, cel mai mic frate în Hristos, Atanasie

traducere pentru Cuvantul Ortodox de m.l.

sursa: http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/9162-lemesou-athanasios-gia-logous-suneidiseos-den-to-upegrapsa

Documentul original in greacă