Întrebări privitoare la Sfântul și Marele Sinod.

Tot mai multi ierarhi ortodocsi isi pun semene de intrebare in ce priveste credibilitatea, din punct de vedere al invataturilor ortodoxe, atribuita sinodului Pan-ortodox ce va avea loc in iunie 2016. Unul dintre cei care aduc observatii critice asupra acestui Sinod este si IPS Pavlos de Glifada.

Înaltpreasfințiți arhierei invitați și împreună-episcopi, Preasfințite Păstor al Bisericii Locale, Mitropolit de Pireu și Faliro, Serafim, preacinstite și mult onorate Președinte al primei sesiuni, Părinte Gheorghe Metallinos, preacinstiți Părinți și împreună-slujitori, preacuvioși monahi și monahii, binecredincioși creștini și iubiți ascultători ai Postului de Radio al Bisericii Pireului,

Convocarea unui Sinod al Episcopilor a funcționat dintotdeauna în spațiul Bisericii ca popas în parcursul duhovnicesc al pliromei creștine, ca semn al cercetării și conștiinței de sine, ca prilej de reașezare a rânduielilor ce privesc mântuirea omului căzut. Îmbarcarea în siguranță a creștinilor în corabia noetică a Bisericii, care străbate marea acestui răstimp finit în care trăim, constituie garanția trecerii în siguranță din lumea aceasta în realitatea veșnică.

Prin urmare, Sfântul și Marele Sinod programat pentru iunie anul acesta este chemat să fie consemnat în istorie ca un popas de suflet folositor al Trupului Bisericii și ca un demers de confirmare a dreptei credințe. Ca Episcop al Bisericii lui Hristos, cu răspunderea care îmi revine în fața creștinilor eparhiei mele, dar și în fața întregului popor al lui Dumnezeu, mă aflu astăzi împreună cu dumneavoastră, pentru a expune public anumite neliniști ale noastre privitoare la convocarea acestui sinod.

Pentru faptul că mi s-a acordat posibilitatea de a vorbi de la această tribună datorez multe mulțumiri organizatorilor prezentei conferințe, aleșilor vorbitori și, întâi de toate, luptătorului Mitropolit al Pireului, care a avut ideea organizării acestei conferințe.

  1. În urmă cu 45 de ani, în 1971, Sfântul Iustin Popovici, acest mare Sfânt contemporan al Balcanilor, a scris către Sfântul Sinod al Bisericii Sârbe: ”În Biserica în care Dumnezeu-Omul înseamnă totul și toate, nimic nu este îngăduit să se rânduiască după om, după tradiția oamenilor, după datele lumii, iar nu după Hristos. Dacă problemele contemporane ale Bisericii Ortodoxe nu se soluționează cu Dumnezeu-Omul și după modul dumnezeiesc-omenesc, apostolic și al Sfinților Părinți, este cu neputință a fi soluționate în mod ortodox și bineplăcut lui Dumnezeu”. Și sublinia Sfântul Iustin: ”Eu, personal, în condițiile de azi, nu văd să existe cu adevărat o nevoie stringentă pentru convocarea Sinodului Ecumenic. Dacă însă există, momentul prezent este nepotrivit în istoria Bisericii noastre”.

Și se pune întrebarea: ”S-a schimbat ceva în ultimii ani, așa încât astăzi să fie necesară și de dorit convocarea Sfântului și Marelui Sinod? Dar despre faptul că nu este necesară convocarea unui asemenea Sinod vorbește și Cuviosul Filothei Zervakos, mare nevoitor și apărător al Ortodoxiei secolului al XX-lea, la care am avut binecuvântarea aparte de a mă spovedi de cinci ori, și ca elev al liceului istoric din Ermoupoli, din Syros, și ca preot predicator al Fundației Panelene Evanghelistria, din insula Tinos. Spunea Cuviosul Gheronda: ”Credem că este întru totul de prisos convocarea Sinodului Ecumenic pentru niște chestiuni asupra cărora au luat hotărâri prin Sfintele Canoane Dumnezeieștii Apostoli și de Dumnezeu înțelepțiții Părinți și Învățători ai Bisericii”.

Cu adevărat, pe ordinea de zi a ședințelor Comisiilor Presinodale, care tot au loc de foarte mulți ani, întâlnim subiecte care au fost soluționate în Tradiția Bisericii noastre, pentru care însă, deși nu era necesar, s-au consumat multe ori de discuții și colaborare interortodoxă. Cele două subiecte ”Taina căsătoriei și impedimentele la aceasta” și ”Însemnătatea postului și ținerea acestuia astăzi”, care procentual corespund unei treimi din subiectele de pe ordinea de zi a Sinodului, nu sunt oare subiecte soluționate deja de secole?

Deci, prima noastră problematizare este: În ce măsură este astăzi de dorit și necesară convocarea unui asemenea Sinod.

  1. A doua noastră neliniște, plină de semne de întrebare, este următoarea: La Sfântul și Marele Sinod care urmează a se întruni, se va face o delimitare a credinței ortodoxe de feluritele erezii și înșelări? Transpare așa ceva din texte? De ce la Comisiile Presinodale nu s-a procedat la recunoașterea celor două importante Sinoade antipapistașe, adică a Sinodului VIII Ecumenic și a Sinodului IX Ecumenic, care au dat dreptate Sfântului Fotie cel Mare și, respectiv, Sfântului Grigorie Palama? Faptul că din punct de vedere sinodal totul rămâne sub semnul incertitudinii nu zguduie oare credibilitatea teologică a Sfântului și Marelui Sinod?

Frații noștri împreună-episcopi, Ierotheos al Nafpaktosului și Ieremia al Gortinei, amândoi reputați luptători ai credinței, fuseseră desemnați să susțină în plenul Sinodului Bisericii Greciei două comunicări despre Sinodul VIII, respectiv despre Sinodul IX Ecumenic, dar în cele din urmă nu au mai avut posibilitatea să vorbească. S-au ostenit atâta și, în cele din urmă, rezultatul a fost nul, pentru că nu au mai fost lăsași să-și susțină comunicările. Eu, personal, am votat să fie citite comunicările lor, ca și alți frați episcopi, dar, din nefericire, majoritatea episcopilor au respins acest lucru. Nu cunosc. Cel ce are minte să înțeleagă cele ce spun.

Deci, întrebarea crucială este cum va fi abordat subiectul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, pe care l-au votat Conferințele Presinodale. Va avea loc o delimitare corectă de erezii sau se vor adeveri temerilor unor teologi reputați?

Profesorul universitar și apărător al teologiei ortodoxe, alesul și mult prețuitul împreună-liturghisitor al nostru, părintele Gheorghios Metallinos, care și prezidează în acest moment prima sesiune a conferinței noastre, a scris mai demult: ”Se pregătește acest Sinod, ca să ne conducă, după cum citim și vedem, la acceptarea papismului și a protestantismului ca forme autentice de creștinism. Asta e tragic. Mă rog să nu se întâmple niciodată acest lucru. Dar într-acolo ne conduc lucrurile. Dacă, deci, se întrunește Sinodul Panortodox, care, în fapt, pentru noi va avea caracter de Sinod Ecumenic, dacă se întrunește, deci, și nu acceptă Sinoadele Ecumenice VIII și IX, va fi un pseudo-sinod”.

Suntem, deci, și noi de acord că Sfântul și Marele Sinod din Creta, va fi judecat și după acest criteriu: va recunoaște cele două Sinoade Ecumenice, VIII și IX, sau le va ignora?

  1. A treia problematizare a noastră este următoarea: Sfântul și Marele Sinod va condamna teoriile teologice ecumeniste fără precedent în Tradiția Bisericii, inedite și născocite, asupra cărora s-a atras atenția de către reputați teologi în diferite texte ale lor?

Pozițiile și învățăturile eretice despre Biserica cea Una și în același timp divizată, despre sincretismul dogmatic intercreștin și interreligious, despre bisericile surori, despre ”ramurile” [Bisericii], despre cei doi plămâni, vor fi oare condamnate sau adoptate?

Oare invitația de a fi de față la ședința de deschidere și de încheiere a Sinodului ca observatori (citez din textul Sinaxei Întâistătătorilor de la Chambesy, din ianuarie 2016) ”reprezentanți și Bisericilor și Confesiunilor creștine”, nu predispune la ce e mai rău pentru Ortodoxie?

Cu alte cuvinte, sunt numiți ”observatori” papistași, protestanți, anticalcedonieini și monofiziți, toți ereticii osândiți de conștiința bisericească, de Părinți și de Sinoadele Ecumenice.

Dar, în viața bimilenară a Bisericii noastre, la Sinoadele Locale sau Ecumenice, niciodată nu au existat „observatori”. Doar la cele două Concilii de la Vatican a apărut regimul ”observatorilor”! Sfântul și Marele Sinod, ca cea mai înaltă expresie a Bisericii înseși, poate să aibă ca model practicile, metodele și mașinațiunile papistașe?

Îmi aduc aminte de răposatul Întâistătător al Bisericii noastre, de Arhiepiscopul Atenei, Serafim, într-o intervenție a sa la prăznuirea sinodală a Sfântului Fotie[1], de la Sfânta Mănăstire Penteli, unde a pus întrebarea retorică: ”Biserica papistașă este Biserică? Cum este Biserică, din moment ce s-a rupt în 1054 și îi are și pe uniați?”. Noi, însă, din păcate, continuăm să atribuim acestei formațiuni papistașe caracterizarea de ”Biserică” și să îi tolerăm pe uniați.

Vă redau o scenă care a avut loc în urmă cu niște ani în Spania, la o întâlnire dintre ortodocși și catolici, pe care a deconspirat-o un membru al misiunii ortodoxe. Mitropolitul care era șeful delegației ortodoxe a protestat vehement, când a înțeles că din delegația papistașilor făcea partea episcopul unit al Atenei. Într-o convorbire telefonică pe care a avut-o cu Întâistătătorul său, întrebând cum să se poarte, a primit următoarea indicație: ”Să nu mai protestezi și să nu se mai repete o asemenea observație”.

Doresc și mă rog să nu existe tendințe similare la Marele Sinod.

  1. Ne neliniștește profund hotărârea ca fiecare Biserică Locală să fie reprezentată de 24 de episcopi cel mult, plus Întâistătătorul acesteia, și ca fiecare Biserică să dețină doar un vot. Potrivit Sfintei noastre Tradiții și după modelul Sinoadelor Ortodoxe de-a lungul timpului, participarea tuturor episcopilor este considerată absolut necesară pentru convocarea unui Sinod Sfânt și Mare, iar nu alegerea doar a 24 de episcopi cel mult, plus Întâistătătorul lor.

Considerăm, de asemenea, cu totul străină față de practica ortodoxă acordul presinodal ca fiecare Biserică Locală să aibă un singur vot. Dintotdeauna, fiecare episcop deține un vot, nu fiecare Biserică Locală. În ciuda acestor aspecte, care reprezintă pozițiile mele personale, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a hotărât alcătuirea și trimiterea delegației sinodale a celor 24 de episcopi, care îl vor însoți pe Preafericitul Arhiepiscop al Atenei și Președinte al Sfântului Sinod.

La ultima ședință a Sfântului Sinod mi-am exprimat în mod public dezacordul față de modul alegerii celor 24 de episcopi. Întrucât s-a subliniat de multe ori în plenul Sinodului că membrii delegației va trebui să fie arhierei specialiști în anumite domenii, iar nu alții, oarecare, am pus întrebarea: În anul 325, la Sinodul I Ecumenic, cei 318 Părinți de Dumnezeu purtători erau specialiști sau aveau vreo instruire universitară? Sfântul Spiridon – patronul orașului dumneavoastră, Preasfințite Mitropolit al Pireului – cu ce cunoștințe enciclopedice l-a zdrobit pe Arie? Cu o simplă cărămidă a săvârșit minunea și cu Ortodoxia vieții lui! Uităm de harul Preasfântului Duh și trecem cu vederea strigătele rugăciunii fierbinți, precum cea a Prorocului Ieremia: ”Strigă către Mine și Eu îți voi răspunde”(Ieremia 33:3) sau a Regelui Proroc David: ”Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!” (Ps. 129:1)

Puternic a fost și glasul pe care l-au ridicat și mulți alți arhierei. Este chiar spre cinstea unor ierarhi care, deși fuseseră incluși pe lista inițială a celor 24 de membri ai delegației Bisericii Elene, s-au retras curajos, fără îndoială, pentru că nu au fost de acord cu prevederea respectivă a regulamentului de întrunire a Sfântului și Marelui Sinod.

Probabil altfel ar fi stat lucrurile, dacă ar fi existat o informare la timp și detaliată a Trupului Bisericii, cu atât mai mult a celor mai mulți episcopi și a Sinoadelor Bisericilor Locale, cu privire la importantele lucrări ale Sinodului ce urmează să aibă loc. Nici măcar episcopii iluștri ai Bisericii Greciei nu au avut parte de o informare elementară cu privire la cele întâmplate la întâlnirile preliminarii. Acest lucru nu constituie oare o lipsă a Bisericii noastre?

După aceste puține gânduri și neliniști, cu titlu orientativ între multe altele, pe care aleșii vorbitori le vor prezenta cu îndrăzneală la conferința de azi, dar și în multe alte locuri, chem poporul credincios la neîncetată priveghere și rugăciune, așa încât, pe durata desfășurării Sfântului și Marelui Sinod să fie evitate eventuale eșecuri, confuzii și schisme.

Atragem atenția că, în cazul în care Sfântul și Marele Sinod se va dovedi cu adevărat un Sfânt Sinod al Sfinților Părinți, îl vom accepta. Dacă, însă, va infirma sau ”corecta” hotărârile Sinoadelor Ecumenice precedente sau ale Sinoadelor Locale și ale Părinților Bisericii, care au primit valoare ecumenică, atunci singura noastră alegere va fi să respingem acest sinod.

Ne punem nădejdea în mila și dragostea Ziditorului Sfintei noastre Biserici, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și în înțelepciunea și dumnezeiasca luminare a Preasfințiților Ierarhi care vor participa la Sinod, așa încât ședințele care vor avea loc în Creta și hotărârile care vor fi date publicității să se miște pe calea pe care au trasat-o Apostolii și Părinții noștri de Duh purtători.

În sfârșit, vă rog să îmi permiteți, și îmi cer iertare pentru aceasta, să vă prezint două precizări semnificative pentru discuția noastră. Pururea pomenitul Profesor de Dogmatică, Ioannis Karmiris, într-o zi, la curs, ne-a spus: ”Unire cu papistașii nu se poate face. Unitate, poate, doar ca relații de prietenie, iar nu pe baza ecumenismului. Papa nu poate, la o mie de ani după Schisma din 1054, să renege tot ce a spus până azi. Este o chestiune de egoism. Îi vor spune adepții lui: De atâția ani îți bați joc de noi? Ne conduceai, de fapt, pe un drum fals?”. Aceste cuvinte ni le-a spus profesorul, cometând întâlnirea Patriarhului Atenagora cu Papa la Ierusalim.

Iar a doua, ca unul ce după tată sunt de origine din slăvita Smirna și m-am născut și am trăit în orașul Ermoupoli din insula Syros, am avut cea mai tristă experiență a fanatismului papistașilor. Majoritatea clericilor comunității papistașe a Greciei, indiferent de treapta căreia îi aparțin, sunt din Syros și îi cunosc foarte bine. L-am cunoscut, de asemenea, pe Episcopul Uniat al Atenei, acum pensionat, Dimitrios Salahas, și pe cardinalul uniat Pierre Dibre, cu care am vorbit în mod repetat la Atena și la Vatican. Care este, frații mei, scopul Uniației? Este propaganda și prozelitismul. Câți membri are Uniația în Grecia? Puțini. Și se justifică oare existența unui episcop în Grecia și a unei impozante Biserici a Sfintei Treimi în centrul Atenei? Dat fiind că toți aceștia sunt ”lupi în piei de oaie”, de ce să mai existe dialogul dintre ortodocși și papistași?

Vă mulțumesc pentru îngăduința dumneavoastră!

+ Pavlos, Mitropolit de Glifada
 Miercuri, 23 martie 2016, sala ”Melina Merkuri”, de la Stadionul Pace și Prietenie (SEF).

[1] Sfântul Fotie cel Mare este protectorul Sfântului Sinod al Bisericii Greciei. [n. trad.]

Sursa: https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/
dupa http://epomeni-tois-agiois-patrasi.blogspot.gr/2016/03/23-03-2016_29.html

Traducere: Tatiana Petrache (G.O.)